joi, 5 martie 2015

Luati aminte!

 Iata mai jos, dragii mei, o scrisoare a unei fete care a vrut sa renunte la cel mai pretios lucru, cea mai frumoasa fiinta pe care o avem in viata noi, femeile, si anume bebelusul, unicul rod al iubirii noastre. Este plina de sentimente unice si este o pilda pt toate celelalte fete care sunt impinse fara sa si dea seama la acest gest necugetat si regretabil mai tarziu.

"Draga mea fetiță,
Astăzi pot să îți mulțumesc. Ție și celui de Sus, care m-a întors din acțiunea mea necugetată. Este foarte ciudat să îți scriu deja o scrisoare, când tu abia ai câteva săptămâni și cu siguranță nu vei înțelege nimic, doar peste câțiva ani.
Vreau să știi că nu sunt mândră de toate deciziile pe care le-am luat în viață, și nici de cele pe care le-am gândit măcar. O singură secundă de confuzie te poate duce într-o groapă din care nu mai poți scăpa decât cu gândul la un suflețel nevinovat. Iar acel gând m-a făcut o persoană mai responsabilă, deși inițial mă dusese valul de adolescentă rebelă care se simțea ciudat având o mică vietate în burtă.
Știind că faci parte din mine, lumea mea s-a cutremurat. Am crezut că îmi voi pierde viața, că este prea devreme să fiu mamă, că nu merită să îmi bat joc de tine, că nu meriți o mamă ca mine, mult prea tânără dar mai ales mult prea rebelă. Am realizat că procesul maternității începe din primul moment în care știi că există cineva în interiorul tău care abia așteaptă să iasă afară, să-ți zâmbească, să plângă când are nevoie de ajutor și să îți fie aproape cu respiratul nevinovat.
Draga mea, m-am simțit singură. Tatăl tău m-a părăsit în momentul în care a aflat vestea minunată. Părinții mei îmi spuneau să nu fac vreun gest necugetat, dar mintea mea și dorința de a continua să-mi trăiesc viața cu cea mai mare libertate posibilă mă chinuiau zi de zi. Au existat și persoane care mi-au spus că nu sunt singură, dar eu mă simțeam așa.
Mi-a fost foarte greu să mă gândesc doar la tine, să renunț la studiile mele, la planurile de vacanță, la iubiții mei pe care îi învârteam pe degete, la multe alte lucruri care le bucură pe adolescente. Acum că ai deja 3 săptămâni, trebuie să recunosc că nicio petrecere, niciun iubit, nicio vacanță, nicio diplomă nu au valoarea pe care o are acest moment în care te țin în brațe.
Mă voi strădui să îți insuflu toate valorile pe care mi le-au lăsat moștenire părinții mei, te voi lăsa singură să te lovești cu capul de prag pentru a vedea că uneori, în viață, suntem prizonierii propriilor noastre frici. Vreau să înveți asta și să fii o femeie și o mamă mai bună pentru copiii tăi decât voi fi eu. Te iubesc și iartă-mă!”

Andreea

joi, 26 februarie 2015

Surprizele se nasc din inimi mari

         Ma uit in ochii lor plini de lacrimi si emotie si ma intreb: "Cum vor mai putea dormi la noapte acesti copii minunati dupa atatea evenimente frumoase si unice din viata lor?! "
Priveam o familie de oameni nevoiasi, muncitori si cu suflet mare dar care a fost atinsa de ghinion, casa lor a ars acum 3 ani si ei au trait intr-un grajd. ma intreb din nou: " Cati n-or mai fi ca ei si noi nu le stim povestea!? " Si nu oamenii bogati fac mereu ca acesti ochi sa planga de emotii si fericire, ci noi, romanii simpli, saraci si necunoscuti.
           Mi-am dorit dintotdeauna sa pot face minuni, surprize si multe cadouri celor care nu au parte de asa ceva, insa nu am posibilitati si nici ajutor sa ma enumar printre aceste inimi mari. De aceea mi-am linistit avantul in mici surprize facute incet si stangace celor apropiati mie. Cu gandul sunt mereu la toti cei care nu au norocul si nu au avut sansa mea de a detine confortul si sanatatea necesara pt a-mi continua usor si linistit viata, de a cunoaste bucuria de a fi mama sau de a simti tresarirea unica cand auzeam un "multumesc" la catedra unde am fost profesoara. E inaltator sa cunosti aceste cazuri de oameni frumosi si plini de respect, sa poti sa inveti ceva din faptele lor si din cinstea lor, sa le privesti simplitatea si stralucirea din ochii inlacrimati si parca te-ai nascut din nou, si parca esti mandru ca esti printre ei, ca esti roman, ca rasufli acelasi aer ca ei, ca te mangaie aceleasi raze de soare ca pe ei.
            Multumesc! Andreea

