Am inteles tarziu de ce ma sunase si de ce tocmai mie imi ceruse ajutorul, poate prea tarziu...Dar sunt fericit ca mi am ascultat instinctul si pot spune ca as fi regretat sa nu fac exact cum o sa va povestesc. Pot spune ca e o poveste trista insa e ceea ce m a implinit si m a completat in momentul in care ma simteam pierdut .Salvarea a venit pe neasteptate si de la cineva de la care nu mai speram sa vad solutii pentru mine.
Sa revenim. In acea zi de primavara insorita primisem un telefon, un apel ciudat in care eram rugat de o voce masculina straina sa vin la o ora stabilita intr un anume loc. Primul impuls a fost sa refuz, insa am zis sa incerc. Nu aveam ce sa pierd, eram liber la ora aceea.
^^Buna. Nu ma cunosti, nu cred ca e necesar neaparat. Am venit pentru altcineva.^^
^^Buna. Nu inteleg . Si nu stiu de unde ma cunosti.^^
^^Nu te cunosc, nici nu mi doresc. Va suna ciudat, dar am o rugaminte doar ca de la on la om. ^^
^^Cred ca ne pierdem timpul. Ce ai putea tu sa ma rogi? Ma grabesc.^^
^^Asculta ma 2 min ca sa intelegi. Sunt o cunostinta a Ritei si cred ca stii despre cine vorbesc.^^
^^Da, dar cred ca vreau sa uit .....Si nu pentru ca ea e vinovata cu ceva , ci din cauza mea. Vreau sa ma axez pe munca acum. Ea stie asta .^^
^^Vezi, exact asta vreau sa ti zic. Nu e vina ei si nu merita sa se chinuie asa in necunoscutul asta creeat de tine si fuga ta. Ea nu stie ca am apelat la tine. Stiu ca i ai spus, insa eu doar te rog sa te vezi cu ea fara sa i dai intalnire sa vezi tu singur daca e ok sau nu.^^
^^Nu stiu ce sa zic si cum sa fac asta.^^
^^Iti spun eu cand iese in parc cu Wolf si dai intamplator peste ea. Macar incearca . Este ok?^^
^^ Bine, ultima data ^^, am raspuns dupa cateva minute de gandire. Personajul dubios mi a dat adresa si ora si eu a doua zi urma sa trec intamplator prin acelasi parc ccu Rita.
Acum incepe povestea. In ziua stabilita m am dus in acel parc si intr adevar am vazut o pe ea, impreuna cu Wolf, in iarba . Incerca sa l dreseze cum o facea de atatea ori , ii plac mult cainii . Aveam nitele emotii caci o vedeam dupa atata vreme in care nu ne mai intalnisem fizic. Speram ca mi vor trece. Dar ele erau mai intense. M am apropiat . Ne am privit , credeam ca va avea o reactie tridimensionala de bucurie .A fost foarte retinuta in gesturi. N a fost deloc cum as fi crezut eu, am primit doar o replica ciudata si zisa cu un zambet usor si cu vocea linistita pe care poate o asteptam de mult....
^^Stiai ca exista un stejar in Apuseni vechi de 500 ani care ramane verde si iarna??^^
^^Nu, insa e ceva interesant de stiut. Ar iesi o mobila faina din acel stejar nu?^^ am zis glumind si am privit o din nou mai cu atentie. Parea linistita, calma, acum parca si impacata. Iar eu aveam din ce in ce mai intens un vibe pozitiv pe moment, chiar acum de cand o intalnisem din nou. Intelegeam mai tarziu de ce. Am petrecut o dupa amiza frumoasa cu discutii interesante ,nici nu am simtit cand a trecut timpul....
