sâmbătă, 1 septembrie 2018

A fi mama e o slujba cu norma intreaga si fara studii facute

            Am gasit un blog foarte interesant pentru mamici si tinere care vor sa devina mamici. Am citit povestile unei femei deosebite care se descurca in meseria de a fi mama fara niciun sfat, doar cu ajutorul experientei si iamginatiei, fara teama ca greseste si ca se impiedica de ceva obstacole in drumul ei de mama tanara, mama a doi copii. Nu m as opri in a citi randurile asternute de ea, pentru ca ma regasesc in majoritatea istorisirilor de acolo. Va invit sa lecturati in liniste povestea acestei familii fericite! Mamica se numeste Ruxandra Luca si o vedem uneori si la tv. Ii multumesc pentru ca a impartasit cu noi asa frumos din experienta ei de tanara mamica fericita.

https://www.ruxandraluca.ro/cand-o-mama-spune-ca-ii-este-greu-crede-o/

Va pup , Andreea.


luni, 6 august 2018

Iubirea mea

      Te voi iubi o viata si inca o zi....a trecut viata, astept ziua aceea, pe care mereu o traiesc ca fiind ultima. Nu inteleg de ce nu ne intalnim din nou, as vrea sa stiu daca esti bine, daca drumul pana la soare si inapoi a fost frumos cum mereu am povestit, daca poti zambi cand ne auzi jucandu ne si daca stii de cate ori iti zicem ”te iubesc ”. Nu cred ca mai am puterea sa alerg cum alergam cand ma tineai de mana si sa rad la fel de plina de viata daca aud istorisirile de alta data, vremuri frumoase cu iz de nostalgie....te astept, tata ! Te vad mereu in vise si simt ca esti mandru de noi. Povestile mele nu mai au acelasi farmec acum, fara tine, insa trebuie sa continui... in asteptarea zilei noastre. Raiul meu esti TU!

luni, 2 iulie 2018

Eternitate - TATA



     1 an.... timp.... amintiri... nostalgie. Totul mi a fost impotriva in ultimele 12 luni, orologiul a fost dusmanul meu. Timpul  s a oprit pt mine in ziua de 9 iulie 2017. Mintea mea este inca ancorata intr un trecut apropiat, intr un tablou taciturn, intr un salon de spital, unde tot astept sa fiu chemata de d na doctor pt vesti mai bune. Vise si amintiri imi trec prin fata, tot imi inchipui ce voi vorbi cu tata, cum ii voi povesti ca nepotica lui preferata a crescut si ca spune poezii, ca nepotelul sau canta si joaca bine sah, ca noi sunt sanatosi si vom avea o vara frumoasa. Imi fac planuri, totul este la timpul prezent, inca nu pot sa ma obisnuiesc sa vorbesc la trecut. Insa.... liniste... nici un apel...  doar o lacrima.  Privesc in spate, este decat o fotografie cu noi toti fericiti, zambind , telefonul nu suna, camera este goala.... nu l gasesc. Tata nu este, sau poate este acolo Sus, unde ii este mult mai bine astazi. Noi suntem la fel, tristi, plini de ganduri anoste, plansi. Cu albumul de fotografii in mana , pornesc incet spre locul unde se zice ca e granita intre lumea Ingerilor si casa Noastra. Sper cu o ultima si eterna speranta ca il voi reintalni acolo si ca totul a fost un vis urat, un cosmar, ca ne vom imbratisa si vom glumi ca alta data. Pasesc in liniste, o liniste sinistra, goala.... Il caut.  Ma asez pe o bancuta in locul plin de verdeata si lumina. In mintea mea se intersecteaza doua orizonturi- realitatea si visele, nu stiu care doare mai mult. In inima insa este doar el- TATA, omul care mi a vegheat asa de frumos copilaria si adolescenta, care mi a stat alaturi cand am format o familie mare, vine, alerg  catre el, il strang in brate, in sfarsit a venit . Am stiut eu ca ceea ce simt este aici cu el, acum pot sa l intreb unde a fost, in ce calatorie.... Acum am inteles ca am reintalnit Raiul pe Pamant- Tata si copilaria mea cu el sunt si vor ramane  Raiul d  Aici,  Dincolo nu mai stiu.....Dar cred ca a fost cel mai frumos, superb, magnific, am fost fericita.... Pentru mine Raiul a fost Tata! Iti multumesc, Doamne ca am avut acest noroc sa fiu cu un om minunat, care sa ma sfatuiasca, sa mi aline durerile si tristetile, sa mi aplaude reusitele! Iti multumesc, Tata ca ai fost Ingerul meu pe Pamant si ca am impartasit aceasta iubire mare din care m am hranit 40 ani de zile. Ne vom revedea o data acolo Sus poate mai puternici si vom povesti.... amintiri! Te iubesc si te voi iubi pana la cer si stele si inapoi!

miercuri, 27 iunie 2018

A fi profesor sau a fi om?

 Iata ce am gasit pe internet, un mare adevar, o poveste care mi a placut f mult si din care avem multe de invatat.

