"Satul românesc şi-a arătat mereu frumuseţea şi bogăţia spirituală, prin vechile tradiţii populare, cu ajutorul cărora marile praznice ale creştinătăţii au fost împământenite în realităţile fiecărei comunităţi în parte. Ardealul încă păstrează obiceiuri de Paşti ce ne trimit în trecut, la strămoşi, la cei care şi-au plămădit fiinţa lor creştină pe temelia tradiţiei apostolice.
Cea mai cunoscută tradiţie
românească de Paşti este, desigur, încondeiatul ouălor. În anumite părţi ale
ţării încă mai există şcoli de încondeiat ouă, în care tinerii preiau şi duc
mai departe această artă. Acest obicei a existat în urmă cu un secol şi în
satele din părţile Sibiului, chiar dacă în zilele noastre obiceiul nu se mai
practică. Vechea colecţie a Muzeului „ASTRA“ din Sibiu păstrează ouă
încondeiate acum 100 de ani, ceea ce ne demonstrează că şi în aceste părţi de
Ardeal au existat astfel de preocupări.
Obieciurile de Paşti din Ardeal sunt
prefigurate de cele din Postul Mare. Amintim aici „Prinsul verilor şi
veruţelor“, din Sâmbăta Sfântului Teodor, un obicei întâlnit odinioară în toată
Mărginimea Sibiului, iar astăzi doar la Sibiel. Copiii veneau cu o farfurioară
de grâu şi împărţeau grâul dulce, rostind versuri şi devenind astfel „veri“ sau
„verişoare“, iar gradul de rudenie era respectat toată viaţa. „La Ocna
Sibiului, obiceiul se mai făcea într-o perioadă şi cu un pom şi se mima un soi
de nuntă. Am mai găsit însemnări de la sfârşitul secolului al XIX-lea ce
relatau un obicei al copiilor de a bate toaca în toată perioada de până la
Paşti, dar nu avem explicaţia acestui obicei. Obiceiul Hodaiţului este întâlnit
şi în Ardeal, un fel de spovedanie în public, pe dealuri. Se aprindeau focuri
şi strigau diferite păcate din sat şi vorbele de dragoste dintre tinerii care
urmau să se căsătorească“, ne-a spus Carmina Maior, muzeograf de peste 20 de
ani la Complexul Muzeal „ASTRA“ din Sibiu.
„Mironosiţele“
din noaptea Învierii
Poate cel mai frumos obicei de Paşti
întâlnit încă în Ardeal poartă denumirea „Mironosiţele“. Încă se mai face în
satul Rod, în oraşul Sălişte şi poate în alte sate. Obiceiul constă într-o mică
scenetă din noaptea Învierii, după Sfânta Liturghie şi prezintă mironosiţele
care mergeau plângând la mormântul Domnului, unde se întâlnesc cu îngerul
vestitor al minunii. Mironosiţele sunt interpretate de fete de până la 12 ani,
iar în scenetă apar un ostaş, arhiereul, un înger şi Iisus. Textul vechi al
scenetei a fost cules şi prelucrat de celebrul miniaturist Picu Pătruţ, autorul
imnului de Florii de la Sălişte, dar obiceiul este legat şi de un cantor
celebru din secolul al XIX-lea, numit Neculai al Plaiului. „Acest cantor sau
crâsnic, după un stagiu la Mănăstirea Neamţului, s-a întors la Galeş şi se ocupa
de copii. Numele complet al cantorului este necunoscut, dar el era celebru în
zonă pentru că multiplica în manuscris multe cărţi de rugăciuni. Lumea din
Galeş credea că el a inventat obiceiul păstrat astăzi la Rod şi reînviat la
Sălişte, unde se face în Duminica de Paşti, după slujba de peste zi şi nu în
noaptea Învierii“, ne-a explicat Carmina Maior.
„Casa
Domnului“ adusă de la Ierusalim
Un alt obicei, păstrat în Mărginimea
Sibiului, este „Casa Domnului“, prin care, în biserica satului, se face un
aranjament din crengi de brad, simbolizând mormântul Domnului de la Ierusalim.
