miercuri, 23 februarie 2011

O plimbare sub clar de luna

O noua identitate... Nu. O noua idee... Nu. O schimbare... Poate. Daca visez, e realitatea care imi raspunde. Daca privesc uimita, e cautarea care ma atentioneaza. Daca incerc sa strig, e vocea care ma impiedica. Sau poate el... L-am strans de mana, l-am privit rece si nu am simtit nimic. Am zambit, am oftat si inima mi-a tresarit. Era o amintire doar, un rest din trecutul intunecat si o teama de nou. Era luna clara... Miros de zambile si aer proaspat de primavara. Era timpul iubirii. Petalele trandafirului presat in cartea veche cazusera dintre paginile ingalbenite... Amintirile trebuiau uitate sau macar trecute in sertarul cu cheie. Trebuia doar sa nadajduiasca, sa indrazneasca sa ridice ochii spre cer, flori si pasari. Si el era acolo langa ea. Poate asteptand un semn. Pasii lor i-au purtat prin parc, soptind parca inceputul. Povestea lor era acolo, vroia sa fie citita, continuata, descoperita... Era O noua idee... O schimbare... O identitate sub clar de luna! Erau doar ei, oxigen si speranta...ei doi parca de trei ori mai puternici.

2 comentarii:

Andreea spunea...

Astept un comentariu....

song of storms spunea...

nu mai astepta.ti-am lasat un coment.spor la scris!