<< Am asistat odată.. eram încă foarte tânăra....la o scenă care mi-a rămas adânc întipărită în minte.
Făceam o vizită la domiciliu, la începutul carierei .... Împreună cu o colegă. Copilul extrem de sărac. Colega foarte bogată. Copilul nu mai venea la școală de vreo două săptămâni.
O garsonieră, într-un bloc muncitoresc, fără ușă la baie, doi adulți și trei copii îngrămădiți pe un pat. Mama, cu ochii trași în orbite și o privire resemnată. Tatăl, într-un maieu murdar, duhnind a alcool.
Colega începe să îi ia la întrebări. Aproape îi ceartă. Nu își ascunde disprețul. Cuvinte precum - o alimentație sănătoasă, programul de somn, biroul personal, duș zilnic.... par aici desprinse dintr-un buchet de trandafiri artificiali. Și să le dea sfaturi. Oamenii o privesc cuminți. Elevul meu care lipsise de la școală, vine lângă mine și îmi șoptește:
- Mai ai eugenii? (obiceiul meu de atunci era să duc eugenii la școală și să le împărțim frățește - mai adunam mai scădeam .... învațam cu ele și le și mâncăm la sfârșit 🙂
-Am.
O ia și o înfulecă. Ochii mari ațintiți la colega mea care turuia în continuare.
- Știi că dulciurile nu sunt bune, că îți cariază dinții.. se aude vocea colegei.
Eu mă duc să deschid un geam. Așez două hăinuțe. Îl iau în brațe pe mezinul familiei, cu elevul ascuns pe după blugi...
- Să vii la școală. Învățătura e singura care te ajută să te emancipezi. Să ieși din situația asta. De ce lipsești atât? Școala e peste drum. La doi pași. Poți să vii și singur.
Copilul, înfulecând din eugenie, răspunde relaxat:
- Nu mai am pantofi.
Mă uit la piciorușele lui murdare.
Părinții așteptau finalul.
Colega continuă teoria.
Eu țineam bebelușul în brațe și mă gândeam așa, în nevinovăția vârstei...
De unde să fac rost de niște pantofiori pentru copilul asta? Și de niște eugenii....
Așa și cu sistemul de educație.
Avem "experții" și colegii de la școlile de șmecheri care ne dau sfaturi...
Avem părinții care așteaptă soluții.
Și ne avem pe noi.... căutând o pereche de pantofi, o bucată de pâine, niște pixuri și caiete. Ca să îi învățăm carte. În timp ce mâinile ne sunt pline de dosare cu adeverințe și justificări.
Și nimeni, nimeni nu mai are timp să deschidă geamul. Să împrospăteze puțin aerul în cercul asta vicios în care ne învârtim toți. >>

luni, 18 iunie 2018

Ultima scrisoare a lui Marquez

         Iata ceva dupa care, poti zice ca ai calatorit pana la soare si inapoi. Pacat ca foarte putini aprecieaza aceste randuri scrise de oameni diversi, dar pline de adevaruri crunte si de pilde, care, daca le-am lua in seama, am deveni mai atenti la viata noastra, la clipa, la momentul fatidic sau la norocul care trece pe langa ....Eu uneori ma incarc de energie, recitind cuvinte si sfaturi ale realitatii cotidiene, cu iz nostalgic sau boem. Cat de mult gresim traind altfel....asa de dur, de trist. Viata este scurta!

        ” Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. ”

marți, 12 iunie 2018

Ramas bun, om special! Ramas bun, unchiu Cristi!

         Stiu ca MOARTEA vine ca o eliberare, ca o usurare pt fiecare, dar oare e usor pt cei care raman in urma?! Este o dovada de egoism caci am vrea sa fim mereu cu cei dragi si mai ales cu cei mai buni dintre noi, care ne daruiesc neconditionat dragoste. Asa era si Unchiu Cristi, un personaj unic, un personaj care traia intr un basm numit VIATA, un personaj care vroia sa ne faca zilele mai amuzante, mai vesele, mai pline de viata. Era un om cu care nu te plictiseai, zambeai si te linisteai mai usor. Era un om bun, insa trist, singur, inconjurat doar de familie. Cand esti intr o perioada mai grea a vietii, esti de obicei uitat de prieteni, dar totusi sufletul iti ramane cald, primitor si vioi. Nu o sa uit niciodata discutiile la telefon, ma facea sa ma simt ca o printesa, nepoata lui preferata, care avea doi iepurasi. Asa povestea el despre noi, Greuceanu, Cosanzeana si nepoata preferata. Noi eram si puteam cuceri lumea din punctul lui de vedere, nu puteam pati nimic, pentru ca aveam darul cel mai pretios -VIATA. Era cel mai important - sa traim, sa iubim si sa apreciem pe cel de langa noi.
          Multumim, unchiu, pentru ca am avut norocul sa te avem alaturi, multumim pentru ca ne ai invatat sa zambim, sa privim orice problema ca pe o gluma. Am un singur regret, ca tot VIATA nu mi a dat destul timp ca sa stam mai mult impreuna, sa povestim, sa mancam o dulceata cu apa rece la o gluma spusa de tine, unchiu Cristi! Imi pare rau ca nu am apucat sa ti spunem ca TE IUBIM mult si ca esti deosebit, dar probabil ai simtit asta din putinele, scurtele si simplele surprize ale noastre. Ramai cu bine, drum lin catre locul care te asteapta , acolo Sus la Ingerasi, sigur langa tata, varul tau preferat! Ne vom intalni o data cu toti din nou!

duminică, 27 mai 2018

Alt mare adevar dureros

" Experienta este un pieptene, pe care il primim de la viata dupa ce am pierdut tot parul. "