vineri, 10 mai 2019

Bebelas dragalas

Povestea iceputului vietii (ceva f interesant si f emotionant de pe internet) :

"Buna mami,
Sunt puiul tau
Eram in pantecul tau, la caldura, nu stiam ce este foamea, frigul, lumina si senzatiile de a purta haine si scutece. Auzeam vocea ta, fluxul continuu al sangelui tau si cateva zgomote zilnice.
Eram mereu lipit de tine.
Apoi m-am trezit intr-o situatie cu totul noua: plamanii mi s-au umplut cu aer, am auzit vocea mea pentru prima data.
Lumina.
Frigul.
Caldura.
Frica.
Apoi am auzit vocea ta.
Am simtit pielea ta, bratele tale.
Si sanul tau.
Este ceva cald de bagat in burtica mea, dar tu continua sa ma tii in brate, lipit, nu ma lasa pentru ca mi-e frica.
Suzetez la fiecare 10 minute pentru ca am nevoie de tine.
Uneori mi-e foame, uneori sete, dar deseori este doar modul meu de a afla ca esti inca alaturi de mine.
Spune-le familiei si prietenilor ca sunt la fel de frumos si in poze, acum vreau sa stau doar cu tine!
Tine-ma aproape!
Lasa-l pe tati sa gateasca sau decongeleaza ceea ce ai pregatit inainte ca eu sa ma nasc.
Nu este momentul sa faci pe Master Chef, mami!
Este momentul sa descoperim impreuna cum putem trai separat, dar mereu aproape.
Nu-i asculta pe ceilalti!
Nu sunt alintat si nu vreau lapte praf.
Laptele tau este mai mult ca suficient. Sunt mic si imi ia mult sa ma hranesc, uneori adorm. Incearca asa: cand dorm eu, dormi si tu mami.
Stiu ca te simti obosita.
Dar nu va dura la nesfarsit!
Sa iesim afara mami!
Pune-ma in sistem , aproape de sanii tai si mergem unde vrei tu!
Eu nu am nevoie de altceva, decat de tine.
Ajuta-ma sa ma fac mare, nu ma lasa sa plang, plansul meu e mai mult decat un alint, este frica de moarte.Pot supravietui doar cu tine!
Tine-ma langa tine, mami, sunt mic!
In curand voi descoperi lumea si voi avea mai multa incredere.
Ajuta-ma sa cresc! Intr-o secunda devenim mari.
Relaxeaza-te mami, inchide lumina. Intinde-te langa mine si ia-ma in brate. Mangaie-ma si pupa-ma repetand amandurora ca totul va fi bine!
Nu tine cont de sfaturile pe care nu le-ai cerut!
Sa stam impreuna, mami, lipiti asa cum eram pana ieri, cand eram in burtica ta! "  


Un adevar frumos dar dur- gandit de fiecare bebelas, fara sa stim noi, adultii ! Va pup, Andreea.

marți, 7 mai 2019

Pana la lacrimi....


"Într-o zi am mers la magazin să fac cumpărături, și dintr-o dată am observat casierul vorbind cu un băiat nu mai mult de 5 sau 6 ani. Casierul spune:
- Îmi pare rău, dar nu ai destui bani pentru a cumpăra această păpușă.
Apoi, băiețelul s-a întors spre mine și întreabă:
- Domnule, еste аdevărat ca nu am destui bani?
Am numărat banii și am spus:
- Dragul meu, nu ai suficienți bani pentru a cumpăra această păpușă. Băiețelul a continuat să țină păpușa în mână.
După ce am achitat cumpărăturile, din nou, m-am dus la el și l-am întrebat de ce își dorea această păpușă ...?
- Această păpușă îi plăcea mult surioarei mele.
Aș dori să-i fac un cadou de ziua ei!
Aș vrea să-i dau păpusa mamei mele, ca să i-o transmită surioarei mele, când va pleca la ea!
... Ochii lui erau atît de triști când vorbea
- Sora mea a plecat la Dumnezeu.
Așa mi-a zis tata, și a zis că în curând va pleca și mama la Dumnezeu, și eu m-am gândit că va lua păpușa si o să i-o dea surioarei mele.
.... Inima mea sa oprit.
Băiețelul s-a uitat la mine și a spus:
- I-am spus tatălui meu ca mama să nu plece pînă nu vin eu de plimbare.
Apoi mi-a arătat o poză în care el este fericit și zâmbitor. -

