NEINCREDEREA SAU INSTRAINAREA ?

miercuri, 18 februarie 2009

NEINCREDEREA SAU INSTRAINAREA ?

Azi am pierdut pe cineva drag si asta doare !

Cuvinte care dor ,niciodata nu sunt deajuns pentru a atinge inima unei persoane dezinteresate de tot ce e in jurul ei ,nu? Am incercat sa fiu cum vor altii si totusi sa pastrez o limita a mea ,insa nu am putut .E ca si cum am incercat sa ma lupt cu cineva invizibil .De ce? Ma intreb mereu daca e bine ce fac si cum fac ?Dar de ce ma intreb mereu cu ochii in lacrimi ?Ma lupt cu aceeasi batalie impotriva neincrederii de atata vreme ,am vrut sa fiu si eu cu ei ,sa am prieteni ,sa fiu iubita ,sa fac surprize si sa fiu surprinsa .De ce nu am fost macar inteleasa ?Dar cel mai rau este sentimentul de vinovatie pe care ti- l arunca altii si prin care te simti jignita.Sunt probleme mai mari decat ale mele ,insa vreau ca in seara asta sa o consider pe asta cea mai grava.De ce ?!Va spun imediat !Totul vine de la a pierde un prieten care te -a vorbit pe la spate,in care ma incredeam si pe care il respectam enorm.Nu am cerut nimic in plus ,am gresit enorm ,insa am vrut doar respect ,un joc cu cartile pe fata ,pe care unii nu -l pot juca mereu .Eu sunt invinsul cu regulile lor ... Viata este o cale ferata lunga pe care circula un tren .Dar statiile sunt aleatorii: Norocul ,Neincrederea ,Ghinionul,Tristetea ,Sanatatea Instrainarea ,Iubirea si ultima FERICIREA .Ma intreb de ce nu ajung la ultima statie niciodata ,doar din cauza unora care nu joaca corect sau pentru ca zabovesc prea mult in statia asta :NEINCREDEREA .Desi am tot bagajul facut ,de ce nu pot prinde iar trenul ?Intrebarea saptamanii este : Credeti ca putem singuri depasi NEINCREDEREA altora ?

2 comentarii:

Anonim spunea...: Stiu ca uneori cuvintele mele nici nu sunt intelese si nici citite ,dar eu scriu pentru mine ,pentru nimeni altcineva !Asta e sigur !; 18 februarie 2009 la 22:24
Anonim spunea...: Drumul vesnic ne e rostul. Suntem pasageri ai unui tren ce pare ca merge spre nicaieri. Alearga pe o sina de fier pe care sunt azvarlite, de alte trenuri in goana, ramasite de oameni: maini, picioare, inimi ochi si buze. Opririle trenului sunt multe, in felurite gari. In gari aleatorii ce scot pe peron neincrederea, ghinionul, tristetea, intrainarea. Dar fericirea? Exista o gara a fericirii? Nu exista. Fericirea se afla in fiecare gara, insa e indosita si uitata intr-un colt, in spatele tristetii. Peroanele colcaie de neincrederi si ghinioane.
Sa depasim noi singuri neincrederea altora? Hm...ar fi frumos daca s-ar intampla astfel. Probabil ca o putem depasii atunci cand o sa reusim sa prindem fericirea din coltul in care zace si sa o punem pe post de mecanic de tren iar neincrederea sa o agatam si sa o tragem sub rotile trenului. Si asta, bineinteles, in goana nebuna, nebuna, nebuna...; 26 februarie 2009 la 23:49

Trimiteți un comentariu

Soarele...

"Soarele este izvorul luminii, al caldurii si al vietii. Razele sale figureaza influentele ceresti - primite de pamant."

"Soarele se afla in centrul cerului asa cum inima se afla in centrul pamantului. Este vorba insa de soarele spiritual, pe care simbolismul vedic il reprezinta nemiscat la zenit si care mai este numit si inima sau ochiul lumii." Soarele este cel care stie tot ceea ce se intampla pe Pamant si el este cel care poata sa aduca o raza de lumina atunci cand intunericul ne copleseste.

Trist este faptul ca aproape doar copiii mai cauta lumina soarelui, datatoare de dragoste. Omul, cu cat se maturizeaza mai repede, cu atat mai mult paraseste universul dragostei si se indreapta catre targul de vite pentru a-si alege semenii dupa pulpe, uger si dupa cat lapte dau. Trebuie sa invatam de la copii!

Trebuie sa luptam si sa lasam soarele sa ne ajute caci el este sursa luminii, deci a vietii.

Lista noastra de bucate

Pentru o viata sanatoasa, nu uitati sa consumati alimente atent selectionate si pline de vitamine. Aveti mare grija la ceea ce doriti sa gustati, deoarece, daca bucatele nu sunt alese cum trebuie si nu sunt compatibile cu sistemul dumneavoastra biologic, se poate lasa greu la stomac, puteti sa va alegeti cu o serie de ameteli, varsaturi, intepaturi in inima si dureri de cap inutile.
Stiati ca salatele sunt mancaruri ce pot aduce multe proteine sufletului? Ei bine, daca doriti un meniu format din asemenea preparat, puteti alege urmatoarea reteta:
Ingrediente: 2 buze dulci de fata, degetele scumpe si tandre, 2 ochi sensibili, 2 sani moi si aromati, o piele fina si multa caldura iscata din atingerea trupurilor.
Mod de preparare: luati buzele si sarutati-le timp indelungat pana cand simtiti dulceata lor tocmai in calcaie si pana cand sorbiti toata ciocolata lor. Sa nu va temeti, ciocolata este regenerabila daca buzele sunt alese cum trebuie. Degetele fine trebuie luate pe rand si analizate astfel incat sa nu ramana niciun loc de pe suprafata lor pe care sa nu-l stiti. Dupa aceasta, gustului de ciocolata pe care tocmai l-ati capatat de la buze, o sa i se potriveasca de minune aroma degetelelor. In tot acest timp, trebuie sa priviti adanc in ochii sensibili pentru ca privirile dumneavoastra sa vibreze si sa nu uite niciodata lumina lor. Nu uitati de caldura trupului ce contribuie la ingredientele pentru salata. Inveliti-va cat puteti de mult in mantia acestei calduri si apoi cautati sa adaugati la salata, sanii moi ce ar trebui sa suspine la atingerile buzelor dumneavoastra. Pielea fina trebuie sa vina in completarea gustului minunat. Nu uitati! Nu va lasati cuprinsi de apetitul din ce in ce mai mare pe care o sa il aveti. Lasati egoismul de-o parte, pentru ca si salata trebuie sa simta o placere imensa din faptul ca o gustati.
Indicatie: a se servi de preferat noaptea, pe o tava de ciocolata si cu garnitura de lumanari aprinse.
Pofta buna!

Andreea - Bobo

miercuri, 18 februarie 2009