Superstitii diverse

"Te-ai mutat la casa ta? Nu cumva să iei cu tine mătura veche! Arunc-o și ia una nouă! Altfel, ai parte de ghinioane și de dezordine în viață. Să nu faci prostia de a împrumuta vreodată mătura de la cineva sau cuiva! Dacă ai pe cineva drag la drum, nu da cu mătura prin casă. Iar de vrei să scapi de oameni care nu-ți fac plăcere, mătură imediat ce-ți ies ei din casă. Nu sprijini niciodată mătura de pat, căci tot răul adunat în ea se va duce în locul tău de odihnă.
Nu e bine nici să pui pălăria sau căciula pe pat, fiindcă aduce ghinion. Ai grijă întotdeauna să te dai jos din pat pe aceeași parte pe unde te-ai așezat, ca să-ți fie bine. Nu face patul împreună cu cineva, căci vă veți certa. Îți vei schimba curând domiciliul, dacă pui așternuturile greșit pe pat.
Ai grijă să presari sare pe pragul casei, ca să alungi tot ce-i rău.
Când intri în casa cuiva, ai grijă să ieși întotdeauna pe aceeași ușă pe care ai intrat.
Nu arunca gunoiul din casă noaptea și nu bate covoarele după asfințit, căci îți arunci sporul la bani și atragi ghinion.
Dacă se întâmplă să verși ceva pe jos, nu șterge cu piciorul, căci e de rău!

Vietățile "vorbesc"

Animăluțul tău de companie e cel mai bun "detector" de energii negative. Dacă vrei să-ți schimbi casa, ia animăluțul cu tine la vizionări de noi locuințe. În funcție de reacția acestuia, vei ști care e viitorul tău cămin.
În caz că-ți intră în casă un greiere sau o broscuță, bucură-te, căci aduc noroc.
Să te temi dacă-ți trece pragul un șarpe, căci prevestește moarte, boală grea.
Fii fericită când o pasăre își face cuib la tine acasă, căci te protejează de rele și aduce prosperitate.
Când intră în casă o albină, înseamnă că vei avea musafiri în curând. Dacă o omori, vei avea ghinion. La fel pățești și dacă strivești un păianjen.

SEMNE...

Dacă te împiedici întâmplător de pragul casei, înseamnă că iubitul tău se gândește la tine.
De întinzi rufe după asfințit, așteaptă-te la rele.
Te-ai încuiat din greșeală pe dinafară? E de rău.
Dacă îți pică, fără motiv, un tablou de pe perete, așteaptă-te la decesul cuiva drag sau la o boală grea. Iar dacă un ceas vechi, ce nu funcționa de multă vreme, pornește dintr-o dată din nou, urmează să auzi de moartea cuiva din familie."

-adunate de pe indragitul nostru internet, insa foarte folositoare.
Va pup, Andreea.

Povestea Sfintilor Constantin si Elena

"Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia, ca fiica a unui hangiu. Ea s-a casatorit in anul 270, cand avea 16 ani, cu generalul roman Constantiu Chlorus, iar in 272 l-a nascut pe Constantin, in localitatea Naissus (in Serbia de astazi). In 293, imparatul Diocletian i-a poruncit lui Constantiu sa divorteze si l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. In aceasta calitate, el s-a casatorit cu Teodora, fiica vitrega a imparatului Maximian, cu care a avut inca sase copii.

Sfintii Constantin si Elena: Elena nu s-a recasatorit si a trait in umbra, departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune. In anul 306, fiul sau a fost proclamat de armata romana drept august al imperiului, imediat dupa moartea lui Constantiu Chlorus. El si-a readus mama la curtea imperiala, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamna prea nobila).
In anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distinctie pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta". In anul 325, Sfanta Elena a plecat intr-o expeditie la Ierusalim, pentru a gasi Sfanta Cruce pe care fusese rastignit Iisus Hristos. "

Traditii si superstitii din ziua de 21 mai:
"- multi agricultori nu lucreaza de Sfintilor Constantin si Elena, pentru a evita pagubele aduse holdelor de pasarile cerului; in unele regiuni ale rarii este ultima zi in care se mai poate semana porumb, ovaz si mei, deoarece, in popor, se vorbeste ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se va usca;
- podgorenii respecta ziua de Constantin Graur in ideea ca, daca vor munci, graurii le vor distruge strugurii;
- ziua de 21 mai (Sfintii Constantin si Elena) este ziua in care pastorii hotarasc cine le va fi baci, unde vor amplasa stanele si cine le va pazi pe timpul pasunatului;

- femeile, pentru a alunga duhurile rele si necurate, tamaie si stropesc cu aghiasma; pentru a se apara de forte malefice, taranii aprind un foc mare si stau in jurul lui, prin acest foc obisnuiesc sa treaca si oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cat vor sta la stana.
In calendarul popular, sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor."

