Bancuri de toamna

1. Un arab mergea pe strada. La un moment dat un tip striga:
- Ahmed… nevasta-ta te inseala!
Arabul se face rosu la fatza … scoate cutitul si fuge catre casa. Pe drum, este calcat de o masina. In ambulanta, in drum spre spital, incepe sa reflecteze:
- Ar trebui sa ma calmez un pic…. intai si intai…. sunt burlac… in al doilea… nici nu ma cheama Ahmed …


2.Un beat turta sta pe bordura in fata unui bar. Un strain il intreaba daca ii este rau sau daca nu se poate ridica. Beatul raspunde:
- Hei! Stii tu cine-s eu?
- Nu! Cine?
- Isus Cristos…si ti-o pot dovedi. Vino cu mine!
Intra in bar si strainul dupa el.
Barmanul il vede pe betiv si zice suparat:
- Isuse! Iar esti aici…


3.Un ardelean intr-un magazin ca sa cumpere un termos. Vanzatoarea ii arata unul:
- Uite bade, termosul asta e foarte bun: vara tine ceaiul rece, iar iarna il tine cald.
Ardeleanul se scarpina dupa ureche, nedumerit:
- Apai de, cucoana, daca zici ca-i bun, iaca l-oi lua. Da’, lamureste-ma si pe mine: de unde dracu’ stie termosu’ asta cand ii vara si cand ii iarna?


4.Auzi mai Bula , vrem sa tapetam camera de zi si e la fel de mare ca a ta. Tu cand ti-ai tapetat cate suluri ai cumparat?
- 20.
- Multumesc.
Dupa 2 saptamani se intalnesc:
- Auzi ma, tampitule, am cumparat 20 de suluri si 7 mi-au ramas in plus.
- Pai si mie…


5.Maria – servitoarea – cere doamnei o marire de salariu.
- Spune-mi, Maria , de ce sa-ti maresc salariul?
- Am 3 motive. Primul, este ca eu calc camasile mai bine decat dumneavoastra.
- Cine ti-a spus chestia asta?- Pai, domnu’!
- Al doilea motiv este ca eu gatesc mult mai bine decat duneavoastra!
- Cine ti-a spus prostia asta?- Pai, tot domnu’…
- Al 3-lea motiv este ca fac dragoste mai bine decat dumneavoastra!
- Si asta, tot domnul ti-a spus-o???
- Nu doamna! Asta mi-a spus-o gradinarul!…
Si uite asa, Mariei i s-a marit salariul…
 

6.Ion si Gheorghe pasc oile pe marginea unei prapastii fara fund. La un moment dat, Ion aluneca si cade in hau. Gheorghe, speriat, incepe sa-l strige:
- Ioaneeee … baaa Ioaneee
… Dupa un timp se aude vocea lui Ion:
- Ceeee-i ma Gheooooo…?
- Ma Ioaneee ti-ai rupt vreun picior ?
- Nuuu maaa …
- Ti-ai rupt vreo manaaaa …?
- Nuuu mai Gheooo …
- Da ceee-ai patiit ?
- Nimic ma Gheooo … inca n-am ajuuuuns jos …


 
7.Un cuplu la a 50-a aniversare a casatoriei.
Sotul ii spune sotiei:
- Draga mea, al saselea copil al nostru nu a semanat cu restul. Acum, dupa 50 de ani, as vrea sa stiu: a avut el un alt tata ?
Sotia se uita la el si marturiseste:
- Da, draga, ai dreptate, a avut un alt tata.
- Si poti sa-mi spui cine a fost ?
- Tu !

 
8.Ma, Vasile? Tu ai poze cu nevasta-ta goala ?
- Nu, ma, n-am !
- Cumperi ?  


