marți, 5 mai 2015

Nepasarea unora duce la accidente in viata celorlalti

      Eu nu inteleg ceva: daca eu fac lucrurile foarte bine, de ce tocmai eu sa am un ghinion din cauza celorlalti care nu si-au indeplinit cum trebuie sarcinile?! Daca eu tot mi am facut bine treaba, de ce tot la mine in cap sa se sparga toate relele?!
      Sa va dau un exemplu: tu, om calm si la locul lui, uneori chiar fixist si exagerat de parolist, vrei sa faci o surpriza unei rude apropiate. Totul este pus la punct pana la ultimele mici detalii, amanunte si chichite cu multe zile inainte. Dar ai dat o singura amarata sarcina unui prieten si anume sa-ti aduca tortul sau cosul cu flori la o ora fixa intr-un loc anume intr un mare secret.Toate bune si frumoase, la ora stabilita mergi si astepti pe prietenul "insarcinat" 5 min, 10 min, 15 min. Nimic. Suni, este Era telefoniei mobile, nu? Telefonul lui inchis. Probabil nenorocita de baterie, nu? Astepti iar, ca nu mai ai alta solutie. Insa se apropie momentul in care trebuie sa fii dincolo la surpriza pusa la punct de tine cu zile in urma pana la ultimul detaliu. Nu stii ce sa faci. Pleci fara tort, fara flori, trist, ingandurat si amagit. "Eu sunt ghinionist, asta e, dar toata munca mea de pana acum?! Ce sa fac?!" Astea sunt ultimele tale ganduri. Totusi nu renunti! Ajungi la locul surprizei, totul e frumos dar ... fara tort sau flori. Adica o zi de primavara insorita insa in care incepe ploaia dupa masa! Acum nu mai e nimic de facut decat sa sper ca ceilalti gusta si jumate de surpriza si ca eu pot sa iert si sa accept scuzele prietenului meu, care apare intr -un tarziu cu un tort impecabil sau cu un cos de flori frumos ambalat, cu zambetul pe buze si ascunzandu-si privirea de fulgerul meu din ochi. Surpriza e surpriza si poate cineva se va bucura de ea, nu?! Insa tu, om perfectionist nu. Ramai cu un gust amar oricum ar fi. Sau poate sa-ti fie invatatura de minte in viitor.
      Asta e viata, nu mereu cum ti-ai dori-o sau pur si simplu luptandu-te cu morile de vant! Pupici, Andreea.

Un comentariu:

Andreea spunea...

adevaaaarat!