Tradiţia spune că în secolul al XIX-lea, nişte păstori au mers la Ierusalim,
unde au văzut mormântul Domnului împodobit cu ramuri şi la întoarcere au făcut
această „casă“ în biserică. Obiceiul începe în Vinerea Mare, înainte de
Prohodul Domnului, iar în trecut cantorul şi copiii vegheau în acea noapte
lângă mormânt. Casa rămâne în biserică până la Înălţarea Domnului. „La Rod, în
Duminica Paştilor, la ora 10:00, se face o masă de obşte cu cei din Consiliul
parohial, iar cel care a plătit «paştile» (n.r.: pâinea sfinţită în noaptea
Învierii) oferă o masă. Apoi, lumea vine la morminte cu ouă, cozonac, vin şi un
colac. Preotul face binecuvântare la morminte, iar tinerii căsătoriţi de la ultimul
Paşti, înveşmântaţi în hainele de miri, primesc daruri de la foştii nuntaşi,
care constau în vase. Foştii nuntaşi şi foştii miri merg apoi la Căminul
cultural şi primesc o masă asemănătoare celei de la nuntă, dar nu se joacă“,
continuă Carmina Maior.
Tradiţii
de secole în Şcheii Braşovului
Cele şapte grupări ale Junilor din
Şcheii Braşovului - Tineri, Bătrâni, Albiori, Roşiori, Dorobanţi, Curcani şi
Braşovecheni - împreună cu juniţele oferă an de an adevărate recitaluri de
obiceiuri şi tradiţii seculare legate de Sfintele Paşti. După cum ne-a explicat
directorul Muzeului „Prima Şcoală Românească“ din Şcheii Braşovului, pr. prof.
Vasile Oltean, aceste vechi obiceiuri încep încă din Duminica Floriilor, când
se face „parastasul junilor“. Toate grupurile de juni, de ordinul sutelor, vin
la cele două biserici din Şchei, pentru a participa la pomenirea tuturor
junilor, consemnaţi în vechile catastife.
În Săptămâna Luminată, fiecare zi
este marcată de anumite obiceiuri şi ritualuri. „În Duminica Luminată a Sfintelor
Paşti, participă la Sfânta Liturghie şi după slujbă, în faţa Bisericii «Sfântul
Nicolae», preotul le citeşte actul de constituire pentru noul an, cu lista
tuturor junilor tineri. Se anunţă şarjele, se înmânează şerjilor însemnele
binecuvântate: steagul, lentele, rujile, buzduganele. De aici revin la troiţa
căpitanului Ilie Birt, cântând din nou «Hristos a înviat» pe o melodie
străveche, întâlnită doar în Şchei. Apoi joacă hora junilor şi aruncă
buzduganul într-un deosebit ritual. Luni, în a doua zi de Paşti, grupul Junilor
Tineri, asistaţi de junii celorlalte şase grupuri, se adună la Crucea
Căpitanului Ilie Birt în Piaţa Unirii, cântă «Hristos a înviat» şi apoi se
împart în trei grupări, având în frunte «ceteraşul», mergând la celelalte
troiţe din Şchei, şi apoi după ouă roşii în casele unde se găsesc fete, pe care
le stropesc cu parfum, primind ca recompensă ouă roşii“, ne-a explicat pr.
Vasile Oltean.
„Aruncarea
în ţol“
Marţea din Săptămâna Luminată, junii
se reîntâlnesc în faţa bisericii şi la Troiţa lui Ilie Birt, unde cântă din nou
„Hristos a înviat“, joacă hora şi aruncă buzduganul, pornind apoi spre Coasta
Prundului la o veche troiţă, unde repetă cântecul pascal, joacă hora şi aruncă
buzduganul, iar juniţele servesc cu plăcinte pe toţi participanţii, ritualul
încheindu-se cu masa de la vătaf. „Până în 1949, când a fost interzis obiceiul,
miercuri se ieşea călări la Pietrele lui Solomon, iar după reluarea obiceiului,
acest ritual are loc duminica“, ne-a mai spus pr. Vasile Oltean. În joia din Săptămâna
Luminată are loc „aruncarea în ţol“ a Junilor Tineri, la care se supunea
fiecare june, începând cu vătaful şi continuând cu fiecare june în parte. Mai
bine de zece juni prindeau de o pătură groasă, iar junele, culcat pe ţol, era
aruncat de obicei mai sus decât clădirea. Efortul celor care trebuia să-l
prindă nu era deloc uşor. "
Nu vi se par folositoare aceste obiceiuri pentru a ne cunoaste mai bine noi, ca natie?!
Va pup, Andreea.
Sarbatori Fericite!
Un comentariu:
Un Paste cu lumina si liniste in suflet!
Trimiteți un comentariu