9.Iarna grea. Un pescar fanatic se duce la pescuit, desi era mult sub zero grade. Scoate tarnacopul, da o copca, dupa care-si arunca sculele in apa. Sta el ce sta si deodata aude o voce groasa din spate:
- Aici nu este peste!
Cand aude, pescarul isi extrage unditele si se muta mai incolo. Tot nu misca nimic. Dupa o vreme, aude iarasi vocea:
- Aici nu este peste!
Tipul, suparat, se muta din nou, sparge gheata si sade. Din nou, in spatele lui, vocea:
- Aici nu vei gasi peste!
Enervat, pescarul se-ntoarce si graieste:
Da cine esti tu, ba, de-mi tot sperii norocul?
- Eu sunt directorul patinoarului!



10.
Gheorghe e internat in spital, la reanimare, cu mainile si picioarele rupte. Ion vine in vizita:
- Ma Gheo, ce-ai patit ma ?
-Apai ma Ioane, mergand eu pe un deal am vazut o gaura si am mers sa vad ce-i acolo…
- Si …?
- Si am ajuns la ea si-am strigat: Uuuu !
- Si …?
- Si din gaura s-a auzit: Uuuu !
- Si …?
- Si am mai strigat odata: Uuuu !
- Si …?
- Si din gaura s-a auzit iar: Uuuu !
- Si …?
- Si … m-a lovit trenul !
 
 

 

Multumesc....

    Ma gandesc mereu sa scriu, sa pot lasa undeva scris ceea ce gandesc, de teama sa fiu inteleasa si dupa ce viata va disparea...Imi vin in gand cuvinte, idei, fraze, pe care nu le pot asterne pe hartie, ca sa fiu bine inteleasa....Cel mai greu este ca trebuie sa realizam cat mai putem, ca viata e frumoasa, oricum ar fi, este un dar, este o veselie, o petrecere. Pentru fiecare moment petrecut zambind, plangand sau alergand, trebuie sa multumim, oriunde am fi.... Nu moartea este dificila, ci pierderea celui drag si realizarea ca l ai pierdut si mai aveai atatea sa i spui, sa faceti impreuna, sa fi schimbat sau macar sa i fi cerut scuze pentru o mica greseala.... Lucruri marunte , dar care in viata sunt pretuite, marete, apoi e prea tarziu pentru ele....Nu stii daca ai lasat ce trebuie in urma, ai grija ca sa fie totul ok, ti -e teama  ca nu sunt oranduite toate cum ai fi vrut, dar nu mai ai cum, nu mai ai viata, putere sa faci .... esti prea departe. Nu trebuie regretata nicio clipa a vietii, oricat de urata a fost, trebuie sarbatorita orice bucurie, veselie si zi insorita sau ploioasa....
     Sunt foarte fericita ca am realizat cel mai frumos castel in viata mea- familia mea, doi copii minunati si atatea amintiri cu ei. Nici cariera, nici alte planuri personale nu te pot implini ca acea meserie de a fi mama si toate satisfactiile ce o urmeaza, un job fara concedii si cu multe compromisuri. Dar momentul cand piticul tau iti spune - te iubesc mami, desi tu l ai certat cu o jumate de ora in urma, este acel moment cand urci pana la cer si cobori intr un minut inapoi pe toboganul nostalgiei. Toata copilaria iti revine in minte, toate supararile dispar. Si cand stii ca ai facut totul doar tu, este si multumirea tot la fel de mare..... Incerci toata viata sa le aduci copiilor dragoste, zambete, surprize si clipe fara griji. Nu traiesti degeaba.... ai la cine te gandi cand vine noaptea si te pui la somn la caldurica.
      Insa sosesc si timpuri grele, cand despartirea intervine ...durerea apare, lacrimi, tristete. Dar daca amintirile au fost trainice, frumoase si durabile, poti trece peste orice necaz si amaraciune. Important este sa se stie, ca ai iubit, ai apreciat, ai pretuit gratuit. Multumesc pentru tot, pentru viata, pentru ce va fi dupa, multumesc pentru voi, pentru ei, pentru noi toti, pentru natura, pentru seveniruri... Fiti fericiti in fiecare zi! Iertati ce puteti, dar intotdeauna...

Aceeasi Andreea.

