Perla dragostei

        Povestea unui inel de logodna, povestea mea de suflet….Daruirea inelului de logodna reprezinta un ceremonial foarte important in traditia occidentala, un semn al fagaduintei de iubire facute unul celuilalt de catre viitorii miri, dar si un insemn al faptului ca o femeie sau un barbat este deja angajat(a) intr-o relatie serioasa. In prezent se obisnuieste ca partenerii dintr-un cuplu sa aleaga impreuna inelul de logodna, cu exceptia cazurilor cand barbatul doreste sa-i faca o surpriza viitoarei mirese sau sa ii daruiasca fetei un vechi inel de familie. Asta de obicei in familiile celebre sau foarte bogate. La noi in tara mai rar.

       Va voi spune povestea celor doi prieteni ai mei, finii mei. Nu si-au dorit niciodata sa se casatoreasca, ea sa poarte rochie de mireasa, sa aibe o nunta intr-un anumit fel. Era o fantezie pe care nu a avut-o nicio secunda. Si-a dorit doar sa fie cu Adrian de cand l-a cunoscut, la 14 ani. Atat. Petra, prietena mea, atat si-a dorit, simplu si modest.
        La 23 de ani, au plecat impreuna la Brasov. Ii obosise drumul si le era foarte somn. Abia se cazasera, dar Adrian vroia sa iasa sa se plimbe. Au stat putin in pat, apoi au plecat pe strazi. Aveau amintiri frumoase din acest oras al muntilor si le era tare drag locul. Au ajuns la un lung sir de scari acoperite, au urcat pe ele cat sa nu ii mai vada nimeni, apoi Adrian s-a oprit. Restul amintirilor sunt tulburi, pentru ca Petra a avut lacrimi in ochi o ora intreaga. Nu cred ca erau pe undeva tineri mai fericiti decat ei. Nu le lipsea nimic, toata lumea era a lor. Pentru cineva ca ea, care nu avea ganduri in curand de casatorie, valul acela coplesitor de fericire parea inexplicabil. Si totusi, a fost unul dintre acele momente care iti umple viata si care, probabil, sunt retraite obsesiv cand se apropie sfarsitul. A fost, asa cum doar la inceputul vietii se mai poate intampla, un moment in care lumea se opreste in loc perfecta, rotunda, intreaga, simpla ca o sfera, ca si cum primesti unul din putinele cadouri neasteptate ale vietii: dovada ca iubirea este neconditionata si te implineste pe deplin.
           Adrian a bagat timid mana in buzunar si a scos o cutiuta de catifea rosie. Foarte emotionat s-a asezat in genunchi si a pus intrebarea:
“Vreau sa fim o familie. Vrei sa fim toata viata impreuna? Atunci fi sotia mea! ”
           Ochii i s-au umplut de lacrimi si cand el a deschis cutiuta si privirea ei a observat stralucirea unui inel de logodna superb in mijlocul caruia trona o perla fina, delicata, raspunsul a venit rapid, printre lacrimi de bucurie.
“Da. Te iubesc! ”

           Era un inel minunat, unul din frumoasele bijuterii cu perle dorit de Petra de mult timp, potrivit la fix pe inelarul ei de la mana stanga. Simtea ca de atunci isi incepe viata propriu-zisa si ca l-a gasit pe cel care se poate numi:  “jumatate” .

            Si orasul ii face si astazi sa-si aminteasca cu drag de acel moment unic din viata lor. Melancolia le invadeaza inimile de cate ori trec prin el si se iubesc cu si mai multa putere. Au continuat sa-si zambeasca zilnic, sa faca nebunii de care nimeni nu stia. Reuseau sa se intoarca in timp uneori, sa se vada ca atunci, printre lacrimi de bucurie… ca sunt amandoi, uniti. Sunt atat de frumosi, de tineri, de fericiti, au trait un adevarat basm, o sensibila poveste de dragsote. Cand Petra priveste inelul, se intoarce cu inima in trecut, un trecut din care pastreaza cateva fotografii, care sa le aduca aminte de tot...de ei ... de tinerete. Si acesti doi oameni, vesnic indragostiti, sunt finii mei, de care sunt foarte mandra pana in ziua de azi.