Mereu m am gandit ca toti suntem datori cu o moarte... si ca cei care mor usor sunt doar cei pe care i a iubit D zeu cu adevarat. Insa durerea ramane aici printre noi cand pierzi pe cel mai drag sau cel mai iubit dintre apropiati. Ti ai dori sa mai fi stat putin aici cu noi, sa ne mai fi bucurat de povestile si glumele spuse cu glas blajin, insa stiu ca trebuie sa vina si clipa PLECARII la un moment dat, cand mereu te intrebi "ce era daca as mai fi.... cand traia?!" Inteleg aceasta plecare si o accept doar ca nu mereu suntem de acord cu momentul ales de Dzeu ....
Matusa mea, tanti Veta, o voce vesela, un suflet bland si darnic, bun si cinstit, singura care imi mai amintea mai bine de bunicul meu, a fost chemata acolo SUS....Cu lacrimi in ochi zic acum ca n as fi lasat o sa plece, pentru ca era un amalgam de calitati si povete bune, de veselie si optimism. Dar nici nu as fi putut s o impiedic. Cine suntem noi sa ne impotrivim la acea CLIPA?! Este aleasa foarte bine si venita la momentul potrivit, in liniste si inconjurata de iubire si amintiri frumoase, fotografii si un ecou stins al vremurilor trecute si al copilariei .... Doar pot sa fiu multumita ca ea a fost Aleasa lu D zeu pentru o despartire calma si nedureroasa. Am un singur regret ca nu am mai apucat sa i spun TE IUBESC si ca o sa mi fie dor de aroma nemaipomenita a cozonacului facut de dansa. Insa ma consolez ca poate a simtit din vizitele si telefoanele mele si din umbra fotografiilor trimise care stau acum in rame in camera goala.....
Ramas bun, om extraordinar, matusa mea frumoasa si buna!
Andreea
Un comentariu:
of.... cuvintele sunt de prisos acum.
Trimiteți un comentariu