miercuri, 28 iulie 2010

Alaturi de soare


In memoriam, Madalina Manole,
Ii inteleg pe multi oameni revoltati ca se vorbeste despre aceasta cantareata ca si cum era ultimul om, ca a facut un pas gresit si condamnat de toti. S-a uitat ce frumos a cantat si ne-a incantat. Pentru ca la sfarsit, un sfarsit care vine la toti, uitam cum a fost omul acela si nu incercam sa-i intelegem gestul extrem. Daca singuratatea si amintirile au napadit-o, desi avea atentie de la toata lumea, nereusitele ei si tristetile au fost mai puternice. Nici macar iubirea celorlalti nu a putut-o salva. Nu a avut de ce sa se agate, ce ţel sa urmareasca, ce uşă sa deschida. Normal ca doresti sa se traga cortina, fara sa deranjezi, simti ca linistea ar fi mai placuta in urma ta decat in spectacolul tau...Ai obosit si ai vrea un repaus. Nu mai ai de ce sa onorezi toate asteptarile care, oricum ti-au adus uneori lacrimi si suspine. A fost scena ta, acum e celor care au vrut-o dintotdeauna. Se lasa doar linistea, pacea, gandurile...Ramas bun, Madalina! Multumim pentru tot!

Un comentariu:

Andreea spunea...

Cred ca in comentariile voastre sa pastrati linistea aceea...