De ce nu putem invinge moartea ? *dedicat unei bune prietene de familie

Ne luptam cu animale fioroase ,cu boli nemiloase si uneori iesim invingatori .Dar cel mai dureros este ca nu invingem moartea .De ce ?Nu are infatisare ,nu are mai multe decat noi ,e decat un abur transparent si fara miros ,fara sentimente si fara judecata .E ceva neinsemnat si noi ,fiintele supreme ,oamenii ,nu o putem invinge orice am face .DE CE ? Daca cunoasteti vreun raspuns astept parerile voastre .Cel mai rau este cand vezi ca s e apropie acest abur din departare ,fugi ,incerci sa- l ocolesti si nu reusesti .Te ia fara sa-ti dai seama .Sau esti martor neputincios pentru altcineva drag ,Te zbati sa-l salvezi ,impreuna cu oamenii in alb si degeaba .Renunti pentru ca acel cineva drag se pierde fara sa vrea in aburul infricosator !Ai da din sufletul tau ,ai vinde din sanatatea ta pentru a amana sosirii acelui fum albicios dar nu vrea sa discute cu tine .Pur si simplu nu te intreaba nimic .Nicio rugaminte nu e de folos aici ...DE CE ? Nicio lacrima nu e de ajuns ... Suntem oameni in calea nemilosului ... Vreau doar sa pot opri clipa prezenta ca sa ne mai bucuram unul de altul inaintea sosirii aburului ...Dar nu pot nici macar lucrul asta sa fac ! Sunt neputincioasa, sunt o muritoare! olutii nu gasesc.Doar va spun ca iubesc viata ,imi iubesc parintii ,socrii si sotul si pe toti prietenii mei si pe toate rudele mele .Atat pot face !

Floarea miraculoasa

De ce miraculoasa ?Pentru simplul fapt ca da culoare spatiului unde traiesc,unde respir.Pentru ca este a mea si pentru ca o pot privi ori de cate ori vreau.Pentru ca ma asculta de cate ori oftez si-mi ia din suflet o povara ori de cate ori o rog.Pentru ca este vie fata de ceilalti vii de langa mine care nu mai traiesc deloc...In fiecare zi ii sarut petalele si ea imi zambeste prieteneste .Nu stie sa vorbeasca insa stie mai bine decat oricine sa imi stearga o lacrima ,sa-mi smulga un zambet in fiecare dimineata ...Este un miracol de planta care a fost plantata miraculos de niste maini necunoscute ,miraculoase ,vrajite ...Istoria ei nu ma intereseaza mai mult decat simplul fapt ca este langa mine mereu, neconditionat...
Intrebarea mea pentru voi este :Sa existe oare o putere secreta in plante care sa ne ajute sa trecem peste greutati ?

va pup!
Andreea

NEINCREDEREA SAU INSTRAINAREA ?

Azi am pierdut pe cineva drag si asta doare !

Cuvinte care dor ,niciodata nu sunt deajuns pentru a atinge inima unei persoane dezinteresate de tot ce e in jurul ei ,nu? Am incercat sa fiu cum vor altii si totusi sa pastrez o limita a mea ,insa nu am putut .E ca si cum am incercat sa ma lupt cu cineva invizibil .De ce? Ma intreb mereu daca e bine ce fac si cum fac ?Dar de ce ma intreb mereu cu ochii in lacrimi ?Ma lupt cu aceeasi batalie impotriva neincrederii de atata vreme ,am vrut sa fiu si eu cu ei ,sa am prieteni ,sa fiu iubita ,sa fac surprize si sa fiu surprinsa .De ce nu am fost macar inteleasa ?Dar cel mai rau este sentimentul de vinovatie pe care ti- l arunca altii si prin care te simti jignita.Sunt probleme mai mari decat ale mele ,insa vreau ca in seara asta sa o consider pe asta cea mai grava.De ce ?!Va spun imediat !Totul vine de la a pierde un prieten care te -a vorbit pe la spate,in care ma incredeam si pe care il respectam enorm.Nu am cerut nimic in plus ,am gresit enorm ,insa am vrut doar respect ,un joc cu cartile pe fata ,pe care unii nu -l pot juca mereu .Eu sunt invinsul cu regulile lor ... Viata este o cale ferata lunga pe care circula un tren .Dar statiile sunt aleatorii: Norocul ,Neincrederea ,Ghinionul,Tristetea ,Sanatatea Instrainarea ,Iubirea si ultima FERICIREA .Ma intreb de ce nu ajung la ultima statie niciodata ,doar din cauza unora care nu joaca corect sau pentru ca zabovesc prea mult in statia asta :NEINCREDEREA .Desi am tot bagajul facut ,de ce nu pot prinde iar trenul ?Intrebarea saptamanii este : Credeti ca putem singuri depasi NEINCREDEREA altora ?

