Doua cuvinte, pui!

Linistea noptii nu avea sa anunte ce se putea intampla ... Ea astepta, trista un semn .El nu stia cum sa-i spuna ca o doreste. Vroia sa fie a lui , sa o simta, sa o invete ce e dragostea. O ultima privire pe fotografia prafuita si apoi si-a luat inima in dinti si a sunat . Nici un raspuns. Doar un zgomot la usa.
"Iar sobolanii astia nesuferiti" , gandi ea cu voce tare.
Un plic alb.Sub usa ei un plic, de unde? Il ridica si il deschise. O coala alba cu doua cuvinte : 8,00 camera 14. Si o cheie. Pe cheie era scrisa adresa casutei postale unde se potrivea. De acolo ridica un colet.Curioasa il deschise inca de pe drum. O esarfa rosie... Si alta coala de hartie cu alte doua cuvinte: Hotel Albatros. Aceasta enigma ii dadea de gandit. Parca uitase de el. Cine sa- i trimita ei o esarfa si sa -i dea o intalnire la un hotel. O uitase toata lumea, o neglijasera toti. Cine mai era ea?Numele ?Nimeni nu si- l aducea aminte. Andreea...Nici macar Costyn nu mai stia de ea. Il dorise asa mult. Simtise ca l-ar fi putut face fericit. Dar el disparuse si o uitase....Unde?Ce de intrebari fara raspuns? Mai bine se imbraca sa mearga la acel hotel. O ultima sansa...Merita sa incerce.
S-a schimbat repede in rochia ei veche rosie si demodata, fara pantofiorii de clestar ca in orice poveste si o apuca repede pe drumul pietruit dintre blocuri.Era frig si ceata. Inainta greu.Gandurile nu -i dadeau pace. A ajuns intr-un tarziu la hotel, a pasit in camera, timida ,dar in acelasi timp curioasa.Pe patul mare din mijloc o camasuta rosie de matase frumos impachetata si un trandafir alb. Acelasi bilet cu alte doua cuvinte: TE DORESC ! Asta a speriat -o dar a si tresarit in acelasi timp. S -a intors, simtindu-i parfumul . Acelasi parfum care o cucerise cu ceva timp in urma. Strangea in pumn biletul , transpirand de aceeasi dorinta ca mai de mult.Of... Era el. Erau acolo, singuri si putea fi a lui in sfarsit, dupa atatea incercari pe care i le aruncase viata asta. Simtea iar acea liniste sufleteasca si incredere ca acum cateva zile. Corpurile lor au luat foc. Nu ii mai interesau hainele ci doar caldura fiintelor lor ...Saruturile lor patimase s-au lungit. Mainile lor parca au luat foc. El a sarutat-o pe gat, stia ca acolo ii placea mult, pe sani, pe burtica, pe coapse... Totul parea un vis. Nu vroiau sa se mai trezeasca din el. Parul ei aluneca cu salbaticie pe corpul lui, mainile lui o tineau si ii explorau fiecare particica a trupului, o mangaiau intr -un joc vulcanic. Vibrand de aceeasi elan ca la inceput, ei au facut dragoste pana dimineata . Ea a fost a lui si simtise acel fior din dragostea, pe care ea il numea iubire carmica...carnala...totala. Era ce-si dorise de mult: acea siguranta si satisfacere sentimentala pe care o pierduse de mult.El o privea fericit si o tinea in brate , cu acea pace sufleteasca si speranta copilaroasa ca va fi totul bine. Mereu daca iubesti , totul se rezolva de la sine ,nu? Daca ai ajuns sa simti ceva mai presus decat pasare, e mult mai mult. Poate e inceputul unei iubiri...pierdute sau niciodata gasite. Voi ce credeti?