O plimbare sub clar de luna

O noua identitate... Nu. O noua idee... Nu. O schimbare... Poate. Daca visez, e realitatea care imi raspunde. Daca privesc uimita, e cautarea care ma atentioneaza. Daca incerc sa strig, e vocea care ma impiedica. Sau poate el... L-am strans de mana, l-am privit rece si nu am simtit nimic. Am zambit, am oftat si inima mi-a tresarit. Era o amintire doar, un rest din trecutul intunecat si o teama de nou. Era luna clara... Miros de zambile si aer proaspat de primavara. Era timpul iubirii. Petalele trandafirului presat in cartea veche cazusera dintre paginile ingalbenite... Amintirile trebuiau uitate sau macar trecute in sertarul cu cheie. Trebuia doar sa nadajduiasca, sa indrazneasca sa ridice ochii spre cer, flori si pasari. Si el era acolo langa ea. Poate asteptand un semn. Pasii lor i-au purtat prin parc, soptind parca inceputul. Povestea lor era acolo, vroia sa fie citita, continuata, descoperita... Era O noua idee... O schimbare... O identitate sub clar de luna! Erau doar ei, oxigen si speranta...ei doi parca de trei ori mai puternici.

Cele doua lumi aparent fericite

Puteti crede ca roata se invarte si totusi are colturi... Da. Puteti crede ca pasarile zboara cel mai bine fara aripi si zboara sus, sus, printre nori. Da. Ferestrele se deschid mereu in interior... in noi. Aerul nu intra niciodata, dar il respiram in fiecare clipa cu aceeasi intensitate. Da. Ce rost mai au cuvintele, daca nu sa doara? Eu am descoperit ceva mai frumos. Sfarsitul inceputului si inceputul sperantei. Da. Priviti pe fereastra: totul este frumos,nu? Uitati-va la o pasare, care incearca sa-si faca un cuib. Este fericita. Si daca atingeti roata, simtiti acea senzatie intepatoare si placuta de a fi in varful piramidei.
Exista mereu doua lumi: una in care traim noi si una in care am vrea sa traim. Daca nu esti in una, trebuie sa existi in alta. Si asta fara chirie si taxe. E realitatea. Negati ca ati vrea sa fiti prezenti in ea? Nu se poate. Sunteti obligatoriu inscrisi aici. Trebuie: sa invatati sa suportati cuvintele. Cel mai greu este sa asculti cuvintele, expresiile, anagramele, proverbele si zicatorile...Apoi: trebuie sa inveti sa raspunzi provocarilor,sa le faci fata...Si in al treilea rand: sa gasesti solutiile bune sau macar sa iti dai seama care sunt cele bune si care cele rele. Asta e viata! Dar trebuie traita la MAXIM, nu?
Va pup! A voastra, Andreea!

Viata este o bucata de ciocolata ... amaruie dar cu alune gustoase

Buna, dragii mei.Cum ati inceput ultima luna de iarna? Este soare si cald, veselie si culori vii, este inceput de primavara de fapt. Vreau sa iubiti si sa simtiti ca sunteti iubiti, sa sarutati aerul si sa sa atingeti vantul, vreau sa fiti o clipa iar copii. Eu incerc ceva nou: sa prind un fluture in zbor, sa gust murele direct din pom sau macar sa miros fagurele galben... Haideti sa fim iar noi, sa incercam sa cuprindem imbratisarea in palme! Viata trebuie incercata, pacalita si traita la intensitate maxima, orice s-ar intampla. Ziua de maine ar putea disparea, clipa prezentului poate sa se evapore si noi sa nu stim ce definitie sa dam prieteniei sau erosului...
Fiti voi azi si maine veti fi la fel!Ieri am fost prea noi si e prea tarziu acum sa mai putem alege momentul pentru a fi voi. Gustati ciocolata ... cu alune!
Va pup, Andreea!

Doua cuvinte, pui!