A fi mama e o slujba cu norma intreaga si fara studii facute

            Am gasit un blog foarte interesant pentru mamici si tinere care vor sa devina mamici. Am citit povestile unei femei deosebite care se descurca in meseria de a fi mama fara niciun sfat, doar cu ajutorul experientei si iamginatiei, fara teama ca greseste si ca se impiedica de ceva obstacole in drumul ei de mama tanara, mama a doi copii. Nu m as opri in a citi randurile asternute de ea, pentru ca ma regasesc in majoritatea istorisirilor de acolo. Va invit sa lecturati in liniste povestea acestei familii fericite! Mamica se numeste Ruxandra Luca si o vedem uneori si la tv. Ii multumesc pentru ca a impartasit cu noi asa frumos din experienta ei de tanara mamica fericita.

https://www.ruxandraluca.ro/cand-o-mama-spune-ca-ii-este-greu-crede-o/

Va pup , Andreea.

Iubirea mea

      Te voi iubi o viata si inca o zi....a trecut viata, astept ziua aceea, pe care mereu o traiesc ca fiind ultima. Nu inteleg de ce nu ne intalnim din nou, as vrea sa stiu daca esti bine, daca drumul pana la soare si inapoi a fost frumos cum mereu am povestit, daca poti zambi cand ne auzi jucandu ne si daca stii de cate ori iti zicem ”te iubesc ”. Nu cred ca mai am puterea sa alerg cum alergam cand ma tineai de mana si sa rad la fel de plina de viata daca aud istorisirile de alta data, vremuri frumoase cu iz de nostalgie....te astept, tata ! Te vad mereu in vise si simt ca esti mandru de noi. Povestile mele nu mai au acelasi farmec acum, fara tine, insa trebuie sa continui... in asteptarea zilei noastre. Raiul meu esti TU!

Eternitate - TATA

     1 an.... timp.... amintiri... nostalgie. Totul mi a fost impotriva in ultimele 12 luni, orologiul a fost dusmanul meu. Timpul  s a oprit pt mine in ziua de 9 iulie 2017. Mintea mea este inca ancorata intr un trecut apropiat, intr un tablou taciturn, intr un salon de spital, unde tot astept sa fiu chemata de d na doctor pt vesti mai bune. Vise si amintiri imi trec prin fata, tot imi inchipui ce voi vorbi cu tata, cum ii voi povesti ca nepotica lui preferata a crescut si ca spune poezii, ca nepotelul sau canta si joaca bine sah, ca noi sunt sanatosi si vom avea o vara frumoasa. Imi fac planuri, totul este la timpul prezent, inca nu pot sa ma obisnuiesc sa vorbesc la trecut. Insa.... liniste... nici un apel...  doar o lacrima.  Privesc in spate, este decat o fotografie cu noi toti fericiti, zambind , telefonul nu suna, camera este goala.... nu l gasesc. Tata nu este, sau poate este acolo Sus, unde ii este mult mai bine astazi. Noi suntem la fel, tristi, plini de ganduri anoste, plansi. Cu albumul de fotografii in mana , pornesc incet spre locul unde se zice ca e granita intre lumea Ingerilor si casa Noastra. Sper cu o ultima si eterna speranta ca il voi reintalni acolo si ca totul a fost un vis urat, un cosmar, ca ne vom imbratisa si vom glumi ca alta data. Pasesc in liniste, o liniste sinistra, goala.... Il caut.  Ma asez pe o bancuta in locul plin de verdeata si lumina. In mintea mea se intersecteaza doua orizonturi- realitatea si visele, nu stiu care doare mai mult. In inima insa este doar el- TATA, omul care mi a vegheat asa de frumos copilaria si adolescenta, care mi a stat alaturi cand am format o familie mare, vine, alerg  catre el, il strang in brate, in sfarsit a venit . Am stiut eu ca ceea ce simt este aici cu el, acum pot sa l intreb unde a fost, in ce calatorie.... Acum am inteles ca am reintalnit Raiul pe Pamant- Tata si copilaria mea cu el sunt si vor ramane  Raiul d  Aici,  Dincolo nu mai stiu.....Dar cred ca a fost cel mai frumos, superb, magnific, am fost fericita.... Pentru mine Raiul a fost Tata! Iti multumesc, Doamne ca am avut acest noroc sa fiu cu un om minunat, care sa ma sfatuiasca, sa mi aline durerile si tristetile, sa mi aplaude reusitele! Iti multumesc, Tata ca ai fost Ingerul meu pe Pamant si ca am impartasit aceasta iubire mare din care m am hranit 40 ani de zile. Ne vom revedea o data acolo Sus poate mai puternici si vom povesti.... amintiri! Te iubesc si te voi iubi pana la cer si stele si inapoi!

