Am cules de pe net ceva interesant pentru voi, povestea celei mai frumoase sarbatori ale anului.
'' În fiecare an, pe 25 decembrie, creștinii sărbătoresc
Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. El a venit pe lume într-un sat
liniștit, acolo unde Fecioara Maria căuta din poartă în poartă un
adăpost pentru a putea naște. Așa a ajuns la casa lui Moș Ajun, care i-a
spus că este om sărac și care a trimis-o la fratele său mai mare și mai
bogat, Moș Crăciun.
Crăciuneasa
- soţia lui Moş Crăciun - era o femeie miloasă şi bună la suflet, aşa
că i-a oferit adăpost Maicii Domnului, dar fiindu-i frică de mânia lui
Moş Crăciun, a ascuns-o în grajdul pentru animale. Când Moş Crăciun a
aflat cele petrecute, s-a mâniat şi a tăiat mâinile soţiei sale. Atunci,
Fecioara Maria a făcut o minune - a pus mâinile Crăciunesei la loc, a
suflat peste ele şi mâinile s-au lipit. Uimit, Moş Crăciun a văzut şi a
înţeles minunea, aflând, la venirea magilor, că în grajdul său s-a
născut Domnul Iisus. El s-a căit şi a cerut iertare lui Dumnezeu.
Astfel, el a devenit primul creştin şi sfântul cel mai bătrân - soţul
femeii care a moşit-o pe Fecioara Maria. Această întâmplare a dus la
transformarea lui Moş Crăciun într-un om blajin, plin de bunătate şi de
compasiune. De atunci, sărbătoarea Crăciunului e însoţită de colinde şi
mesele rituale. Crăciunul este numit şi sărbătoarea familiei, fiind ocazia când toţi se
reunesc - părinţi, copii, nepoţi -, îşi fac daruri, se bucură de clipele
petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se
cuvine a sărbătorilor vor avea un an mai bogat.
Legenda lui Mos Craciun
Tradiţia legată de Moş Crăciun, care împarte daruri copiilor cuminţi în
noaptea de 24 spre 25 decembrie, a apărut în secolul al IX-lea. Imaginea
lui este cea a unui bătrân îmbrăcat într-un costum roşu cu blăniţă albă
pe margini, cizme negre şi o căciulă roşie, având o barbă mare şi albă
ca zăpada.
Pentru copiii din România, Moş Crăciun vine din nordul îndepărtat pentru
a aduce daruri celor care au fost cuminţi. Acestea sunt lăsate sub
brandul de Crăciun şi, în funcţie de bunăvoinţa părinţilor sau de
obiceiurile zonei, cadourile se deschid fie în Ajun, după slujbă, fie în
ziua de Crăciun. În unele regiuni, Moşul mai lasă un rând de cadouri la
biserică, unde copiii îi mulţumesc cântând colinde.
COLINDATUL
Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Crăciun este
mersul cu colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă
în casă cu steaua în mână și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus
prin cântece și poezii. Se spune că acela care nu le deschide poarta
colindătorilor va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă,
cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă.
În
Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți
de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de
porc, colaci și vin. Colindătorii umblă din casă în casă cu "Steaua" și
cu "Capra", reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România.
Ceva mai aparte şi
consacrat în zona Maramureşului este "Jocul Moşilor", la originea căruia
se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi, un
ritual străvechi de cinstire a morţilor. După ce au colindat toată
noaptea, copiii şi tinerii îşi iau bicele şi ies pe uliţele satului.
Cine le iese în cale este "croit" de biciul "moșilor". "Moşii"
maramureşeni poartă, în general, o mască făcută din blană de cornute și
bat la uşile oamenilor pentru a-i speria şi pentru a le ura un an mai
bun.
În unele zone din Moldova, pe lângă
colindători ies pe ulițele satului cetele de mascaţi - "babe şi moşnegi"
care prin joc, gesturi şi dialog transmit urări pentru anul care vine
În Oltenia, văile răsună de Colinde în fiecare Ajun.
Cel mai răspândit este "Steaua", care se cântă, în general, în cete de
câte patru. Fiecare membru are un rol: unul ţine Steaua, altul este
responsabil cu strânsul banilor, al nucilor şi al covrigilor promişi, în
vreme ce alţi doi ţin sacul şi un ciomag, pentru a se apăra de câini.
În
Banat, în localităţile de pe Valea Almăjului, colindătorii iau cu ei un
băţ din lemn de alun încrustat în coajă sau afumat la lumânare. Băţul
este lovit de podeaua casei pentru a alunga duhurile rele. Alunul fiind
naşul, în folclorul românesc, cu el se alungă şerpii, norii, spre a feri
gospodăria de diavoli şi a-i aduce prosperitate. Bătrânii aruncă în
faţa colindătorilor boabe de grâu şi porumb. Oamenii cred că dacă vor
amesteca boabele peste care au trecut colindătorii cu sămânţa pe care o
vor pune în brazdă vor avea parte de o recoltă bună în anul care vine.
În
zona Dobrogei se găsesc şi aşa-numiţii "moşoi". Aceşti colindători cu
măşti colorate au devenit o emblemă pentru Luncaviţa, singura comună din
România în care se mai practică obiceiul. Colindătorii poartă măşti
pentru a simboliza prezenţa spiritelor strămoşeşti care alungă răul din
calea naşterii lui Iisus şi vestesc un an mai îmbelşugat, cu linişte şi
bucurii. Moşoii se costumează într-un cojoc lung până în pământ, întors
pe dos, din blană de vulpe sau de iepure, măşti făcute din tărtăcuţe,
coarne de berbec, panglici colorate, flori şi mărgele colorate. "
Tot ce ne mai ramane de facut este sa credem in aceasta sarbatoare si in magia cadourilor aduse de Mosul cel simpatic.
A voastra , Andreea