Vreau ca mami să ia poza mea cu ea, astfel sora mea nu ma va uita.
Și a adăugat:
- O iubesc pe mama mea și nu vreau să plece, dar tata spune că ea trebuie să meargă la sora mea mai mică. Apoi se uită din nou la păpușă cu ochi triști ... Mi-am luat repede portofelul și i-am zis băiatului:
- Poate mai numărăm odată banii, dacă tu zici că sunt de ajuns pentru a cumpăra păpușa?
Da ... Eu cred că am destui bani pentru a cumpăra păpușa!
Fără ca să vadă el, am adăugat o parte din bani si din nou și am început să numărăm. Au fost suficienți și încă au mai rămas.
Băiețelul a spus:
- Mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat bani!
Apoi s-a uitat la mine și a adăugat:
- Ieri seară, înainte de culcare am cerut lui Dumnezeu să-mi dea bani pentru a cumpăra o păpușă pentru sora mea ca sa i-o transmit prin mama mea! El m-a auzit! Am vrut, de asemenea, să am suficienți bani pentru a cumpăra un trandafir alb pentru mama mea, dar nu am îndrăznit sa mai cer alti bani de la Dumnezeu. Dar El mi-a dat destui bani pentru a cumpăra păpușa și un trandafir. Mama mea iubește trandafirii albi! ...
Am terminat cumpărăturile îngândurat.
Din capul meu nu ieșea acest băiat.
Apoi mi-am amintit că acum două zile într-un articol de ziar local, era scris despre un om beat cu un camion, care a lovit o femeie și o fetiță.
Fetița a murit imediat la fața locului și femeia era în stare critică.
Familia trebuia să decidă pentru a opri aparatul care o ținea în viață, pentru că tânăra femeie nu va mai ieși din comă.
Oare această familie este a băiatului, care a vrut să cumpere păpușa pentru surioara lui?
După două zile într-un ziar a fost publicat un articol în care ziceau că acea tânără a murit si ea...
Eu nu am reusit să -mi țin lacrimile ...
Am cumpărat un trandafir alb și am mers la înmormântare ...
Fata tânără, îmbrăcată în alb, într-o mână avea o păpușă și o fotografie, și pe de altă parte, avea un trandafir alb.
Am plecat cu lacrimi în ochi, și am simțit că viața mea se va schimba acum ...
Nu voi uita niciodată dragostea pe care băiatul o avea pentru mama și sora lui! "


Iata de ce trebuie sa fim atenti, daca suntem soferi, sa ferim pe ceilalti si sa ne ferim pe noi! MARE ATENTIE! FITI PRECAUTI!

marți, 12 martie 2019

Job- ul sau copilul ?

De cand am cautat eu un articol despre acest subiect, daca eu il abordam, nimeni nu ma asculta, nici macar nu ma auzea, dar daca l am gasit pe internet, sustinut si scris de altcineva, poate vor aparea interesati de acest articol si imi vor da dreptate.

"Să fii alături de copii constant este mai stresant decât să lucrezi. Migrenele apar mai des, liniștea nu este întotdeauna un semn bun și nimic nu se compară cu durerea simțită când calci cu picioarele goale pe un LEGO.
 Lista de lucruri pe care le înveți odată ce devii părinte a fost clarificată în cadrul unui studiu recent și nu este vorba numai despre lucruri plăcute. Potrivit rezultatelor obținute de cercetători, majoritatea mamelor consideră că este mai complicat să rămână acasă cu cei mici decât să aibă un job full time. Această constatare se aplică în mod special părinților care au primul copil. Astfel, cuplurile care devin părinți pentru prima dată se confruntă mai des cu stresul și procesul de adaptare la noul rol nu este întotdeauna simplu sau rapid.

Statul acasă pentru a avea grijă de copii este mai solicitant decât un job

În cadrul studiului realizat 31% dintre părinți au declarat că este mai greu să rămână acasă alături de copii decât să meargă la serviciu. De asemenea, 55% dintre părinți se simt mai obosiți după ce au primul copil, iar 20% declară că sunt de-a dreptul epuizați. Aceste răspunsuri au fost date în ciuda sprijinului primit din partea altor membri ai familiei.
48% dintre mamele intervievate consideră că nu s-ar fi descurcat în noul rol dacă nu ar fi primit sfaturi de la mamele lor și numai 15% dintre noii părinți sunt convinși că nu este greu deloc să se organizeze după venirea pe lume a noului membru al familiei.
În plus, peste 55% dintre mame sunt convinse că este dificil să ai un copil chiar dacă ai în jurul tău multe persoane care te susțin, gata să aibă grijă de cel mic în caz de nevoie.
77% dintre respondenți consideră că rețelele de socializare sunt un factor motivant pentru părinți și că de multe ori își găsesc noi surse de energie urmărindu-le îndeaproape. Pe de altă parte, 22% dintre noii părinți consideră că rețelele de socializare sunt o sursă de stres și presiune deoarece li se pare că le impun să fie părinți perfecți și standarde nerealiste. Principalele motive de îngrijorare ale părinților sunt dezvoltarea copiilor (27%), meniul adecvat al celor mici (22%) și somnul insuficient (39%).
Probabil că aceste concluzii nu sunt surprinzătoare pentru cei care au deja copii. Deși este o experiență cu totul specială pot apărea și provocări dificil de învins." (eva.ro)

joi, 7 martie 2019

Bunicii nu mor niciodata

Am citit recent acest articol pe internet care, daca fiecare l ar intelege bine, ar fi mai multa intelegere, comunicare, respect si apreciere intre oameni.