luni, 16 februarie 2015

Basm de Geo Bogza, psalm in lumea invatamintelor

       " Pe vremea când Dumnezeu şi Sfântul Petru umblau pe pământ sub chipul unor moşnegi gârboviti, sprijiniţi în toiag şi cu sandalele rupte, se întâmpla să bată pe la uşile oamenilor la căderea nopţii iar de multe ori erau izgoniţi.
         Odată i-a prins noaptea pe câmp şi odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi. Şi tot rătăcind ei, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat, abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate. Şi au răspuns:
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn.
El a început să dea porunci, dar cu blândeţe.
- Mario, ia mai pune nişte vreascuri pe foc! Tudore, dă fuga la fântână după o galeata cu apă proaspătă! Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte!
Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu prosoape albe şi i-au ospătat şi i-au pus sa doarmă într-o odaie care mirosea a gutui şi busuioc.
A doua zi dimineaţă, iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-au urat drum bun.
Cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage la Dumnezeu.:
- Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că ai văzut că nu erau nevoiaşi?!
- Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul.
- Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre?
- Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.
- Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.
Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu. "

Astfel inteleg eu cum se nasc geniile, tot din nevoia oamenilor de a face bine, de a arata omenie si generozitate si cand aceste spirite ganditoare se duc in lumea celor "drepti",cei din jur se sting incet incet si calitatile noastre se subtieaza. Avem nevoie de a se naste aceste suflete frumoase si destepte, de a descoperi noi talente pentru ca noi sa rezistam intre rautati si lucruri malefice.
 Va pup, Andreea.

joi, 15 ianuarie 2015

Multumesc

     Multumesc! De multe ori cuvantul acesta este folosit din obisnuinta de multe persoane, de multe ori si nu stiu daca cu adevarata sa valoare. Suntem muritori, nu avem putere decat sa facem ce putem pe Pamant, nu am reusi sa zburam fara ajutorul avioanelor, sa comunicam fara ajutorul diverselor aparate, suntem oameni normali, lasati pe un taram sa fim vegheati de ingeri si sa ne bucuram de ceea ce realizam in viata singuri, pe puterile noastre. Insa ar trebui sa facem ceva zilnic: sa multumim sincer din suflet fiecarui om care ne saluta, fiecarui copil care ne zambeste, fiecarui animal care ne priveste, fiecarei raze de soare care ne mangaie dimineata si chiar fiecarei mustrari facute de parintii nostri. Asa ca eu, personal, am gasit cateva minute in fiecare seara sa fac acest lucru simplu dar important, privesc pe fereastra si cu gandul la cei dragi, multumesc fiecarei clipe pe care am trait-o, fiecarei maini pe care am atins-o, fiecarei zambet pe care l-am intalnit in ziua respectiva. Nu cred ca este deajuns pentru norocul pe care l-am avut pe deplin pana acum, pentru amintirile frumoase pe care le traiesc zilnic alaturi de familie si prieteni, pentru CEL care mi-a trimis o sansa la un viitor mi bun, mai frumos, mai linistit. Insa este un gest mic facut de un muritor, este un pas urias pentru CEL care ma vegheaza, un semn de multumire pentru viata pe care o traiesc, un indemn pe care va sfatuiesc sa-l faceti si voi in fiecare seara inainte de culcare. Nu dureaza mult insa conteaza enorm pentru tot si toti. Veti simti caldura sufletului LUI.
Multumesc!
A voastra Andreea.

luni, 8 decembrie 2014

Ce inseamna Craciunul !

Povestea biblica:
"Incă înainte de a se căsători, Iosif a aflat că Maria este însărcinată. Iosif era un om evlavios, milostiv şi bun, şi s-a gandit să lase pe Maria să plece în taină ca, în felul acesta, s-o ferească de ruşine şi pedeapsă. Dar în ziua în care i-au venit aceste gînduri, i s-a arătat în vis Îngerul Domnului care i-a spus să nu-i fie frică să aducă în casa sa pe Preasfinta Fecioară, căci Copilul pe care îl poartă în pîntece este de la Duhul Sfint. Îngerul i-a vestit bătrînului Iosif: "Ea va naşte un Fiu, pe care îl vei numi Iisus, pentru că va mîntui poporul său de păcatele."

