Vreau Pizza Sibiu

            Mancare sanatoasa, dieta, pofta de tot ce este bun, gustos sau dulce, in momentul de fata nu stiu care se potrivesc si cum. Incerc sa ma gandesc la trecut cand mancam orice, cand gustam ce este nou si bun, nu tineam cont de cure de slabire deloc. Imi amintesc bine momentele frumoase la un restaurant sau la o pizzerie buna impreuna cu familia sau prietenii. Insa acum mi-aduc aminte cu drag de ceva amuzant, care mi s-a intamplat la o pizzerie in Sibiu, cand am fost cu niste prieteni din Italia. Acestia doreau foarte mult sa iesim in oras, sa cunoasca si ei obiceiurile si locurile noastre de distractie. Trebuia sa ne intalnim in Sibiu, in centru, pentru ca eu locuiam in provincie pe atunci. Prietenilor mei le placea foarte mult pizza si acceptau tot felul de retete si gusturi, mai aleas ca veneau din tara ei. 

            Pana sa sosesc eu, ei deja alesesera localul si comandasera cum putusera cate o pizza mare. Rupeau cate ceva in limba noastra, dar foarte greu. Am sosit si eu si m-am bucurat foarte mult de revedere. La pizzerie aveau multe oferte si promotii, pe care eu le mai savurasem datile trecute, caci treceam pe la acolo mai mereu cand eram in Sibiu. Era un local dragut, primitor si foarte curat. Te atragea de la inceput prin ospitalitate si corectitudine. Iar personalul era foarte amabil si prietenos. Pizza mea preferata era una care continea branza, anchoa si salam uscat. As fi mancat in continuu din aceasta pizza si niciodata nu ma saturam. Pe deasupra puneam ketchup picant. Adoram sa o servesc cu un ceai de fructe dulce. In ziua aceea, prietenii mei comandasera pizza Margherita. Eram toti ametiti de pofta doar mirosind pizza de la masa alaturata.”Vecinii” comandasrra pizza Prosciutto. Eu le cunosteam, pentru ca servisem pe rand, de-a lungul vizitelor mele acolo, vizite culinare, din fiecare pizza macar o data. Eram ca un mic Pizza Finder.

Dupa prima pizza, prietenii mei au mai dorit una, insa le-a facut cu ochiul pizza vecinilor. Mare, aratoasa, apetisanta, cu mozzarella si cu sunca multa, pizza Prosciutto. M-am oferit sa comand eu pentru ei,mai rapid, insa Vicenzo, amicul meu din Italia, care era si cel mai amuzant, a vrut sa se descurce singur. Ma tot intrebam de ce, pentru ca el nu cunostea limba romana mai deloc. Am aflat mai tarziu motivul sau. Auzise cu ceva timp in urma la cei de langa masa noastra rostindu-se cuvintele :

“Noch einmal! ”

A urmarit pe chelner si acesta le-a adus inca o pizza, acelasi model si aceeasi savoare de neuitat.

A crezut imediat ca acestea sunt cele “cheie “ pentru a comanda aceasta pizza mare si aromata. Nu stia in ce limba, dar era convins ca asa se comanda pizza pe care si-o dorea atunci. A strigat iute si el la chelner:

“Noch einmal! ” si a asteptat cuminte. Toti am asteptat de fapt.

Eu am realizat imediat ca cei de langa noi erau nemti, si pentru ca Sibiul avea multi turisti sau localnici nemti, nu era ceva iesit din normal ca si comanda sa fie in limba germana. Am inceput sa schitez un zambet. Mi –am dat seama, insa nu am zis nimic, ca sa nu le stric surpriza si ca sa ma amuz si eu nitel.

            Intr-adevar chelnerul a venit rapid, insa nu cu pizza Prosciutto, ci cu inca o pizza Margerita. Italienii mei simpatici au izbucnit in ras si s- au apucat totusi sa manance, nemaiavand  ce face de rusine. Dar nu in ultimul rand, eu sunt convinsa ca le placea pizza la nebunie de au mancat-o si pe a doua Margherita pe nerasuflate.

“Super buna! ”

Atunci am completat eu razand:

“Vecinii nostri sunt nemti si “noch einmal! “ inseamna inca o portie. ”

Ei mi-au adaugat ca e greu fara sa stii limba sau macar sa recunosti ce limba straina folosesc  ceilalti de langa noi. Si astfel am incheiat mica iesire in oras razand cu pofta pe seama pataniei lor.

Mereu mi-aduc aminte bine aceasta intamplare, pentru ca in acelasi timp imi revine si gustul delicios de pizza…Yami-Yami!