Bunicii raman vesnic in inimile noastre chiar si dupa ce mor.
Le simtim lipsa in fiecare zi si uneori avem sentimentul ca am da orice pentru a le asculta din nou povestile, sa-i simtim din nou aproape si sa-i privim din nou in ochii lor blajini.
Bunicii au trait bucuria venirii noastre pe lume si ne-au privit cum crestem sub ochii lor, iar noi suntem aceia care ii privim cum parasesc aceasta lume. Primul ramas bun pentru un copil este acela de la bunici.
Bunicii joaca un rol foarte important in viata noastra, in masura in care ei sunt aceia care ne modeleaza spiritele si ne transmit mostenirea lor si care ne va insoti tot restul vietii.
In zilele noastre, este un lucru foarte firesc ca bunicii sa joace un rol activ in cresterea nepotilor. In multe dintre familiile moderne, ei reprezinta un suport nepretuit. Copii sunt cei care simt cel mai bine diferenta de aport al unui bunic, fata de un parinte.
Decesul unuia din bunici este prima experienta nefericita din viata noastra.
Cei care au avut alaturi bunicii in copilarie se pot considera privilegiati de soarta iar cei care au pierdut un bunic inca din vremea copilariei, nu pot sa realizeze ce pierdere mare este aceasta.
Adultii au sarcina de a-l ajuta pe copil sa treaca peste un astfel de moment nefericit, spunandu-i adevarul fara ocolisuri.
Este bine sa le spunem copiilor adevarul asa cum este el fara sa folosim metafore care sa-i induca in eroare.
Pierderea unui bunic este o imprejurare foarte delicata si este bine sa o tratam cu maxim de intelepciune si empatie.
Chiar si atunci cand  pleaca din mijlocul nostru, bunicii raman intr-un fel, prezenti in vietile noastre
Mai ales atunci cand bunicii au avut un rol activ in cresterea nepotilor, ei vor ramane vesnic in sufletele si in mintile noastre. Ei au fost aceia care ne-au tinut de mana, sprijinindu-ne la primul mers.
Le simtim prezenta prin intermediul fotografiilor ingalbenite, prin mirosul prajiturilor de casa, prin limbajul lor care merge dincolo de cuvinte.
Imbratisarile bunicilor nu vor mai putea fi niciodata inlocuite cu altceva decat cu amintiri dragi si dureroase.   (simplumedia.com)                    Pentru mine, cel putin, bunicii sunt mereu prezentul meu.

joi, 10 ianuarie 2019

Mori cu dreptatea in mana !

       De cate ori nu am auzit aceasta replica intr o tara ca a noastra, dar am sperat ca nu ni se intampla chiar noua ceva de genul acesta. De multe ori. Cred ca aceasta replica are la baza proverbul- banul este ochiul ... (stiti voi- al celui cu cornite). M am tot gandit ca daca expui o situatie si esti corecta si cinstita, nu ai cum sa nu fi inteleasa si ti se da dreptate, se face dreptate si ceilalti au de castigat sau de invatat de la tine. Nici gand, cel putin nu aici, in Roamnia....Atunci unde ne ajuta pe noi cei sapte ani de acasa, cei sase (in fine), de ce am fost invatati de la parinti sa fim corecti, cinstiti, sa nu mintim, sa fim buni si intelegatori?! Ce am eu in plus, care am fost crescuta in spiritul crestin , de a fi om bun, corect si modest in fata celui nenorocit, mincinos, hot si pervers?! Nimic. Atunci de ce atata osteneala? Ca sa ramanem in vreo carte de istorie, prafuita si uitata de nepoti pe un raft in biblioteca veche a strabunicilor?! Nu merita efortul. Inteleg acum de ce au reusit unii in viata, care nici macar nu stiau definitia corectitudinii si a adevarului. Te mai faci si de rusine ca sustii un adevar uitat si invechit, obtinundu ti si eticheta de idiot si cretin in fata asa zisei multimi bune si oneste! Un epitet ca tampit pe care il duci cu tine toata viata nu te face decat sa mori impacat ca o data ai avut dreptate si asta te a bagat mai usor in groapa.
     Nu e mai usor sa te impaci cu minciuna, egoismul si inselaciunea in tara asta si sa dai mana cu fratii tai banul, evaziunea si hotia? As trai mai usor si as fi in randul lumii de elita, mincinoase si incorecte. Adevarul ustura, am simtit si eu asta, dar am invatat sa accept daca am gresit si mai ales sa invat din eceste erori umane poate unele fara voie sau cu voie...Dar de ce doar eu sa invat si in rest sa mi se arunce cu muraturi in fata cand eu zic un adevar altora?!
     A voastra, Andreea. (Un an frumos, cu oameni cinstiti in jur, atat va doresc!)