marți, 10 februarie 2009

Regretam a exista sau existam pentru a regreta ?

Buna din nou ! Hai ca la aceasta intrebare va dau cam mult de gandit nu ?Eu nu regret nimic decat copilaria ...Ca nu am trait-o la cote maxime !Ca nu am descoperit leacul impotriva imbatranirii ca sa mai pot alerga vesela pe stadion ,sa pot sa ma cocot rapid in ciresul de la bunica sau sa pot merge desculta prin parc.Acum nu mai pot face nimic din toate astea...Si cel mai frumos era cand completam jurnalul pe sub pat inainte sa ma prinda mama ...V -am dat de gandit,nu ?Astept pareri !Va pup!
Andreea

2 comentarii:

insasi Andreea spunea...

Ce nota imi dati ?

Oachi spunea...

in cazul meu nu aplic nici una, nici alta din expresii :)
Nu cred ca voi regreta vreodata ca exist...iubesc viata pe care o traiesc, asa cu urcusurile si coborasurile ei, iubesc prietenii pe care-i am, imi iubesc familia...iubesc tot ce nu este ridicol, grotesc si se incadreaza in limitele bunului simt, cat pentru existenta mea inchinata regretelor...departe de mine....da, mi-e dor si ma gandesc cu melancolie la toate clipele frumoase pe care le-am trait, dar sper ca si viitorul imi aduce in viata clipe cel putin la fel de frumoase. Eu as spune mai degraba: sa iubim ca existam si sa existam ca sa iubim ;) suna cam idealist pentru lumea in care traim, dar putin basm nu strica nimanui in viata de zi cu zi. :)