joi, 25 aprilie 2013

Suflet de copil



       Vanzatorul, care era si patronul magazinului, era asezat la biroul lui, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau butic. Era din nou o zi ca toate celelalte. Pentru magazinul CopilasCochet.ro era ceva straniu. Mereu erau clienti la ora asta din zi.
       O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri cum este cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre o pijama Mickey Mouse.
"E pentru sora mea. Puteti sa mi-o impachetati frumos pentru un cadou? "
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:
"Cati bani ai? "
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazura cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
Ajung? " intreba ea cu mandrie.
"Vreau sa-i fac un cadou sorei mele mai mari.
De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu a avut o asa pijama frumoasa. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Culoarea roz este preferata ei. "
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia in care puse pijamaua.
"Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija. "
Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. Ea era chiar mai mare decat cadoul.
O ora dupa aceea, in magazin intră o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunaţi. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care vanzatorul il facuse cu atata grija mai inainte si intreba:
"Pijamaua aceasta a fost cumparata de aici? "
"Da, domnisoara. "
"Si cat a costat? "
"Preturile praticate in acest magazin sunt confidenţiale: nu privesc decat pe client si pe mine. "
"Dar sora mea avea doar cativa banuţi. N-ar fi putut cumpara niciodata un asa cadou ca acesta, costisitor! "
Vanzatorul lua cutia cu pijamaluta roz, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.
"Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea ea. "
       Atunci sora cea mare a inteles ca sufletul de copil, care cumparase acel cadou, era cel care o iubea pe ea mai presus de totate si de toti si asta o facea cea mai fericita de ziua ei.