A fi profesor sau a fi om?

 Iata ce am gasit pe internet, un mare adevar, o poveste care mi a placut f mult si din care avem multe de invatat.

<< Am asistat odată.. eram încă foarte tânăra....la o scenă care mi-a rămas adânc întipărită în minte.
Făceam o vizită la domiciliu, la începutul carierei .... Împreună cu o colegă. Copilul extrem de sărac. Colega foarte bogată. Copilul nu mai venea la școală de vreo două săptămâni.
O garsonieră, într-un bloc muncitoresc, fără ușă la baie, doi adulți și trei copii îngrămădiți pe un pat. Mama, cu ochii trași în orbite și o privire resemnată. Tatăl, într-un maieu murdar, duhnind a alcool.

Colega începe să îi ia la întrebări. Aproape îi ceartă. Nu își ascunde disprețul. Cuvinte precum - o alimentație sănătoasă, programul de somn, biroul personal, duș zilnic.... par aici desprinse dintr-un buchet de trandafiri artificiali. Și să le dea sfaturi. Oamenii o privesc cuminți. Elevul meu care lipsise de la școală, vine lângă mine și îmi șoptește:
- Mai ai eugenii? (obiceiul meu de atunci era să duc eugenii la școală și să le împărțim frățește - mai adunam mai scădeam .... învațam cu ele și le și mâncăm la sfârșit 🙂
-Am.
O ia și o înfulecă. Ochii mari ațintiți la colega mea care turuia în continuare.
- Știi că dulciurile nu sunt bune, că îți cariază dinții.. se aude vocea colegei.
Eu mă duc să deschid un geam. Așez două hăinuțe. Îl iau în brațe pe mezinul familiei, cu elevul ascuns pe după blugi...
- Să vii la școală. Învățătura e singura care te ajută să te emancipezi. Să ieși din situația asta. De ce lipsești atât? Școala e peste drum. La doi pași. Poți să vii și singur.
Copilul, înfulecând din eugenie, răspunde relaxat:
- Nu mai am pantofi.
Mă uit la piciorușele lui murdare.
Părinții așteptau finalul.
Colega continuă teoria.
Eu țineam bebelușul în brațe și mă gândeam așa, în nevinovăția vârstei...
De unde să fac rost de niște pantofiori pentru copilul asta? Și de niște eugenii....
Așa și cu sistemul de educație.
Avem "experții" și colegii de la școlile de șmecheri care ne dau sfaturi...
Avem părinții care așteaptă soluții.
Și ne avem pe noi.... căutând o pereche de pantofi, o bucată de pâine, niște pixuri și caiete. Ca să îi învățăm carte. În timp ce mâinile ne sunt pline de dosare cu adeverințe și justificări.
Și nimeni, nimeni nu mai are timp să deschidă geamul. Să împrospăteze puțin aerul în cercul asta vicios în care ne învârtim toți. >>

Ultima scrisoare a lui Marquez

         Iata ceva dupa care, poti zice ca ai calatorit pana la soare si inapoi. Pacat ca foarte putini aprecieaza aceste randuri scrise de oameni diversi, dar pline de adevaruri crunte si de pilde, care, daca le-am lua in seama, am deveni mai atenti la viata noastra, la clipa, la momentul fatidic sau la norocul care trece pe langa ....Eu uneori ma incarc de energie, recitind cuvinte si sfaturi ale realitatii cotidiene, cu iz nostalgic sau boem. Cat de mult gresim traind altfel....asa de dur, de trist. Viata este scurta!

        ” Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. ”