Asa au urmat inca alte cateva luni in care ne intalneam toti 3, eu, Rita si Wolf, la orele de dresaj ale patrupedului. Erau dupa amiezi placute , linistite , uneori mancam cate un sandvis, beam cate un ceai cald din termos, depanam amintiri, spuneam glume., de multe ori o surprindeam cu bancuri si radea cu pofta minute in sir. Ma simteam de minune in coimpania ei, cum nu ma simtisem niciodata in graba noastra dinainte , stresul si agitatia de acum ceva vreme .....Imi placea acum si mai mult , parca eram alt EU, alt NOI, si cu siguranta EA era alta persoana , mai puternica , mai energica si plina de iubire. Emana din prviri dragoste , bunatate si jovialitate, ma facea sa ma simt minunat , linistit, plin de speranta in viitor . Ma facea mereu sa zambesc la giumbuslucurile lui Wolf.
Alteori imi placea sa i aduc cate o napolitana cu ciocolata , pe care o savuram impreuna pe o banca in parc. Apoi ea scotea o cutie de suc parca stiind ca mi se facea sete. Intr o zi o sa mi astampar setea asta cu un sarut, o sa i fur un sarut , timid dar dornic in acelasi timp. Gandeam asta zilnic facandu mi curaj si nevrand sa stric vraja momentului. Cel mai intens lucru care nu mi dadea pace era ca realizam pe zi ce trece ca stateam de vorba cu ceeasi persoana cu care eu am refuzat sa fiu, de care am fugit pentru ca mi a fost teama sa ma las sa simt ceva care se contura , ceva unic si frumos, iar acum nu intelegeam de ce sunt in alta lume cu ea , mai fericit,mai bine, mai linistit. Parca trecusem un hop pe un drum ales de mine, iar acum in fata era totul lin, drept si insorit. Si totul chiar imi placea mai mult ca inainte. Parca am dat timpuluii timp sa mi fac timp in timpul EI si al MEU..... Era ceva inexplicabil. Era ceva dulce si magnific in mine, in NOI. Toate incertitudinile, nesiguranta ,trairile incetosate din interiorul meu dispareau cand eram cu ea din nou.
A venit si ziua sarutului, un sarut dulce si pofticios, pe care i l am furat cand ea radea la o gluma a mea ca de obicei, pe nepregatite, neobservate, dar pe care mi l a dat asa rapid, fara sa se impotriveasca, parca eram doi adolescenti abia indragostiti. Apoi mi se facuse un chef s o iau in brate, vroiam mai mult, o doream din nou. A fost deajuns acea atingere sa mi imaginez ca trebui sa continuam totul, povestea. Insa vroiam ca si ea sa si doreasca, sa o simt ca ma vrea iar si iar... Trebuia rabdare inca.
Dupa o luna am invitat o la mine la masa, cu aceeasi timiditate parca de cand eram mai tineri. Mancarea fierbinte, paharul de vin, povesti si glume spuse cu buna dispozitie, o noapte si mai fierbinte si parca cea mai frumoasa de pana acum , toate au facut sa traim momente unice pe care le pastrez si acum in amintire. Eram fericit, acum abia stiam ce e fericirea, iubirea sincera. Trebuia sa trec prin Iad ca sa inteleg unde e Raiul.....Atunci credeam ca gasisem tot ce pierdusem la un moment dat, echilibrul. Era din nou inceputul povestii noastre. Au urmat cateva luni perfecte.
Dar a venit si ziua care mi as fi dorit sa fie stearsa din calendar, o zi trista, incolora si fara viata..... la propriu si la figurat. Era chiar finalul povestii, sosit parca prea iute, neanuntat, in pripa. As da timpul inapoi sa nu traiesc acea zi.
Mergeam catre parc ca in fiecare zi si abia asteptam sa i vad pe Rita si pe Wolf. Vroiam sa i propun sa ne mutam impreuna, toti 3. Vroiam sa trec la urmatorul pas in prietenia noastra magica..... Cand am ajuns am dat doar de Wolf si prietenul Ritei, cel care ma sunase cu un an in urma . M a privit si mi a intins un plic.
^^ Unde e Rita?^^ am intrebat nelinistit .