Interesant nu? Va pup, Andreea! 

Nepasarea unora duce la accidente in viata celorlalti

      Eu nu inteleg ceva: daca eu fac lucrurile foarte bine, de ce tocmai eu sa am un ghinion din cauza celorlalti care nu si-au indeplinit cum trebuie sarcinile?! Daca eu tot mi am facut bine treaba, de ce tot la mine in cap sa se sparga toate relele?!
      Sa va dau un exemplu: tu, om calm si la locul lui, uneori chiar fixist si exagerat de parolist, vrei sa faci o surpriza unei rude apropiate. Totul este pus la punct pana la ultimele mici detalii, amanunte si chichite cu multe zile inainte. Dar ai dat o singura amarata sarcina unui prieten si anume sa-ti aduca tortul sau cosul cu flori la o ora fixa intr-un loc anume intr un mare secret.Toate bune si frumoase, la ora stabilita mergi si astepti pe prietenul "insarcinat" 5 min, 10 min, 15 min. Nimic. Suni, este Era telefoniei mobile, nu? Telefonul lui inchis. Probabil nenorocita de baterie, nu? Astepti iar, ca nu mai ai alta solutie. Insa se apropie momentul in care trebuie sa fii dincolo la surpriza pusa la punct de tine cu zile in urma pana la ultimul detaliu. Nu stii ce sa faci. Pleci fara tort, fara flori, trist, ingandurat si amagit. "Eu sunt ghinionist, asta e, dar toata munca mea de pana acum?! Ce sa fac?!" Astea sunt ultimele tale ganduri. Totusi nu renunti! Ajungi la locul surprizei, totul e frumos dar ... fara tort sau flori. Adica o zi de primavara insorita insa in care incepe ploaia dupa masa! Acum nu mai e nimic de facut decat sa sper ca ceilalti gusta si jumate de surpriza si ca eu pot sa iert si sa accept scuzele prietenului meu, care apare intr -un tarziu cu un tort impecabil sau cu un cos de flori frumos ambalat, cu zambetul pe buze si ascunzandu-si privirea de fulgerul meu din ochi. Surpriza e surpriza si poate cineva se va bucura de ea, nu?! Insa tu, om perfectionist nu. Ramai cu un gust amar oricum ar fi. Sau poate sa-ti fie invatatura de minte in viitor.
      Asta e viata, nu mereu cum ti-ai dori-o sau pur si simplu luptandu-te cu morile de vant! Pupici, Andreea.

Sarbatori pascale linistite si pline de iubire! (datini din Germania)

 Frohe Ostern!

        Vinerea Mare este o zi a liniştii şi în care nu se lucrează (de asemenea, toate magazinele sunt închise), tot o zi liberă fiind şi lunea, cea de-a doua zi de Paşti. În sâmbăta Paştelui, se aprind focuri mari, imediat după lăsarea serii. Duminică dimineaţă, copiii caută ouă vopsite şi dulciuri în grădină (care ar fi fost lăsate acolo de iepuraş).

        Copiii, indiferent din ce ţară provin şi din ce religie fac parte, este bine să cunoască tradiţiile şi obiceiurile ţării în care trăiesc. Chiar şi numai ca să nu fie puşi la şcoală într-o situaţie delicată faţă de colegii lor. De fiecare dată după Paşte, cei mici vor fi întrebaţi la şcoală sau grădiniţă dacă au căutat ouăle de ciocolată în grădină. Probabil că, în cazul în care vreun copil nu ar şti despre ce este vorba, ar râde întreaga clasă. De asemenea, copiii vorbesc între ei despre focul la care participă în sâmbăta Paştelui.

          

Suflatul ouălelor, o probă greu de trecut

        Pentru germani, suflatul conţinutului ouălelor este ceva normal, cu care s-au obişnuit încă din copilărie. Îţi explică că se fac două găuri în coajă – la capete – cu atenţie, şi pe acolo se suflă conţinutul. Apoi, ouăle se spală şi astfel pregătite vor fi duse la grădiniţă sau la şcoală, unde copiii le vor picta cu culori normale de desenat. Acestea vor fi doar pentru decor.

