Dimineata mea....

    Ma sperie din ce in ce mai mult tot ce citesc, tot ce aflu pe net, tot ce aud la tv sau radio, de fapt  e grav ca nu aud ce trebuie ca sa ne fie bine. Si nu doar ca nu aud ceva frumos, ci si vad lucruri si povesti duse la o extrema exagerata, observ priviri care imi intuneca sufletul linistit, constat ca sunt martor la discutii interminabile despre statistici, morti sau imbolnaviri grave, internari la ATI sau  chiar sinucideri.... Unde e optimismul si bucuria sosirii sarabatorilor de iarna, unde e euforia vacantelor de iarna, unde e speranta ca vine Mos Craciun si nerabdarea cu care cantam colinde?! Incerc sa privesc altfel lucrurile, zilele. Diminetile mi -s cele mai frumoase, zambesc, ies la magazin cu bicicleta si salut fericita pe cei care imi ies in cale. Nimic....Primesc inapoi grimase triste, priviri intunecate, oameni garboviti, ingandurati, plini de griji, parca uitand sa rada, sa fie veseli sau optimisti. Nu e nimic, nu ma sperii, merg mai departe, dau exact peste episodul care te implineste ca om, o imagine simpla, modesta dar plina de iubire. Toate aceste imagini poarta si ele masti, sa nu uitam ca e perioada oamenilor cu botnita (le zic eu), dar in ciuda acestui accesoriu, ar trebui ca zambetul sa ti umple fata, privirea.... 

      Vad deodata in fata mea, mergand agale, incet si ezitant, o pereche de batranei, el un batran simpatic si inca in putere tinandu o pe a sa jumatate de mana strans si tragand o usor dupa el, dansa, o femeie la o etate inaintata, pasind mai greoi, poate din cauza vreunei suferinte mai vechi.... nu stiu. Nu mi dau seama, insa acea strangere de mana puternica si acel mers unul langa celalalt iti ofera un tablou unic, plin de iubire a celei ce numim noi  DRAGOSTE, sau cel putin ceva sincer, mai rar de gasit in prezentul asta agitat..... Acea secventa  m a  facut cea mai bogata privind o, le am multumit in gand ca am fost partasa pentru cateva clipe la povestea lor, la iubirea lor, m am incarcat pozitiv si am trecut mai departe, zambind si cu ochii umezi de emotie, simtind ca undeva departe si eu am iubirea mea  si o simt oriunde doar daca e adevarata. O imagine simpla peste care dam (cred eu) zilnic, dar la care nu suntem niciodata asa atenti, iar acum, in contextul de azi, e mai important decat inainte sa observam aceste mici si modeste gesturi, care ne umple inima de fericire, dragoste si bunatate umana. Doar privindu le subtil vom putea sa trecem peste ce ni se intampla acum mai usor.

     A fost o dimineata splendida, minunata, superba, calda, desi afara se apropia un decembrie rece si gol....dimineata mea, o dimineata, in care m am bucurat ca macar eu am sesizat ca mai exista dragoste printre atatea necazuri si nenorociri mondiale.

A voastra, Andreea.

Ganduri, cifre,sentimente....

    Viata e scurta si uneori are multe surprize, pentru fiecare chiar adevarate cumpene, dar sigur pentru fiecare are rezervat ceva .... Destinul are si el rolul lui, dar cel mai important cred ca e mana lui D zeu in orice patim. Desi e ceva placut, chiar daca e ceva trist, ne e menit sa ni se intample neaparat. Nu putem nimic schimba din cartea LUI. Finalul e acelasi la fiecare, cu o moarte suntem datori toti, important e cum e drumul pana la ea, printre ciulini, printre flori, pe ploaie sau soare, destinatia e aceeasi. M am gandit mereu in ultimul timp, urmarind cifre si statistici aiurea la tv sau la radio, mi am dat seama ca gresim cu totii. Trebuie traite zilele, fiecare ca fiind ultima din viata noastra, trebuie sa ne bucuram privirea in fiecare dimineata  cu lumina si stralucire. Trebuie sa multumim tuturor pentru ca avem norocul sa traim acea zi. Si cel mai important e sa stim sa spunem in fiecare zi celui care ne e alaturi si tine la  noi ca il iubim si ca ne pasa....

  Hai sa traim frumos clipele, sa pretuim mult ce avem in prezent si chiar si ce ne dorim, sa impartasim visele cu ceilalti, sa uitam ce e invidia si rautatea si sa invatam sa radem mai des la tot ce ne inconjoara. Chiar de mai avem o zi de trait sau 10 ani, nu conteaza, triam si atat, zambim, ne bucuram de orice, nu barfim si nu purtam ranchiuna! Fiti fericiti ca meritati! IUBITI ca asa veti fi mai buni si frumosi si in interior si in exterior! Credeti in minuni! 

  A  voastra , Andreea.