A fi profesor sau a fi om?

 Iata ce am gasit pe internet, un mare adevar, o poveste care mi a placut f mult si din care avem multe de invatat.

<< Am asistat odată.. eram încă foarte tânăra....la o scenă care mi-a rămas adânc întipărită în minte.
Făceam o vizită la domiciliu, la începutul carierei .... Împreună cu o colegă. Copilul extrem de sărac. Colega foarte bogată. Copilul nu mai venea la școală de vreo două săptămâni.
O garsonieră, într-un bloc muncitoresc, fără ușă la baie, doi adulți și trei copii îngrămădiți pe un pat. Mama, cu ochii trași în orbite și o privire resemnată. Tatăl, într-un maieu murdar, duhnind a alcool.

Colega începe să îi ia la întrebări. Aproape îi ceartă. Nu își ascunde disprețul. Cuvinte precum - o alimentație sănătoasă, programul de somn, biroul personal, duș zilnic.... par aici desprinse dintr-un buchet de trandafiri artificiali. Și să le dea sfaturi. Oamenii o privesc cuminți. Elevul meu care lipsise de la școală, vine lângă mine și îmi șoptește:
- Mai ai eugenii? (obiceiul meu de atunci era să duc eugenii la școală și să le împărțim frățește - mai adunam mai scădeam .... învațam cu ele și le și mâncăm la sfârșit 🙂
-Am.
O ia și o înfulecă. Ochii mari ațintiți la colega mea care turuia în continuare.
- Știi că dulciurile nu sunt bune, că îți cariază dinții.. se aude vocea colegei.
Eu mă duc să deschid un geam. Așez două hăinuțe. Îl iau în brațe pe mezinul familiei, cu elevul ascuns pe după blugi...
- Să vii la școală. Învățătura e singura care te ajută să te emancipezi. Să ieși din situația asta. De ce lipsești atât? Școala e peste drum. La doi pași. Poți să vii și singur.
Copilul, înfulecând din eugenie, răspunde relaxat:
- Nu mai am pantofi.
Mă uit la piciorușele lui murdare.
Părinții așteptau finalul.
Colega continuă teoria.
Eu țineam bebelușul în brațe și mă gândeam așa, în nevinovăția vârstei...
De unde să fac rost de niște pantofiori pentru copilul asta? Și de niște eugenii....
Așa și cu sistemul de educație.
Avem "experții" și colegii de la școlile de șmecheri care ne dau sfaturi...
Avem părinții care așteaptă soluții.
Și ne avem pe noi.... căutând o pereche de pantofi, o bucată de pâine, niște pixuri și caiete. Ca să îi învățăm carte. În timp ce mâinile ne sunt pline de dosare cu adeverințe și justificări.
Și nimeni, nimeni nu mai are timp să deschidă geamul. Să împrospăteze puțin aerul în cercul asta vicios în care ne învârtim toți. >>

Ultima scrisoare a lui Marquez

         Iata ceva dupa care, poti zice ca ai calatorit pana la soare si inapoi. Pacat ca foarte putini aprecieaza aceste randuri scrise de oameni diversi, dar pline de adevaruri crunte si de pilde, care, daca le-am lua in seama, am deveni mai atenti la viata noastra, la clipa, la momentul fatidic sau la norocul care trece pe langa ....Eu uneori ma incarc de energie, recitind cuvinte si sfaturi ale realitatii cotidiene, cu iz nostalgic sau boem. Cat de mult gresim traind altfel....asa de dur, de trist. Viata este scurta!

        ” Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…
Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.
Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.
Am invatat ca un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.
Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.
Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine. ”

Ramas bun, om special! Ramas bun, unchiu Cristi!

         Stiu ca MOARTEA vine ca o eliberare, ca o usurare pt fiecare, dar oare e usor pt cei care raman in urma?! Este o dovada de egoism caci am vrea sa fim mereu cu cei dragi si mai ales cu cei mai buni dintre noi, care ne daruiesc neconditionat dragoste. Asa era si Unchiu Cristi, un personaj unic, un personaj care traia intr un basm numit VIATA, un personaj care vroia sa ne faca zilele mai amuzante, mai vesele, mai pline de viata. Era un om cu care nu te plictiseai, zambeai si te linisteai mai usor. Era un om bun, insa trist, singur, inconjurat doar de familie. Cand esti intr o perioada mai grea a vietii, esti de obicei uitat de prieteni, dar totusi sufletul iti ramane cald, primitor si vioi. Nu o sa uit niciodata discutiile la telefon, ma facea sa ma simt ca o printesa, nepoata lui preferata, care avea doi iepurasi. Asa povestea el despre noi, Greuceanu, Cosanzeana si nepoata preferata. Noi eram si puteam cuceri lumea din punctul lui de vedere, nu puteam pati nimic, pentru ca aveam darul cel mai pretios -VIATA. Era cel mai important - sa traim, sa iubim si sa apreciem pe cel de langa noi.
          Multumim, unchiu, pentru ca am avut norocul sa te avem alaturi, multumim pentru ca ne ai invatat sa zambim, sa privim orice problema ca pe o gluma. Am un singur regret, ca tot VIATA nu mi a dat destul timp ca sa stam mai mult impreuna, sa povestim, sa mancam o dulceata cu apa rece la o gluma spusa de tine, unchiu Cristi! Imi pare rau ca nu am apucat sa ti spunem ca TE IUBIM mult si ca esti deosebit, dar probabil ai simtit asta din putinele, scurtele si simplele surprize ale noastre. Ramai cu bine, drum lin catre locul care te asteapta , acolo Sus la Ingerasi, sigur langa tata, varul tau preferat! Ne vom intalni o data cu toti din nou!

