Sacrificii inutile

Povestea Mariei si a lui Ion
Il iubea, nu stia ce insemna ura, il adora. Facea orice pt el. Se jertfea necerand nimic in schimb. Stia ca asa trebuie sa faca pt cel pe care il iubeste neconditionat. El, un om rece, rasfatat, care vroia sa comande si sa fie ascultat tot neconditionat. Desi uneori nu avea dreptate. Barbat incapatanat. Pentru el prietenii ii erau familie, plimbarile ii erau refugiu, nu conta ca acasa avea un mediu linistit, iubire si mai ales un om care se sacrifica oricand pt el. Altii din exterior nu o fac.
Ea, o persoana linistita si singuratica pentru ca toti au vrut sa-i faca rau si s-a indepartat de ei, asa zisii ei prieteni.Asa e cel mai bine. Dai la o parte din calea ta oamenii rai si invidiosi. Cum ar puea sa se schimbe un om asa? Doar D-zeu l-ar invata pe acest om o lectie. Si asa a fost. Sotia lui, o femeie frumoasa, dar niciodata apreciata si iubita de sotul ei, s-a transformat intr-o nevasta atletica, ravnita de multi barbati, care castiga bine si putea sa se descurce in orice situatie. Si nu i-a trebuit o droaie de prieteni. Nu depindea de nimeni. Avea o personalitate puternica si era independenta. El, istovit de puteri, si de alergaturi in viata, isi mai cauta inca drumul in umbra, ca de obicei, a altor persoane de care se agata cu disperare ca intotdeauna. Ar mai fi vrut macar o seara linistita langa sotia lui, ar fi dorit sa aiba macar un copil, dar nu mai putea da timpul inapoi. Trecutul ramane mereu in urma, oricat l-ai dori in prezent, erau inca ei doi dar nu mai era aceeasi dragoste, nu mai plutea acelasi calm in amosfera. Erau singuri, imbatraniti, aveau de toate dar multumirea si sclipirea aia din ochi, din tinerete nu aveau cum sa o readuca in prezent. Nimic nu mai era la fel... Se pierduse tot. Si din cauza lui, a euforiei sale de moment, a imaturitatii si judecatii lui puerile in ceea ce priveste pe ceilalti. A pierdut tot. Ea a luptat pana la final...inutil. E nevoie de doi intr- o ecuatie, nu?