         Dacă nu aţi suflat niciodată ouă şi nici nu aveţi de gând să o faceţi (pe multe le-aţi strica, probabil, la o primă încercare), dar aveţi „ca temă” să duceţi la grădiniţă asemenea ouă, nu vă impacientaţi: acestea se găsesc de cumpărat. La „Budni”, dar probabil şi în alte drogherii sau în locurile în care se vând decoruri pentru Paşti, veţi găsi cutii întregi de ouă gata suflate. Copilul va fi încântat să le coloreze în fel şi chip atât la grădiniţă, cât şi acasă (se înfig în beţe de lemn pentru a fi vopsite, de exemplu în beţele pentru frigărui). De altfel, nici nu merită efortul să suflaţi conţinutul ouălor (având în vedere şi numărul celor pe care le veţi sparge), dat fiind că puteţi lua o cutie de zece asemenea ouă cu numai 2 euro. Ţineţi cont şi de faptul că deja cu 2-3 săptămâni înainte de Paşte preţul lor se reduce de trei ori. De altfel, şi pentru celelalte decoruri preţurile vor scădea semnificativ înaintea marii sărbători.

 

Copiii vopsesc ouăle „la rece”

           Există tot felul de modele de figurine care se pot face înainte de Paşte, care pot fi găsite în cărţile speciale, de la coşuleţe pentru ouă, confecţionate din carton şi având iepuraşi lipiţi sau coloraţi, până la tot felul de decoruri primăvăratice confecţionate din crengi, cu fundiţe şi împodobite cu nelipsiţii iepuraşi sau cu găini. De obicei, copiii vor confecţiona astfel de lucruri la grădiniţă sau la şcoală, adeseori dorind să facă şi acasă asemenea obiecte.

            Ceea ce este nelipsit însă la fiecare Paşti – vopsitul ouălelor – poate fi făcut în Germania de orice copil mai mare de 3-4 ani. Şi aceasta pentru că există anumite culori speciale, un fel de „tablete de culoare” pentru copii, care se dizolvă în apă rece, la care se adaugă puţin oţet, soluţie în care trebuie introduse ouăle călduţe. Pentru că vopseaua nu trebuie să fie fiartă, fierbinte, nu este niciun pericol pentru micuţi şi ei vor colora cu plăcere ouăle. Este drept că aceste ouă vor avea culori mai pale, dar copiii vor fi atât de mândri că le-au vopsit singuri, încât amănuntul este cu totul lipsit de importanţă (pe lângă aceste ouă colorate de copii, pot fi vopsite şi altele, în culori mai vii).

           În ceea ce priveşte vopseaua de ouă (care se găseşte peste tot, în supermarketuri şi în drogherii), nu uitaţi să o cumpăraţi din timp, mai ales atunci când Paştele ortodox se sărbătoreşte la ceva timp după cel al nemţilor! Motivul este simplu: după sărbătoarea Paştelui catolic, lutheran etc., vopseaua poate dispărea din magazine! (ca la Craciun- podoabele de brad).

Verdeaţă care creşte în ghiveci, pusă pe pâine

             Tot în această perioadă de pregătiri şi de aşteptare a sărbătorii (cam cu vreo zece zile înainte de Paşti), copiii vor planta seminţe dintr-o verdeaţă specială, făcându-şi pe pervazul de la bucătărie micuţa lor grădină („Ostergaertchen”).

           Aceste seminţe se vor presăra fie pe vata umezită pusă pe o farfurie, fie în cutii de plastic transparente în care se pune apă. Cutiile au un grătar deasupra iar seminţele care se prind îşi vor trage apă din cutie, prin grătar (aceste cutii se vând în magazine, cu seminţe cu tot). Este bine de ştiut acest obicei, fiindcă adeseori copiii primesc drept cadou astfel de seminţe de la familii de germani prietene.

              Copiii vor avea grijă să umezească zilnic vata ori să schimbe apa (în cel de-al doilea caz), iar în câteva zile se vor bucura de creşterea micilor plăntuţe, chiar înainte de Paşti. Când acestea – numite Kresse - vor creşte (şi vor fi foarte dese!), se vor servi pe pâinea unsă cu unt (de exemplu la masa de seară – Abendbrot). Obiceiul pare să aibă legătură cu Joia Mare, numită în germană „verde” (Gruendonnerstag).

 

În sâmbăta Paştelui, pompierii sunt de veghe

         Focurile tradiţionale din sâmbăta Paştelui ţin pompierii în priză. De regulă, în oraşe se organizează focuri imense unde se adună tot cartierul. Cu câteva atracţii pentru copii – gen carusel, căluţi – dar şi tradiţionalii cârnaţi sfârâind pe grătar, întâlnirea poate avea pretenţie de mică serbare populară.