Alt mare adevar dureros

" Experienta este un pieptene, pe care il primim de la viata dupa ce am pierdut tot parul. "

Cuvintele unui mare adevar, cuvintele existentei noastre

       Nu sunt eu fan al tehnicii moderne, tabletelor, i-phone urilor si aparatelor care ne fac sclavii scaunelor de birou, ne transforma in soareci de birou sau ne fac pacienti siguri ai cabinetelor oftalmologice, insa apreciez cand un om, un mare om, autorul vietii noastre moderne si al actualitatii dureroase si permanente, ireversibile, Steve Jobs, si a dat seama la sfarsitul existentei sale de greselile si omisiunile proprii. Va relatez mai jos ce a scris el inainte de a muri, inainte de a simti ca Moartea nu iarta pe nimeni , indiferent cine e si ce a facut pana atunci. (Este un mare adevar pe care toti il pierdem din vedere, ne grabim si nu l realizam mai devreme, regretele sunt prea tarzii.)

„Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor. În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar „o felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.
În această clipă, zăcând pe patul de spital, filmul vieții mele mi se perindă prin fața ochilor. Realizez că toată recunoașterea, laudele, bogăția de care m-am bucurat, au pălit, au devenit fără de sens în fața apropiatei morți.
În întunericul camerei, mă uit la luminile verzi de la aparatele care mă țin în viață, aud sunetele mecanice sacadate făcute de ele și simt respirația Zeului Morții apropiindu-se.
Acum, când am făcut bani cât pentru trei generații, ar trebui să ne concentrăm pe alte aspecte ale vieții care nu au legătură cu partea financiară. Trebuie să fie ceva mai important de atât!
Să fie relațiile… să fie arta, să fie un vis neîmplinit din tinerețe?
Fuga non-stop după bani transformă o persoană, cât de normală ar fi ea, într-o ciudățenie asemenea mie. :(
Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur şi nu iluziile false aduse de averi.
Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea, nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță! Viața nu are limite! Mergi unde vrei să mergi! Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi! Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât!
Poți să angajezi pe cineva să conducă mașina în locul tău, să producă bani pentru tine, dar nu poți plăti pe cineva să îndure boala în locul tău!
Lucrurile materiale pierdute mai pot fi recuperate. Dar e un lucru care nu poate fi recuperat odată pierdut: - VIAŢA!
Când o persoană intră în sala de operație, va realiza că există o carte pe care nu a terminat-o de citit – „Cartea trăitului sănătos”.
Indiferent de etapa vieții în care ne aflăm acum, odată cu trecerea timpului, ne vom confrunta cu ziua în care cortina va cădea peste noi.
Pune preț pe dragostea pentru familia ta, iubește-ți consortul, prietenii...
Poartă-te bine cu tine! Prețuiește-i pe ceilalți!"  -  Directorul şi cofondatorul Apple, Steve Jobs.

Definitie

       M -am tot gandit la ce inseamna intr -adevar "mama" . Ce definitie corecta si originala sa i dau eu, s- o personalizez intr- un fel : mama = job pe termen nelimitat fara concediu. (renumeratia depinde de calitatea persoanei care lucreaza, adica a mamei, si a educatiei pe care stie sa i-o acorde copilului, copiilor) . Si in general salariul nu este in bani, ci in emotii si trairi de-a lungul vietii.

5 lucruri care se gresesc in cresterea copilului de mic

      Buna tuturor. M am gandit ca ar trebui sa stiti macar cinci mari greseli care se fac cand copilul este bebe si de urmarile carora ne lovim cand copilul este mare. Am diverse cunostinte cu bebei sau cel putin am avut, caci timpul a trecut si este ireversibil. Bebeii au crescut iute iute. Ne stim la maternitate azi si apoi ne trezim deodata cu cel mic la gradinita deja. M am gandit si am tot urmarit, m am tot lovit de multe probleme cand ai bebe si am invatat mult, am capatat o experienta din aceasta practica a mea personala cu bebeii mei cat si de la altii, pe care n am gasit in carti uneori.
       1. Bebele trebuie lasat sa doarma singur. Te poti juca cu el cand e treaz dar nu sta langa el cand doarme, apoi va trebui tot timpul sa stai si pierzi din timpul tau scurt de mamica.(sunt si alte treburi prin casa de facut) . Unii plang la inceput singuri, dar le va trece cu rabdare.
        2. De mic invata l cu reguli pe care sa nu le schimbi. Asa va fi ordonat mereu si se va tine de un program al sau care te va ajuta si pe tine ca mamica.
        3. Nu vorbi urat cu altcineva in prezenta lui, nu fi violent in prezenta lui. Te va copia imediat si va povesti si celorlalti tot ce vede in casa.
        4. Daca isi doreste ceva si stii ca nu e bine pt el, nu i da, chiar daca el va plange fff mult. Nu merge cu santajul sentimental. A 2 a oara va stii asta si nu va mai cere.
        5. Surprinde mereu momentele interesante in poze cu bebele si cu familia ta, chiar daca nu e f frumos imbracat sau aranjat. Scoate le in albume cu fotografii si pastreaza le, sa le mai rasfoiti cand bebele a crescut si cand poate intelege cum si ce facea zilnic acasa in mediul lui sau la evenimente de gala.
         Este foarte greu dar foarte frumos in lumea copiilor, sa le intelegi secretele si micile aventuri, insa totul cu mare rabdare, pasiune, imaginatie si iubire. Viata nu trebuie traita fara sa ai un bebe.... e soarele tau pe cerul nostru! Toti ne vom bucura mai incolo de zambetele si de glumele celor mici, de amintirile celor mari in adolescenta! Dar munca e  in special a ta, a mamicii si putin a tatalui! Doar ei conteaza in universul lui!
           A voastra, Andreea.