Linistea noptii nu avea sa anunte ce se putea intampla ... Ea astepta, trista un semn .El nu stia cum sa-i spuna ca o doreste. Vroia sa fie a lui , sa o simta, sa o invete ce e dragostea. O ultima privire pe fotografia prafuita si apoi si-a luat inima in dinti si a sunat . Nici un raspuns. Doar un zgomot la usa.
"Iar sobolanii astia nesuferiti" , gandi ea cu voce tare.
Un plic alb.Sub usa ei un plic, de unde? Il ridica si il deschise. O coala alba cu doua cuvinte : 8,00 camera 14. Si o cheie. Pe cheie era scrisa adresa casutei postale unde se potrivea. De acolo ridica un colet.Curioasa il deschise inca de pe drum. O esarfa rosie... Si alta coala de hartie cu alte doua cuvinte: Hotel Albatros. Aceasta enigma ii dadea de gandit. Parca uitase de el. Cine sa- i trimita ei o esarfa si sa -i dea o intalnire la un hotel. O uitase toata lumea, o neglijasera toti. Cine mai era ea?Numele ?Nimeni nu si- l aducea aminte. Andreea...Nici macar Costyn nu mai stia de ea. Il dorise asa mult. Simtise ca l-ar fi putut face fericit. Dar el disparuse si o uitase....Unde?Ce de intrebari fara raspuns? Mai bine se imbraca sa mearga la acel hotel. O ultima sansa...Merita sa incerce.
S-a schimbat repede in rochia ei veche rosie si demodata, fara pantofiorii de clestar ca in orice poveste si o apuca repede pe drumul pietruit dintre blocuri.Era frig si ceata. Inainta greu.Gandurile nu -i dadeau pace. A ajuns intr-un tarziu la hotel, a pasit in camera, timida ,dar in acelasi timp curioasa.Pe patul mare din mijloc o camasuta rosie de matase frumos impachetata si un trandafir alb. Acelasi bilet cu alte doua cuvinte: TE DORESC ! Asta a speriat -o dar a si tresarit in acelasi timp. S -a intors, simtindu-i parfumul . Acelasi parfum care o cucerise cu ceva timp in urma. Strangea in pumn biletul , transpirand de aceeasi dorinta ca mai de mult.Of... Era el. Erau acolo, singuri si putea fi a lui in sfarsit, dupa atatea incercari pe care i le aruncase viata asta. Simtea iar acea liniste sufleteasca si incredere ca acum cateva zile. Corpurile lor au luat foc. Nu ii mai interesau hainele ci doar caldura fiintelor lor ...Saruturile lor patimase s-au lungit. Mainile lor parca au luat foc. El a sarutat-o pe gat, stia ca acolo ii placea mult, pe sani, pe burtica, pe coapse... Totul parea un vis. Nu vroiau sa se mai trezeasca din el. Parul ei aluneca cu salbaticie pe corpul lui, mainile lui o tineau si ii explorau fiecare particica a trupului, o mangaiau intr -un joc vulcanic. Vibrand de aceeasi elan ca la inceput, ei au facut dragoste pana dimineata . Ea a fost a lui si simtise acel fior din dragostea, pe care ea il numea iubire carmica...carnala...totala. Era ce-si dorise de mult: acea siguranta si satisfacere sentimentala pe care o pierduse de mult.El o privea fericit si o tinea in brate , cu acea pace sufleteasca si speranta copilaroasa ca va fi totul bine. Mereu daca iubesti , totul se rezolva de la sine ,nu? Daca ai ajuns sa simti ceva mai presus decat pasare, e mult mai mult. Poate e inceputul unei iubiri...pierdute sau niciodata gasite. Voi ce credeti?

Poveste de inceput de an

Inainte....

Vocea lui, copilaroasa, calda. Vocea ei, nimic iesit din comun. Costyn spera sa o vada pe Andreea. Ea spera sa fie mai mult decat o intalnire. Ce vroia ea? Un nou inceput, prea era din scurt. O noua relatie, era prea rapid, ranile erau inca acolo. Dar cum se zice: cui pe cui se scoate. Vroia incredeea in oameni pe care o avusese inainte si a pierdut -o din cauza altora.
Vroia sa zambeasca, sa iubeasca din nou, sa fie ea. Merita o alta sansa. Isi dorea din toata inima sa fie cu cineva, care sa o faca sa traiasca iar, sa vibreze , sa fie dorita si sa iubeasca . Nu e mult ceea ce cerea ea, dar acel ceva, putin si simplu, era foarte important in acel moment de vulnerabilitate.