^^ O sa intelegi totul dupa ce citesti asta ,^^ a zis el si s a indepartat incet fara alte comentarii, cu ochii rosii de plans.
Am deschis plicul tremurand si parca cu aceeasi frica cu care acum un an venisem in parcul acesta s o vad pe EA....Scrisoarea ei va ramane pentru mine raspunsul la toate intrebarile mele si in acelasi timp cea mai sfanta amintire. Dupa ce am citit randurile ei, am stiut ce castigasem si ce pierdusem in acelasi timp.
^^ Draga mea iubire, ( acum pot sa ti zic asa pentru ca nu mai pot deranja si nu ti mai pot induce frica de mai frumos, de mai indragostitm nu mai poti fugi....)
Cand citesti aceste randuri eu sunt bine si asta datorita tie. Am cunoscut fericirea libera, dragostea sincera si neincatusata , curajul de a rade si de a creea povestea noastra. Mi ai redat pofta de viata in ultimele luni . Am simtit si am stiut dintotdeauna ca te vei reintoarce, dar nu am stiut cum ne vom reintalni. Insa din momentul cand te am revazut am stiut ca atunci incepe povestea adevarata , povestea noastra....Stiam ca tu nu vei mai avea acele frici, acele intrebari si angoase ca inainte. Abia atunci te am regasit, erai mai aproape de mine ca niciodata, te am putut iubi cum mi am dorit..... Si vedeam ca te simti bine si esti fericit asa, din acest motiv nu ti am spus de boala mea. Nu aveam de ce sa ti tai aripile si sa ne luam din acest elan frumos de a simti dragostea pe bune cu o amarata de veste proasta care ne strica atmosfera, care ne inchidea iar printre griji si pareri de rau, regrete si vesnica mila pentru un om bolnav. Sa ma ierti pentru asta daca poti, dar nu i vedeam rostul. Era prea frumos ca sa nu las totul sa curga lin si calm. Sa ma las sa fiu EU, sa fim NOI si un colt de Rai. Acum in sfarsit voi ajunge acolo .... SUS si de acolo te voi supraveghea. Ti am lasat aici jumate din bratara pe care o am de la tine si pe care nu am scos o niciodata de la mana . Cand aceste jumatati vor fi iar un intreg sa stii ce ne vom reintani. Pana atunci eu te astept cu rabdare asa cum am facut o mereu. Dar tu mai ai atatea de terminat aici JOS. Promite mi in gand ca doar dupa ce totul e gata si ai lasat totul in regula in familia ta, doar atunci vei veni la mine. Stiu sigur ca vom fi impreuna , aici sau acolo, conteaza ca am fost si ca am trait acea fericire pe care nu toti au norocul s o intalneasca, acea iubire pe care nu toti au sansa sa o simta.... Te ador, te iubesc si te admir pentru tot ceea ce esti! Ma bucur ca ne am dat timp. Viata e prea scurta.
Jumate de om....(cel care m a intregit ai fost tu) ^^
Intr adevar in plic era jumate din bratara pe care eu i o daruisem in urma cu 2 ani . Am atins o, am simtit aceeasi scanteie pe care am simtit o cand am sarutat o pe Rita de atatea ori....parca inca era prezenta. Am mirosit o, am simtit acelasi parfum pe care il stiam de cate ori o tineam in brate . Acum intelegeam perfect cat de puternica era legatura noastra, cat de intensa a fost prietenia noastra si cat de adevarata a fost iubirea asta ,unica si sincera . Poate ca trebuia sa ma intristez mai mult, insa randurile ei imi lasau in inima o continuare a povestii nesfarsite dintre noi. Stiam ca nu asta era finalul nostru... Vom fi mereu impreuna, puternici si siguri pe noi, un intreg, un inceput si un final in orice . Astept clipa aceea, O astept pe EA....Am inteles prea tarziu ca eu ma vindecasem si d aia traisem abia acum aceasta perioada superba alaturi de iubirea vietii mele.
Aceeasi Andreea