             Pompierii sunt mereu în zonă, pentru a supraveghea îndeaproape desfăşurarea evenimentelor, verificând stingerea focului (oricum, după sâmbăta Paştelui sunt anunţate în fiecare an şi incendii). În sate, fiecare îşi face focul în propria curte, la loc ferit astfel încât scânteile să nu fie  luate de vânt, iar apoi adună cenuşa împrăştiată peste tot.

 

De Paşte, copiii caută ouă şi dulciuri în tufele din grădină

            Cum se trezesc, în duminica Paştelui, copiii au o grijă: oare le-a adus ceva iepuraşul, în grădină? Imediat după micul dejun, ei vor „lua la control” tufele, până scot toate ouăle vopsite şi dulciurile ascunse acolo. Cei care nu au în spatele locuinţei o mică grădină vor merge cu copiii în parcuri să ascundă ouă. În Hamburg, poţi vedea chiar şi pe Malul Lacului Alster cum bunici şi nepoţi „descoperă” în tufele verzi iepuraşi şi ouă de ciocolată ori de marţipan.

               Pentru sărbătoarea Paştelui există şi câteva jocuri pentru copii – de exemplu să ducă fiecare un ou vopsit într-o lingură, pe o distanţă dată. Cine ajunge primul la destinaţie, fără să fi atins oul şi fără ca aceste să cadă din lingură, câştigă.

              Tot un soi de „întrecere” este şi cea care se face şi în România: oul cărui copil va râmăne întreg după ce va fi ciocnit de celelalte? Sărbătoarea de Paşte se poate încheia pentru copii cu „lansarea” pe o apă curgătoare (un mic râu) a unor lumânări aprinse, care vor fi purtate de apă arzând până la capăt.

 

Obiceiurile culinare diferă de la o zonă la alta

                  Dat fiind că în sudul Germaniei majoritari sunt catolicii, în timp ce în nord majoritari sunt lutheranii, obiceiurile diferă de la o zonă la alta.În diferitele cărţi de reţete şi sfaturi de la bunica se regăseşte ca obicei general doar acela de a face dulciuri în formă de iepure sau de miel pentru ziua de Paşte (de obicei, din aluat cu drojdie), deseori învelit sau decorat cu marţipan. Tradiţionali sunt şi micii colăcei pe care se aşează oul vopsit (în mijloc), care se fac şi la noi, în  Muntenia.

                 Potrivit tradiţiei germane, în Vinerea mare nu se mănâncă sub nici o formă carne (doar peştele este admis), iar reţetele recomandate de Paşte vor fi diferite, de la supă de legume (multe salate, legume şi verdeţuri) până la pui sau miel. Nu există o reţetă specială pentru toate zonele, în schimb în zilele de Paşti sunt fel de fel de reţete cu ouă, de la omletă şi până la tot felul de ouă umplute.

Pe forumurile germane, oamenii spun că nu mai respectă tradiţiile bunicilor (chiar şi în ceea ce priveşte vinerea fără carne), că îşi gătesc doar ce le place fără să ţină cont de această zi (despre care unii susţin că este doar un week-end prelungit şi atât), doar dulcele sub formă de miel ori iepure regăsindu-se în unele preferinţe.

 

Va doresc sarbatori luminoase si insorite! Andreea

Luati aminte!

 Iata mai jos, dragii mei, o scrisoare a unei fete care a vrut sa renunte la cel mai pretios lucru, cea mai frumoasa fiinta pe care o avem in viata noi, femeile, si anume bebelusul, unicul rod al iubirii noastre. Este plina de sentimente unice si este o pilda pt toate celelalte fete care sunt impinse fara sa si dea seama la acest gest necugetat si regretabil mai tarziu.