In timpul...

O privire timida din partea ei, nu as zice. O privire atenta din partea lui, da, cu siguranta. Asta a fost. S -au intalnit. Costyn, un tip dragut, simpatic, amuzant, si, speră ea, si sincer. Andreea, femeia care incerca sa retraiasca, sa o ia de la capat, ambitioasa si atragatoare. Atingerea indraneata a fost frumoasa, ce au simtit a fost splendid. Buzele lor umede, corpurile si mainile lor cereau mai mult...Nu vroiau decat sa fie singuri. Era prima lor intalnire, primul contact fizic, si totusi atractia exista. Curiozitatea la fel...
El ii privea sanii, ochii, buzele, mainile. Andreea nu mai putea fi curajoasa ca alta data, simtea inima ca ii bate din nou mai tare, nu putea sa mai gandeasca limpede. De ce? Poate era din cauza lui, a sarutului, a atingerii sau a mangaierilor lui. Poate era altceva ...

Dupa...

Gol, pustiu, aceeasi stare de tristete si singuratate. Fara el... parca mai rau, mai rece, necunoscut, noapte, solitaritate. Vroia sa fie cu el, sa ii simta bratele in jurul ei, buzele calde sa o sarute, dar scaunul din dreapta era gol, pustiu...Speranta se stingea, insa dorinta parca acum aparea, gandurile nu ii dadeau pace. Era linistita ca il vazuse, ca il sarutase, trista insa ca il lasase acolo in noapte, singur, pustiu...Cuvintele lui inca ii mai rasunau in ureche. TE DORESC! De ce acum, atunci si acolo? Asa repede? De ce i-a placut sarutul acela, privirea aceea, de ce gandurile alea nu ii dadeau pace? Aceleasi intrebari la care ea cauta un raspuns. De ce isi dorea sa fie iar cu el, sa faca dragoste pana dimineata?De ce..... Nu putea decat sa astepte, sa aiba rabdare. Si asa va face. Simte ca va fi bine pana la urma, va fi liniste...

La multi ani 2011 !

Va doresc sa aveti parte de ce e mai frumos si mai bun in anul 2011 si sa veniti cu idei noi pe blogul meu.
Va pup pe toti, Andreea! LA MULTI ANI!

Ursuletul de plus, Craciunul si fulgii de zapada

Prima zapada...prima speranta...Fiecare dintre noi viseaza la un cadou de la Mos Craciun. Poate un zambet si doua madarine, poate o cutie mare de bomboane de ciocolata sau poate un ursulet de plus. Eu astept, suspin, am ales. Anul acesta imi doresc o jucarie. Un animalut pufos de plus, cu care as putea sa ma incalzesc cand este ger. Da, e cel mai potrivit cadou pentru anul acesta. O sa privesc bradul cu lumini si apoi pe geamul de gheata. Poate il zaresc, poate soseste. Ma trezesc in dimineata de Craciun, cu aceeasi speranta, deschid geamul, poate il vad cum urca spre mine, dardaind de frig. Ii fac un ceai cald, aroma de fructe de padure il incalzeste si acum poate sa ma ia in brate si sa privim amandoi pe fereastra. Vine Mos Craciun. La noi nu mai opreste, noi am gasit cadoul perfect: eu un ursulet de plus, el o cana mare cu ceai cald. De Craciun fiecare are dorinte ascunse, vise , sperante. Totul depinde de noi sa ni le indeplinim si sa lasam viata sa-si urmeze cursul normal. Sa traim momentul fara reguli si interdictii,oprelisti sau pesimism. Sa fim noi, sa iubim din nou ca in prima zi de liceu... La multi ani, pui !
Sarbatori fericite! A voastra, Andreea!