luni, 2 februarie 2009

O noua luna ,o ultima iarna ....

Am revenit azi mai energica ca intotdeauna .Einmal ist keinmal!zice un proverb nemtesc .
Azi propun ceva de reflectat mai profund >TRECUTUL A LASAT O AMPRENTA ADANCA IN PREZENTUL VOSTRU SAU INVERS ?Cum nu se poate ?Ba da !Ia ganditi-va de cate ori nu ati visat cand erati mici sa faceti ce faceti chiar in ziua de azi .Sau de cate ori nu v-ati gandit acum ca era mai bine ce faceati in trecut .Nu -mi pare rau de nimic care s-a petrecut pentru ca l-am trait la cote maxime .Nu -mi place la nebunie nici prezentul ,insa sper ca oricine la un viitor care sa -mi aduca ceva frumos ,o speranta ,un zambet nou...
Astept pareri !
Andreea

4 comentarii:

insasi Andreea spunea...

Va asteptt,helllo ,unde sunteti ?

Paul spunea...

Nu stiu cum ar putea ca prezentul sa lase o amprenta in trecut nostru, insa, trecutul, cu siguranta, chiar daca vream sau chiar daca nu vrem, ne influenteaza prezentul. Daca spunem ca trecutul fiecaruia dintre noi nu se reflecta in unele actiuni pe care le facem in prezent, inseamna ca ori am trait intr-o totala indiferenta ori nu am fost capabili sa invatam nimic pana in momentul de fata.
Cred ca ceea ce facem noi, de fapt, in fiecare zi, este sa slefuim trecutul prin lucrurile noi pe care le invatam zi de zi. Trecutul este baza noastra pentru experienta vietii.
Daca eu as fi un bolovan, as putea sa spun in felul urmator:
M-am nascut o pietricica. Primii ani din viata i-am petrecut pe fundul raului de lapte al mamei. Incet incet, am simtit nevoia sa vad ceea ce se afla afara, sa scot capul din rau. Afara am primit in ochi praful vaturilor si am suportat ploi de pietre, alte pietre. In urma ciocnirilor am fost ciobit pe alocuri, au sarit aschii din mine. Am invatat sa ma feresc de ciocniri. Aschiile sarite nu prea am mai fost in stare sa le lipesc la loc. Si chiar daca le-am lipit, corpul meu nu mai arata ca innainte. Am invatat sa ma feresc de ciocniri sau sa inteleg si sa fiu suficient de perspicace pentru a permite numai ciocnirile care ma pot slefui. Ciocnirile care pot sa-mi sfarame partile colturoase si sa fiu iar lucios ca innainte si ciocnirile care permit pietrelor inamice sa se lipeasca de mine, sa faca un tot unitar impreuna cu corpul meu. Sa devin un bolovan din ce in ce mai mare. Sa pot apoi sa atrag pietrele mici pentru a le ajuta si a le transporta cu mine sau sa sfaram, sa fac praf. Unde o sa se opreasca toata aceasta munca se asimilare? Cand? Pai cred ca atunci cand o sa fim suficienti de luciosi si de mari pentru a iesi de pe orbita Pamantului, transformandu-ne in comete. Comete fiind, o sa ardem cate putin prin spatiu, micsorandu-ne, ca mai apoi sa fim din nou atrasi de Pamant si, involburati in flacari, sa ne ciocnim de el, sa ne transformam in mii si mii de pietricele.

Ionut spunea...

Într-adevăr, cum spune si Paul, e greu de imaginat cum prezentul poate influenta trecutul (asta daca nu cumva posedam o maşină a timpului cu care sa putem merge in trecut - dar atunci va trebui sa fim atenţi la paradoxurile care se pot naşte). Cu siguranţă trecutul lasă urme in prezent, mai bine spus influenţează într-o măsură mai mare sau mai mica prezentul. E adevărat ca trecutul ne formează ca oameni, ne formează personalitatea si ca la un moment de timp putem spune ca suntem suma tuturor trairilor de pana atunci.Cel puţin învăţam din greşelile pe care le-am făcut in trecut, cu grija de a nu le mai repeta. Sau ne amintim cu deosebita plăcere de momente foarte plăcute, si atunci încercăm sa le repetam.

Oachi spunea...

holla, nu te-am mai vizitat demult aici ;) interesante temele tale de meditatie.
Cat despre trecutul regasit in prezent, din experienta mea, iti pot confirma ca suntem propria noastra creatie: atunci cand crezi cu tarie in ceva sau ai speranta, combinata in proportii egale cu incredere si vointa, atunci cu certitudine visele iti devin realitate. Orice traire din prezentul meu, este plasmuirea multor nopti in care visam sa devin...ceea ce sunt, sa posed...ceea ce am, sa fiu inconjurata de...prietenii pe care ii am. Intotdeauna m-am ghidat in viata dupa o vorba care imi place ft mult: Ai grija ce-ti doresti ca poate ti se implineste! Eu am mare grija, ca niciodata nu da gres ;)