Regretam a exista sau existam pentru a regreta ?

Buna din nou ! Hai ca la aceasta intrebare va dau cam mult de gandit nu ?Eu nu regret nimic decat copilaria ...Ca nu am trait-o la cote maxime !Ca nu am descoperit leacul impotriva imbatranirii ca sa mai pot alerga vesela pe stadion ,sa pot sa ma cocot rapid in ciresul de la bunica sau sa pot merge desculta prin parc.Acum nu mai pot face nimic din toate astea...Si cel mai frumos era cand completam jurnalul pe sub pat inainte sa ma prinda mama ...V -am dat de gandit,nu ?Astept pareri !Va pup!
Andreea

O noua luna ,o ultima iarna ....

Am revenit azi mai energica ca intotdeauna .Einmal ist keinmal!zice un proverb nemtesc .
Azi propun ceva de reflectat mai profund >TRECUTUL A LASAT O AMPRENTA ADANCA IN PREZENTUL VOSTRU SAU INVERS ?Cum nu se poate ?Ba da !Ia ganditi-va de cate ori nu ati visat cand erati mici sa faceti ce faceti chiar in ziua de azi .Sau de cate ori nu v-ati gandit acum ca era mai bine ce faceati in trecut .Nu -mi pare rau de nimic care s-a petrecut pentru ca l-am trait la cote maxime .Nu -mi place la nebunie nici prezentul ,insa sper ca oricine la un viitor care sa -mi aduca ceva frumos ,o speranta ,un zambet nou...
Astept pareri !
Andreea

O noua provocare ...

Buna dragii mei .
Vad ca va ambitionati sa -mi scrieti si asta imi place.M -am gandit la alta intrebare pentru voi .Meditand eu zilele trecute la lucruri triste ca altceva nu ma caracterizeza,nu ?Insa si tristetea trebuie analizata ,nu ?Mi-am dat seama ca sunt multe boli in lume ,suferinta multa ,lacrimi si durere .
M- a pus pe ganduri o intrebare :Oare despartirea nu este la fel de grava ca oricare boala ,insa intr- o alta haina mai dulce ,daca pot spune asa? Ganditi-va la despartirea de un prieten drag ,de animalul care ti-a fost fidel ,de cartea sau serialul favorit ,de zambetul vecinei sau de glumele copilului care a crescut ....As vrea raspunsuri sincere si apoi va spun si parerea mea ca de obicei .
va pup
Andreea

O saptamana noua,dragii mei

Deci vad ca ati deschis dialogul .Asa imi place.Mai ales ca imi dati noi idei.Pentru saptamana asta am o noua provocare .Andreei ii plac secretele ,misterele nu ?
Stiati asta nu? Ca daca tot a aparut dnul ANONIM pe care incerc sa-l pozitionez in mintea mea si nu- i gasesc inca locul,atunci trebuie sa va tes noi subiecte .Nu mai vreau sa fiu trista ,desi asta ma caracterizeaza mereu ,vreau sa fiu interesanta ,descoperita in fiecare zi mai mult si vreau sa discutam multe lucruri...
Intrebarea saptamanii este :Misterul va incita ?
Astept pareri !
Va pup!
Andreea