"Draga mea fetiță,
Astăzi pot să îți mulțumesc. Ție și celui de Sus, care m-a întors din acțiunea mea necugetată. Este foarte ciudat să îți scriu deja o scrisoare, când tu abia ai câteva săptămâni și cu siguranță nu vei înțelege nimic, doar peste câțiva ani.
Vreau să știi că nu sunt mândră de toate deciziile pe care le-am luat în viață, și nici de cele pe care le-am gândit măcar. O singură secundă de confuzie te poate duce într-o groapă din care nu mai poți scăpa decât cu gândul la un suflețel nevinovat. Iar acel gând m-a făcut o persoană mai responsabilă, deși inițial mă dusese valul de adolescentă rebelă care se simțea ciudat având o mică vietate în burtă.
Știind că faci parte din mine, lumea mea s-a cutremurat. Am crezut că îmi voi pierde viața, că este prea devreme să fiu mamă, că nu merită să îmi bat joc de tine, că nu meriți o mamă ca mine, mult prea tânără dar mai ales mult prea rebelă. Am realizat că procesul maternității începe din primul moment în care știi că există cineva în interiorul tău care abia așteaptă să iasă afară, să-ți zâmbească, să plângă când are nevoie de ajutor și să îți fie aproape cu respiratul nevinovat.
Draga mea, m-am simțit singură. Tatăl tău m-a părăsit în momentul în care a aflat vestea minunată. Părinții mei îmi spuneau să nu fac vreun gest necugetat, dar mintea mea și dorința de a continua să-mi trăiesc viața cu cea mai mare libertate posibilă mă chinuiau zi de zi. Au existat și persoane care mi-au spus că nu sunt singură, dar eu mă simțeam așa.
Mi-a fost foarte greu să mă gândesc doar la tine, să renunț la studiile mele, la planurile de vacanță, la iubiții mei pe care îi învârteam pe degete, la multe alte lucruri care le bucură pe adolescente. Acum că ai deja 3 săptămâni, trebuie să recunosc că nicio petrecere, niciun iubit, nicio vacanță, nicio diplomă nu au valoarea pe care o are acest moment în care te țin în brațe.
Mă voi strădui să îți insuflu toate valorile pe care mi le-au lăsat moștenire părinții mei, te voi lăsa singură să te lovești cu capul de prag pentru a vedea că uneori, în viață, suntem prizonierii propriilor noastre frici. Vreau să înveți asta și să fii o femeie și o mamă mai bună pentru copiii tăi decât voi fi eu. Te iubesc și iartă-mă!”

Andreea

Surprizele se nasc din inimi mari

         Ma uit in ochii lor plini de lacrimi si emotie si ma intreb: "Cum vor mai putea dormi la noapte acesti copii minunati dupa atatea evenimente frumoase si unice din viata lor?! "
Priveam o familie de oameni nevoiasi, muncitori si cu suflet mare dar care a fost atinsa de ghinion, casa lor a ars acum 3 ani si ei au trait intr-un grajd. ma intreb din nou: " Cati n-or mai fi ca ei si noi nu le stim povestea!? " Si nu oamenii bogati fac mereu ca acesti ochi sa planga de emotii si fericire, ci noi, romanii simpli, saraci si necunoscuti.
           Mi-am dorit dintotdeauna sa pot face minuni, surprize si multe cadouri celor care nu au parte de asa ceva, insa nu am posibilitati si nici ajutor sa ma enumar printre aceste inimi mari. De aceea mi-am linistit avantul in mici surprize facute incet si stangace celor apropiati mie. Cu gandul sunt mereu la toti cei care nu au norocul si nu au avut sansa mea de a detine confortul si sanatatea necesara pt a-mi continua usor si linistit viata, de a cunoaste bucuria de a fi mama sau de a simti tresarirea unica cand auzeam un "multumesc" la catedra unde am fost profesoara. E inaltator sa cunosti aceste cazuri de oameni frumosi si plini de respect, sa poti sa inveti ceva din faptele lor si din cinstea lor, sa le privesti simplitatea si stralucirea din ochii inlacrimati si parca te-ai nascut din nou, si parca esti mandru ca esti printre ei, ca esti roman, ca rasufli acelasi aer ca ei, ca te mangaie aceleasi raze de soare ca pe ei.
            Multumesc! Andreea

Basm de Geo Bogza, psalm in lumea invatamintelor

       " Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârboviti, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, se întâmpla să bată pe la uşile oamenilor la căderea nopţii iar de multe ori erau izgoniţi.

         Odată i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi tot rătăcind ei, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat, abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate. Şi au răspuns:

- Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn. El a început să dea porunci, dar cu blândeţe.

- Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o galeata cu apă proaspătă! Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte!

Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu prosoape albe şi i-au ospătat şi i-au pus sa doarmă într-o odaie care mirosea a gutui şi busuioc.

A doua zi dimineaţă, iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-au urat drum bun.

Cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage la Dumnezeu.:

- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!

- Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că ai văzut că nu erau nevoiaşi?!

- Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul.

- Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre?

- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.

- Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.

Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu. "

Astfel inteleg eu cum se nasc geniile, tot din nevoia oamenilor de a face bine, de a arata omenie si generozitate si cand aceste spirite ganditoare se duc in lumea celor "drepti",cei din jur se sting incet incet si calitatile noastre se subtieaza. Avem nevoie de a se naste aceste suflete frumoase si destepte, de a descoperi noi talente pentru ca noi sa rezistam intre rautati si lucruri malefice.

 Va pup, Andreea.