joi, 16 octombrie 2008

Dezamagiri

De ce nu pot rasufla usurata cand gasesc un nou prieten ,cand simt ca am gasit o vorba buna ,de ce trecutul ne urmareste si ne strica bucuria ?As vrea sa cred ca dezamagirea este o parte din traiul nostru ,este o conditie a existentei noastre ,dar caut mereu raspuns la intrebarea :de ce trebuie sa doara dezamagirea ?Viata este ca un oras ,fiecare zi este cararea noastra pana la urmatoarea statie cu autobuzul ,care se face intr-o zi de primavara ,insorita sau intr-una ploioasa de toamna .Daca nimeresti ploaie ghinionul tau ,inseamna tristete ,daca e soare inseamna speranta si zambete .Dupa ce parcurgi toate cararile orasului va veni sfarsitul .Unul apoteotic?Nu .Unul simplu pe aceleasi carari calatorind insa noaptea si fara autobuz....Ma intrebam mereu cand se termina toamna in sufletul meu ?Si cate carari sunt in orasul meu ?De aici din fotoliul moale nu zaresc nici sfarsitul dar nici primavara in orasul meu .De ce oare ?

3 comentarii:

insasi Olivia spunea...

Ce este scris si gandit o data nu se poate sterge ...din minte niciodata !

Paul spunea...

Daca pastrezi totul in minte, bune si rele, mai ales rele dupa cum vad in cazul tau, ajungi sa o iei razna...pacat si trist...trebuie sa luptam nu sa ne lasam coplesiti de cele triste care ne-au marcat viata. O eclipsa de soare nu trebuie sa ne orbeasca. Trebuie doar sa ne atraga atentia ca soarele poate sa dispara dar pentru mult mai putin timp fata de cat este prezent pe cer.

Anonim spunea...

Te-am asteptat....te mai astept....sti ca-mi este greu...ai stiut-o intotdeauna...Numai asta pot spune.Sa zicem ca nu are nici o legatira cu tine...De ce ar avea???