Iata cum spunem Craciun Fericit in alte limbi:
"Africa - "Een Plesierige Kerfees"

Arabia Saudita - "I'd Miilad Said Oua Sana Saida"

Argentina - "Felices Pasquas Y felices ano Nuevo"

Armeana - "Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand"

Basca - Eguberri on

Germana -Frohe Weihnachten!

Bulgaria - "Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo"

China - [Mandarin] - "Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan"

China - [Catonese] - "Saint Dan Fai Lok"

Cornish - "Nadelik looan na looan blethen noweth"

Croatia - "Sretan Bozic i Nova Godina" (Merry Christmas & Happy New Year)

Cehia - "Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok"

Danemarca - "Glædelig Jul"

Olanda - "Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar"

Anglia - "Merry Christmas"

Estonia - "Haid joule ja head uut aastat "

Interesant nu?! Eu va urez acum in prag de sarbatori toate cele bune si sa ne reauzim cu bine la anul, sa va aduca Mosu' cadouri frumoase si multa sanatate!
Va pup cu drag, Andreea.

luni, 17 noiembrie 2014

O dimineata a fericirii

16 NOV 2014, ma bucur pentru romani, plang pentru noi, rad pentru fratii mei, e un amalgam de sentimente intr- o dimineata racoroasa de toamna ploioasa, in Ardeal. Nu fac politica si nici nu voi intentiona sa ma apuc de asa ceva, e o prostie, insa cand si eu trebuie sa contribui la o schimbare in tara mea, sunt gata sa o fac imediat fara conditii puse de altcineva si in orice conditii de vreme, sanatate si dispozitie. Si am facut-o si am castigat. Ma bucur ca in tara mea sunt oameni care sunt solidari si sunt fericita ca in diaspora exista inca oameni cu sufletul la noi, romani care nu ne-au uitat, persoane de care vom fi mereu mandri. Copiii nostri vor avea un alt viitor, mai frumos, mai optimist, cel putin asa speram, dar e un prim pas spre acest viitor mai sigur, spre un nou zambet pe fetele lor, spre uralele de bucurie cand usile li se vor deschide in avantajul lor.
 SUNT VESELA pentru noi, pentru ce vom putea realiza acum, pentru ca o sa stergem lacrimile fratilor nostri din diaspora, plecati departe de casa, obligati sa stea departe de familie si greu incercati si ii vom primi cu bratele deschise inapoi. E o victorie a tuturor tinerilor si le multumesc celor carora speranta nu le-a murit, nu le-a disparut de tot!
BRAVO ROMANI! Bafta pe mai departe!
Va pup, Andreea.

luni, 27 octombrie 2014

File de ...istorie

Greu mai gasesti azi un pasionat de carti, rar mai intalnesti in ziua de azi un inrait de literatura, insa nu este imposibil. Ma gandeam ce simplu ar fi in societate daca am mai gasi nitel timp pentru a zabovi intre filele unei carti vechi, pentru a patrunde intre amintirile unei povesti sau a intelege deznodamantul unei istorii a stramosilor nostri. Insa societatea noastra ne impinge catre o lume meschina, a tehnicii si a rasfatului aparatelor electronice. Nu sunt nimeni pentru a judeca o societate plina de I-phone-uri si laptop-uri, de receiver-uri si plasme, o panza a transformarilor stranii, insa as opri timpul o ora, as darui fiecarui om de pe strada o carte, de exemplu "O viata de om" de N. Iorga.si as sta intr-un colt sa privesc mimica fetelor respectivilor. Sunt convinsa ca ce voi vedea rupe barierele imaginatiei: sunt sigura ca unii ar fi surprinsi, altii nervosi ca isi pierd timpul, altii curiosi cateva minute si cei mai multi confuzi :"ce sa fac eu cu atata hartie? cat o valora daca o vand?" . Chiar ma amuza ideea asta: printre atatia pasi grabiti, atatea idei incinse de politicieni si atatea priviri intrigante, as pasi vesela cu o carte in mana, file de ... istorie, ca doar Iorga nu a fost un nimeni nu?! Mi-ar placea sa gasesc o persoana sa impartasim din experienta acestui om de istorie, din orasul natal al caruia ma trag si eu.(si de care sunt mandra- Valenii de Munte) . Va imbratisez cu drag dragi "bibliotecari"!
Andreea
: