miercuri, 22 octombrie 2008

A sosit momentul


M -ati intrebat mereu de ce scriu articole triste .De ce eu sunt mereu ingandurata ,plina de povesti triste si nu pot sa fiu mai vesela ,mai glumeata !!!Vreau sa schimbam putin rutina asta a blogului sa vad ce comentarii am daca sunt mai vesela ,mai eu ,putin din ambele persoane poate ...Andreea sa fie prezenta doar cu partea ei vesela.Sa fim mai optimisti ,sa nu mai fim rezervati si sa gandim mai superficiali .Atatea ganduri profunde ne face sa luam alte decizii ,sa ne razgandim uneori sau sa gresim alteori .V -ati intrebat vreodata cum este sa te cunosti fara sa te privesti in oglinda ,sa -ti vorbesti fara sa te intelegi ,sa-ti dai raspunsuri la intrebari inca nepuse .Eu personal nu...Dar incerc acum.Si toate astea ma fac sa zambesc.Uite ,exact .Am gasit metoda sa zambim in fiecare zi :fiti voi insisi in fata voastra .Nonsens ?Nu .Prostii?Nu cred.E un adevar propriu .Nu as putea sa va spun glume ca sa radem cu gura pana la urechi sau cel putin nu ma pricep la asta foarte bine .Insa stiu ca cel mai bine ma simt cand scriu sau cand rasfoiesc o carte ,o poveste .O pagina de istorie este mereu acceptata aici ,un comentariu ,o idee noua pentru a comunica mai bine sunt asteptate pe blogul meu . Si alaturi de mine este si prietenul meu cel mai bun Spiky.O sa -l indragiti imediat .Pe curand!
Articol dedicat bunului meu prieten Paul!

3 comentarii:

Paul spunea...

Dulcea mea prietena Andreea,
Ai dreptate in privinta gandirii profunde. De multe ori, stand si gandind si meditand, nu facem altceva decat sa ne adancim si mai mult in idei si sa intarziem momentul actiunii, astfel putand sa pierdem trenul fara sa bagam de seama si sa ramanem in aceeasi gara, pentru totdeauna.
In privinta cunoasterii fara sa privesti in oglina, pot spune ca sunt fericitul care a incercat asta si caruia poate i-a iesit. Daca ma uit in ochii tai, daca-ti ascult gesturile, daca te privesc atunci cand discutam, de multe ori culeg despre mine mult mai multe informatii decat daca m-as uita intr-o oglinda. Sa fie oare asta metoda necesara pentru a zambi in fiecare zi?:)
O sa incerc sa fiu mai optimist alaturi de buna mea prietena, Andreea, si alaturi de poza lui Spiky pe care am inceput sa-l indragesc.

Der Auslander spunea...

Vazand titlul "A sosit momentul" si imaginea lui Spiky alaturi, m-a trecut un val de emotii. Am crezut ca momentul se referea la un eveniment neplacut in ceea cel privea pe Spiky. Apoi am citit cu sufletul la gura textul si am rasuflat usurat cand am vazut ca m-am inselat.
Acesta este un exemplu de gandire profunda gresita.

Andreea spunea...

Vreau sa va spun ca nu trebuie sa fiti tristi dar eu cu durere in suflet vreau sa imi iau ramas bun de la un prieten bun si vreau sa –i dedic acest moment de reculegere …Multumesc pentru tot D -nule doctor Stanescu! D-zeu sa te aiba langa el ,ramai in inimile noastre aici pe Pamant si ne vom aminti mereu de tine !...
Cat despre Auslander ,imi pare bine ca ai revenit si ca vorbim pe intelesul tuturor. Mi–ai urmat sfatul: l-ai indragit imediat pe Spiky nu? Astept propuneri de teme, discutii deschise si alte subiecte interesante de rastalmacit!