Doua cuvinte, pui!

Linistea noptii nu avea sa anunte ce se putea intampla ... Ea astepta, trista un semn .El nu stia cum sa-i spuna ca o doreste. Vroia sa fie a lui , sa o simta, sa o invete ce e dragostea. O ultima privire pe fotografia prafuita si apoi si-a luat inima in dinti si a sunat . Nici un raspuns. Doar un zgomot la usa.
"Iar sobolanii astia nesuferiti" , gandi ea cu voce tare.
Un plic alb.Sub usa ei un plic, de unde? Il ridica si il deschise. O coala alba cu doua cuvinte : 8,00 camera 14. Si o cheie. Pe cheie era scrisa adresa casutei postale unde se potrivea. De acolo ridica un colet.Curioasa il deschise inca de pe drum. O esarfa rosie... Si alta coala de hartie cu alte doua cuvinte: Hotel Albatros. Aceasta enigma ii dadea de gandit. Parca uitase de el. Cine sa- i trimita ei o esarfa si sa -i dea o intalnire la un hotel. O uitase toata lumea, o neglijasera toti. Cine mai era ea?Numele ?Nimeni nu si- l aducea aminte. Andreea...Nici macar Costyn nu mai stia de ea. Il dorise asa mult. Simtise ca l-ar fi putut face fericit. Dar el disparuse si o uitase....Unde?Ce de intrebari fara raspuns? Mai bine se imbraca sa mearga la acel hotel. O ultima sansa...Merita sa incerce.
S-a schimbat repede in rochia ei veche rosie si demodata, fara pantofiorii de clestar ca in orice poveste si o apuca repede pe drumul pietruit dintre blocuri.Era frig si ceata. Inainta greu.Gandurile nu -i dadeau pace. A ajuns intr-un tarziu la hotel, a pasit in camera, timida ,dar in acelasi timp curioasa.Pe patul mare din mijloc o camasuta rosie de matase frumos impachetata si un trandafir alb. Acelasi bilet cu alte doua cuvinte: TE DORESC ! Asta a speriat -o dar a si tresarit in acelasi timp. S -a intors, simtindu-i parfumul . Acelasi parfum care o cucerise cu ceva timp in urma. Strangea in pumn biletul , transpirand de aceeasi dorinta ca mai de mult.Of... Era el. Erau acolo, singuri si putea fi a lui in sfarsit, dupa atatea incercari pe care i le aruncase viata asta. Simtea iar acea liniste sufleteasca si incredere ca acum cateva zile. Corpurile lor au luat foc. Nu ii mai interesau hainele ci doar caldura fiintelor lor ...Saruturile lor patimase s-au lungit. Mainile lor parca au luat foc. El a sarutat-o pe gat, stia ca acolo ii placea mult, pe sani, pe burtica, pe coapse... Totul parea un vis. Nu vroiau sa se mai trezeasca din el. Parul ei aluneca cu salbaticie pe corpul lui, mainile lui o tineau si ii explorau fiecare particica a trupului, o mangaiau intr -un joc vulcanic. Vibrand de aceeasi elan ca la inceput, ei au facut dragoste pana dimineata . Ea a fost a lui si simtise acel fior din dragostea, pe care ea il numea iubire carmica...carnala...totala. Era ce-si dorise de mult: acea siguranta si satisfacere sentimentala pe care o pierduse de mult.El o privea fericit si o tinea in brate , cu acea pace sufleteasca si speranta copilaroasa ca va fi totul bine. Mereu daca iubesti , totul se rezolva de la sine ,nu? Daca ai ajuns sa simti ceva mai presus decat pasare, e mult mai mult. Poate e inceputul unei iubiri...pierdute sau niciodata gasite. Voi ce credeti?

Poveste de inceput de an

Inainte....

Vocea lui, copilaroasa, calda. Vocea ei, nimic iesit din comun. Costyn spera sa o vada pe Andreea. Ea spera sa fie mai mult decat o intalnire. Ce vroia ea? Un nou inceput, prea era din scurt. O noua relatie, era prea rapid, ranile erau inca acolo. Dar cum se zice: cui pe cui se scoate. Vroia incredeea in oameni pe care o avusese inainte si a pierdut -o din cauza altora.
Vroia sa zambeasca, sa iubeasca din nou, sa fie ea. Merita o alta sansa. Isi dorea din toata inima sa fie cu cineva, care sa o faca sa traiasca iar, sa vibreze , sa fie dorita si sa iubeasca . Nu e mult ceea ce cerea ea, dar acel ceva, putin si simplu, era foarte important in acel moment de vulnerabilitate.

In timpul...

O privire timida din partea ei, nu as zice. O privire atenta din partea lui, da, cu siguranta. Asta a fost. S -au intalnit. Costyn, un tip dragut, simpatic, amuzant, si, speră ea, si sincer. Andreea, femeia care incerca sa retraiasca, sa o ia de la capat, ambitioasa si atragatoare. Atingerea indraneata a fost frumoasa, ce au simtit a fost splendid. Buzele lor umede, corpurile si mainile lor cereau mai mult...Nu vroiau decat sa fie singuri. Era prima lor intalnire, primul contact fizic, si totusi atractia exista. Curiozitatea la fel...
El ii privea sanii, ochii, buzele, mainile. Andreea nu mai putea fi curajoasa ca alta data, simtea inima ca ii bate din nou mai tare, nu putea sa mai gandeasca limpede. De ce? Poate era din cauza lui, a sarutului, a atingerii sau a mangaierilor lui. Poate era altceva ...

Dupa...

Gol, pustiu, aceeasi stare de tristete si singuratate. Fara el... parca mai rau, mai rece, necunoscut, noapte, solitaritate. Vroia sa fie cu el, sa ii simta bratele in jurul ei, buzele calde sa o sarute, dar scaunul din dreapta era gol, pustiu...Speranta se stingea, insa dorinta parca acum aparea, gandurile nu ii dadeau pace. Era linistita ca il vazuse, ca il sarutase, trista insa ca il lasase acolo in noapte, singur, pustiu...Cuvintele lui inca ii mai rasunau in ureche. TE DORESC! De ce acum, atunci si acolo? Asa repede? De ce i-a placut sarutul acela, privirea aceea, de ce gandurile alea nu ii dadeau pace? Aceleasi intrebari la care ea cauta un raspuns. De ce isi dorea sa fie iar cu el, sa faca dragoste pana dimineata?De ce..... Nu putea decat sa astepte, sa aiba rabdare. Si asa va face. Simte ca va fi bine pana la urma, va fi liniste...

La multi ani 2011 !

Va doresc sa aveti parte de ce e mai frumos si mai bun in anul 2011 si sa veniti cu idei noi pe blogul meu.
Va pup pe toti, Andreea! LA MULTI ANI!

Ursuletul de plus, Craciunul si fulgii de zapada

Prima zapada...prima speranta...Fiecare dintre noi viseaza la un cadou de la Mos Craciun. Poate un zambet si doua madarine, poate o cutie mare de bomboane de ciocolata sau poate un ursulet de plus. Eu astept, suspin, am ales. Anul acesta imi doresc o jucarie. Un animalut pufos de plus, cu care as putea sa ma incalzesc cand este ger. Da, e cel mai potrivit cadou pentru anul acesta. O sa privesc bradul cu lumini si apoi pe geamul de gheata. Poate il zaresc, poate soseste. Ma trezesc in dimineata de Craciun, cu aceeasi speranta, deschid geamul, poate il vad cum urca spre mine, dardaind de frig. Ii fac un ceai cald, aroma de fructe de padure il incalzeste si acum poate sa ma ia in brate si sa privim amandoi pe fereastra. Vine Mos Craciun. La noi nu mai opreste, noi am gasit cadoul perfect: eu un ursulet de plus, el o cana mare cu ceai cald. De Craciun fiecare are dorinte ascunse, vise , sperante. Totul depinde de noi sa ni le indeplinim si sa lasam viata sa-si urmeze cursul normal. Sa traim momentul fara reguli si interdictii,oprelisti sau pesimism. Sa fim noi, sa iubim din nou ca in prima zi de liceu... La multi ani, pui !
Sarbatori fericite! A voastra, Andreea!

Doi ochi caprui...

Credeti in noroc? O intrebare des intalnita la care raspunsul poate fi afirmativ sau negativ. Insa in soarta? As putea discuta mult pe tema asta. Insa as primi pareri pro si contra. Nu are rost. Mai bine v-as povesti o legenda: povestea Anei. Ea, blonda, ochi albastri, el inalt, matur, serios si prea constiincios. Lucru bun de altfel, dar care o face pe ea sa viseze si sa- i dea tarcoale , sa-l ademeneasca intr-un joc al seductiei, pe axa riscului , intr-un abis al sexualitatii. Nu -i lasa nimic sa scape. In noaptea asta, ea poarta un val negru si-si ascunde linia corpului sau, el e tandru dar rece. Asta o atrage mai mult , il saruta si aluneca usor pe langa corpul lui, parca vrand ca el sa o adulmece ...Parfumul dulce , petale de trandafiri, roua diminetii , picaturi de sudoare ,un cuvant romantic, totul se petrece in noaptea asta friguroasa de iarna...Dar ce importanta are, daca pentru ei , caldura trupurilor lor ii face sa se topeasca pe deplin.
Ce parere aveti?Cum au petrecut ei noaptea?
Va pup, Andreea.

La multi ani Ioana, verisoara mea, familia mea!

Felicitarile, in ziua de azi, nu mai sunt considerate superbe sau necesare datorita existentei tehnicii si calculatorului care au avansat foarte repede. Insa eu cred ca cel mai frumos este sa deschizi o felicitare colorata, sa-ti arunci privirea pe literele jucause si pe culorile vii, pe imaginea comica sau plina de respect de pe prima pagina a felicitarii. Eu acum nu vreau sa va dau definitia felicitarii sau sa va instruiesc in a scrie asa ceva , pentru ca trecerea timpului si modernitatea aparatelor din jurul nostru mi-au luat-o inainte. Doar vreau sa transcriu aici o astfel de felicitare cu ajutorului computerului performant al erei noastre si sa-i urez verisoarei mele, celei mai bune prietene ale mele LA MULTI ANI! si stiu ca va avea multi ani fericiti alaturi de cine vrea ea si cum vrea ea. Daca este cineva pe acest pamant care merita un strop de fericire si liniste sunt parintii mei si verisoara mea, Ioana. Ei au rabdare sa ma suporte, sa ma inteleaga si cel mai bine sa ma asculte. Este cea mai grea meserie : PRIETENIA si cred ca ei au trecut testul acesta din prima zi in care i-am cunoscut. In afara de aceste urari de bine, as putea sa-i doresc sa ramana aceeasi persoana calda si draguta, buna si intelegatoare ca pana acum, desi uneori se cam enerveaza cu mine. Ii cer scuze daca am suparat-o si nu e niciodata prea tarziu sa spuneti asta apropiatilor. Maine este alta zi... Sper sa nu uite momentele din copilaria noastra, vor fi cele mai vii in inima mea si pe care nu mi le va lua nimeni , oriunde vom fi in viitor. Nu am cadouri impresionante sa-i ofer, desi ar merita, insa cred ca un gand bun si un zambet, o gluma spusa la telefon sau un sfat aruncat cateodata, este uneori deajuns. SA NE TRAIESTI INCA DE 2 ori varsta pe care ai facut-o acum, pentru ca apoi vin ridurile. Cred ca ajung 90 de ani, nu?
Va pup, Andreea.

Cum poti trece pe malul celalalt ?

Buna din nou! Ne intrebam mereu de ce exista cuvantul soarta in viata fiecaruia? Eu cred ca e o legatura invizibila intre soarta, destin si vointa noastra de a face ceva zilnic. De exemplu incercam sa definim anumite cuvinte existente in viata noastra. Incercam sa uitam anumite fapte de zi cu zi, care ni s-au intamplat sau care ne-au facut sa suferim. E scris acolo undeva in praful de stele sau in umbrele norilor de ce si cum ar trebui sa facem anumite lucruri. Doar ca, noi in graba cotidiana, uitam sa citim sau sa ne oprim putin sa cugetam. Cand ne este greu, putem privi inapoi doar la ceea ce a fost frumos. Daca suferim si asa, putem sa ne uitam iar in spate la ceea ce a fost urat si asa vom trece mai usor pe malul celalalt. Simt ca exista aceasta roata, aceasta viata este ciclica si ni se vor intoarce spitele si de pe partea curata a rotii. Doar trebuie sa asteptam , sa speram si sa ne adunam puterile ca sa continuam, desi pe jos este inca noroi... Sufletul va ramane curat si va astepta momentul de glorie, ranit, istovit si epuizat. Apoi, prea tarziu fiind va sufla cu nadejde ceva, va sopti ... Va incepe sa retraiasca din nou, sa deschida ochii spre vise. Suferintele trecute vor sterge multe amintiri frumoase si durerea va reveni, insa pe partea cealalta. Pentru ca noi vom fi vindecati pe jumatate. Va trebui sa stim sa ajutam si pe ceilalti sa se vindece... sa uite ca doare si sa poata sa-si continue drumul.
Va pup, Andreea.