12 octombrie - 14,20

Buna dragii mei! In fiecare an e altfel ziua asta, in fiecare an simt altceva in ziua de 12 oct., in fiecare an meteo e diferit, in fiecare an noi suntem altii...Anul acesta, acum, sunt mai bogata familiar, mai linistita, mai zambitoare! Incerc sa fiu optimista si fericita cat sa daruiesc si celorlalti cate ceva din bucuria mea, insa niciodata nu stiu cum va fi la anul... mereu ceva nou, mereu ceva diferit! Dar e important sa traiesc mometul pt ca timpul nu se mai intoarce, pt ca, desi ploua afara acum foarte mult, nu stiu daca in sufletul meu va fi soare sau nu intotdeauna!
Multumesc, copiii mei dragi, ca ati aparut si mi-ati facut zilele mai vesele si ca ma iubiti in fiecare zi si mai mult,  multumesc parinti dragi ca sunteti alaturi de mine! Multumesc Uby!
Imi mai doresc doar sanatate si odihna! Va pup!
Andreea- Bobo!

Poveste de viata

Intr-o zi un fiu de 16 ani isi intreaba tatal, un om simplu de la tara - "Tata, de majoratul meu, la 18 ani, ce o sa mi daruiesti?". Tatal ii zice: "Nu stiu inca, fiul meu, mai sunt 2 ani pana atunci." A mai trecut 1 an si fiului i se facu rau la scoala, lesina, este dus de urgenta la spital si medicul, dupa investigatii amanuntite, da un pronostic:
"Fiul dumneavoastra are mari pb cu inima. Trebuie sa iladuceti la control periodic pana gasim o solutie mai buna: un transplant. "
Asa a curs 1 an de zile, printre vizite la spital, controale periodice si analize amanuntite. Cand a implinit 18 ani, dupa o operatie reusita, baiatului i s a spus ca e ultima data cand vine la spital. Acum poate sta linistit acasa si totul este foarte bine.
Fericit, tanarul merge acasa si vrea sa spuna vestea cea buna tuturor. Cand intra in casa, gasi pe masa in sufragerie o scrisoare de la tatal sau.
"Fiul meu iubit, cand vei citi aceasta scrisoare vei fi bine sanatos. M-ai intrebat o data ce cadou iti voi da la implinirea a 18 ani. Iata ca ziua asta a sosit, esti major si esti bine. Si ai cel mai frumos cadou daruit de mine- ti-am dat inima mea. Ai grija de ea! Te iubesc! Tata. "

Iata cum oamenii simpli ne dau cele mai bune exemple de viata. Pacat ca doar putini dintre noi invatam din ele. Pupicuri. Andreea.

Un inceput de chaos!

       Inceput de septembrie... vacanta mult asteptata a trecut. Timpul probabil s-a schimbat. Timpurile insa nu! Ma ingrozeste faptul ca ne multumim cu mai putin pe zi ce trece, ca nu mai exista respectul dinainte. Nu mai avem puterea sa facem diferenta intre frumos si urat, rau si bun, egoist si darnic. Nu mai avem forta sa recunoastem ca tuturor ne lipseste ceva, ca avem multe defecte. Toti vor sa aiba fara sa dea, sa ceara fara sa ofere, adevarul este umbrit de intunericul din sufletul fiecaruia, nu mai exista ragazul sa privim in ochii celuilalt si sa l facem sa zambeasca. Ma sperie cel mai crunt lucru uman: lipsa zambetului si mai ales lipsa motivului pt a rade. Ma oboseste sa dau explicatii derizorii, neluate in seama, sa nu mai gasesc bucuria zilelor de duminica in familie, tihnite si pline de surprize placute, sa duc aceasta lupta degeaba, singura, trista! M-am scarbit de atata nepasare, am scris despre aceste momente reci pe care fiecare le afiseaza zilnic si care ingreuneaza viata noastra, nimeni nu a inteles nimic si nimeni nu a schimbat nimic. Ba mai mult este mai rau, si ghiciti cine e personajul criticat, controversat si barfit?! Eu, care incerc sa fac ceva mai bun, mai bine, ceva nou! Ha ha! Ironia sortii! Concluzia dureroasa: nu are rost, nu merita si chiar e obositor sa explic unei turmi de oi ca lupul asteapta dupa colt. Nimeni nu vede si nu aude nimic, egoismul e in floare, iar minciuna este la ea acasa. Nu mai avem curajul sa dam dreptate celui care o merita de frica: aoleu ce o zice ala, daca s o supara cutare , daca o patesc eu.... etc!
       Cea mai buna dar si cea mai grea este: tacerea, care nu rezolva nimic, insa mai prelungeste agonia vietii. Si mai tarziuu se intreaba toti de ce vorbim asa veseli despre moarte, de ce o asteptam asa de nerabdatori, de ce nu mai credem in speranta?! Pt ca e singura care nu comenteaza...
Va pup, Andreea!

In memoriam Vadim Tudor

"ULTIMA CAFEA

Hai, Moarte, sa bem o cafea
Ti-o fac cu caimac, aromata
Mai leapada-ti coasa cea grea
Si mantia asta ciudata.

Te rog sa iei loc in fotoliu
Nu ma supar daca fumezi
Dupa cine esti, Moarte, in doliu?
De ce tot suspini si oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grabi, ca te frigi
Mai lasa-mi pe cer, inca, steaua
Daca eu am sa mor, tu ce castigi?

Ai venit sa ma iei in persoana
Prea mare onoare imi faci
Din toata specia asta umana
Numai pe mine ma placi?

Hai sa-ti ghicesc in cafea
E bine sa stii ce te-asteapta
O cumpana grea vei avea
Dar tu te descurci, esti desteapta.

Esti tot timpul in criza de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce sa fim noi dusmani?
Eu te-nteleg cel mai bine.

Lumea te aplauda de departe
In zvon de corrida, olé!
Fii buna si-ntoarce-te, Moarte
Sa vad: dupa tine ce e?

Acum esti captiva la mine
Am vrut sa-ti arat, draga mea
Ca nu-mi este frica de tine:
Ti-am pus soricioaica-n cafea. "

 N-am fost mare fana a dansului, dar pt acest om de cultura, aceasta enciclopedie nemarginita a istoriei si culturii romanesti si universale, vreau sa cititi aceste versuri incarcate de sentimente si emotii si sa meditati
 intr -un moment de liniste... Odihneasca- se in pace!
Andreea

Marul-Omul

             Ma gandeam zilele trecute cum venim noi pe pamant si de ce. Pentru a rodi... Cum asa?! Pai, se presupune ca pomul roditor se sadeste, se uda, se sapa, infloreste, rodeste si gata, apoi se goleste de mana omului si imbatraneste in timp. Nu este asa?! Omul este ca marul. Ne am nascut seminte in pom (adica pe Pamant), ne-am format jumatatile, adica ne am gasit jumatatea, care formeaza fructul, intregul, si apoi suntem impliniti, fericiti, satisfacuti ca si fructul parguit, rosiatic, dulcisor. La momentul acesta vin copiii, adica soarele arzator coace fructul pana cand devine rosu si dulce  ca mierea si, odata cu acesti copii si grijile, viata trecand mult mai repede. Apoi vine perioada decazatoare, ori fructul este insfacat de vreun copil nazdravan si savurat ca o gura de salvare impotriva setei, ori este uitat pe ramurile pomului pana cand imbatraneste ca si omul, se sfrijeste, usuca si piere mancat de cativa viermi, dusmani, infometati. Urata imagine nu?! Insa este adevarul dureros al muritorilor, asa este si viata omului. Suntem pui de om, copilarim, devenim maturi, parinti, responsabili, bunici si apoi firul vietii se scurteaza la final si disparem.
              Eu cel putin sunt inca pe ramura acum, fructul este intreg, familia mea e toata in sfarsit, motivele mele de a trai sunt cu mine de acum incolo, viata lor deocamdata in mainile mele, am doi ingerasi de care am grija ca si pomul de roadele sale. Am momentan ratiunea de a vietui. Astept linistita si impacata perioada urmatoare. Nu vreau sa sune pesimist, insa fiecare perioada e frumoasa in felul ei si eu ma bucur pentru toate la rand, chiar una de e mai trista sau cealalta mai vesela ... ca si marul, care sta in soare, in furtuna sau vant, nu pleaca nicaieri, isi asteapta telul pentru a continua, nu-l sperie nimic. Asa este si soarta umana...
              Va pup, Andreea.

Acum sau mai tarziu?!

         Exista momente in viata noastra in care preferam sa amanam prezentul! Sa fie un "acum" mai lung, sa nu existe un "maine" sau "mai tarziu". Nu pentru ca este ceva rau, ci pentru ca vrem sa pastram prezentul asa, cel mai frumos, cel mai bun si unic. Dar timpul ireversibil ne da iar o palma crunta si ne-o ia inainte, el alege pentru noi fara sa intrebe sau sa astepte. Poate ca si "maine" va fi superb, dar nu va fi ca si "azi", va avea alte parti bune, va avea alte bile albe, insa nu la fel ca acestea de "acum". Sa speram ca ceea ce este frumos va persista in continuare si nu vom simti lipsa magiei si sclipirii vietii pe care am avut -o pana acum.
          Eu incep ceva nou, nu este: end of story, este: a new beginning, e o viata speciala, norocoasa si imi doresc sa pastrez dulceata acestor zile pentru tot restul momentelor mele si sa ma bucur de stralucirea altor viitoare zile in prezenta celor dragi si in locurile mele de suflet.

Va pup cu dragoste si cu sanatate! Andreea.

Superstitii diverse

"Te-ai mutat la casa ta? Nu cumva să iei cu tine mătura veche! Arunc-o și ia una nouă! Altfel, ai parte de ghinioane și de dezordine în viață. Să nu faci prostia de a împrumuta vreodată mătura de la cineva sau cuiva! Dacă ai pe cineva drag la drum, nu da cu mătura prin casă. Iar de vrei să scapi de oameni care nu-ți fac plăcere, mătură imediat ce-ți ies ei din casă. Nu sprijini niciodată mătura de pat, căci tot răul adunat în ea se va duce în locul tău de odihnă.
Nu e bine nici să pui pălăria sau căciula pe pat, fiindcă aduce ghinion. Ai grijă întotdeauna să te dai jos din pat pe aceeași parte pe unde te-ai așezat, ca să-ți fie bine. Nu face patul împreună cu cineva, căci vă veți certa. Îți vei schimba curând domiciliul, dacă pui așternuturile greșit pe pat.
Ai grijă să presari sare pe pragul casei, ca să alungi tot ce-i rău.
Când intri în casa cuiva, ai grijă să ieși întotdeauna pe aceeași ușă pe care ai intrat.
Nu arunca gunoiul din casă noaptea și nu bate covoarele după asfințit, căci îți arunci sporul la bani și atragi ghinion.
Dacă se întâmplă să verși ceva pe jos, nu șterge cu piciorul, căci e de rău!

Vietățile "vorbesc"

Animăluțul tău de companie e cel mai bun "detector" de energii negative. Dacă vrei să-ți schimbi casa, ia animăluțul cu tine la vizionări de noi locuințe. În funcție de reacția acestuia, vei ști care e viitorul tău cămin.
În caz că-ți intră în casă un greiere sau o broscuță, bucură-te, căci aduc noroc.
Să te temi dacă-ți trece pragul un șarpe, căci prevestește moarte, boală grea.
Fii fericită când o pasăre își face cuib la tine acasă, căci te protejează de rele și aduce prosperitate.
Când intră în casă o albină, înseamnă că vei avea musafiri în curând. Dacă o omori, vei avea ghinion. La fel pățești și dacă strivești un păianjen.

SEMNE...

Dacă te împiedici întâmplător de pragul casei, înseamnă că iubitul tău se gândește la tine.
De întinzi rufe după asfințit, așteaptă-te la rele.
Te-ai încuiat din greșeală pe dinafară? E de rău.
Dacă îți pică, fără motiv, un tablou de pe perete, așteaptă-te la decesul cuiva drag sau la o boală grea. Iar dacă un ceas vechi, ce nu funcționa de multă vreme, pornește dintr-o dată din nou, urmează să auzi de moartea cuiva din familie."

-adunate de pe indragitul nostru internet, insa foarte folositoare.
Va pup, Andreea.