Fericirea (2)

    "Cu adevărat fericit ești doar atunci când ești îndrăgostit. În rest, fericire am putea numi niște momente frumoase din viață pe care le adunăm. Fericirea o apreciezi retrospectiv”, a povestit în trecut scriitoarea Ileana Vulpescu.

     Eu as putea spune ca exista mai  multe feluri de trairi de fericire, dar nu sunt doar iluzii?? Fericirea este doar una- cand iubesti, restul sunt dor simtiri pline de veselie si buna dispozitie, speranta si incantare.  Cand intalnesti un om fericit, il cunosti de la distanta, este mai visator, mai vioi, zambeste mult si i se pare ca totul se rezolva, ca orice problema are o solutie sigura....

     Ma gandesc acum la o familie pe care am cunoscut o in orasul unde locuiesc acum, imi vin in minte momente petrecute langa ei, sfaturi pe care le am primit de la ei, un adevarat exemplu dat de vointa si forta de a supravietui in orice conditii si  de a nu renunta la nimic desi uneori le e greu. Asta e fericirea lor, viata si familia. Ei sunt vecinii mei, au cea mai mare energie din care si eu imi iau in zilele mai obositoare si au cea mai frumoasa familie construita cu iubire, daruire si pasiune. Sunt doi tineri isteti, descurcareti si foarte muncitori. Ei au  trei  caini superbi si un baietel minunat, in  varsta de 1 an, un ingeras viu si frumos foc. Oricate incercari ar avea, oricata treaba ar trebui sa faca, nu se sperie nici unul si mai mult sunt plini de viata si continua lupta cu ea , cu jobul si cu ritualurile zilnice. Nu renunta la planuri niciunul, comunica intre ei perfect si isi dau povete unul celuilalt. 

        Bravo, dragii mei! Bravo Andrada, Iannis, Andreas, North, Enzo si Angel! Va multumesc pentru ca existati si mai ales ca sunteti langa mine!  De asa prieteni sa tot fiu inconjurata toata viata pentru ca au ce invataminte si exemple sa mi ofere pentru mult timp! Si in tot tabloul acesta exista si o bunica unica care ii ajuta neconditionat cand au nevoie si doi strabunici  extraordinari care nu deranjeaza pe nimeni si sunt un model de cinste si bun simt pentru toti ceilalti din jur. Sa le dea D zeu sanatate la toti si sa i tina cat mai mult pe langa mine! Cand ii vad sau  vorbesc cu ei, cu ei  toti, intr adevar este unul din acele momente de bucurie, veselie, acea fericire care apare rar in viata si care nu dispare imediat, din care te poti hrani sau invata foarte multe lucruri bune.

 A voastra Andreea. (Elena)

    

 

Ultimul dans

 

       Stia ca trebuia sa renunte la tot ce i fusese in ultimii ani sprijin, veselie si fericire, iubirea sa de o viata, o poveste interzisa si imposibila dar totusi unica si superba, povestea care o facuse sa renasca  si sa traiasca frumos, care o invatase ce  sunt sentimentele curate si sincere. Dar trebuia sa opreasca acest basm fara vointa ei, tot din bunul simt al ratiunii care dintotdeauna i a furat tot ce era minunat in viata ei modesta si f dificila. Si o facea si pentru el, nu si dorea sa i distruga familia frumoasa si plina de planuri.  Il iubea mai  mult decat propria viata insa atat a fost drumul, aici trebuia sa coboare  din trenul fericirii si sa mearga la pas unde vedea cu ochii, sa traiasca din amintiri si sa priveasca doar fotografiile  cu ei doi. Asta hotarase destinul....  Si nu stia pentru cat timp.

      Daca ar fi vrut sa fie un pic mai egoista si sa treaca peste bariere si  bun simt, ar fi improscat cu noroi in dreapta si stanga , ar fi ranit cateva suflete si poate reusea sa fie cu el. Dar nu.... hotarase ca pt cel pe care il iubeste cu atata  putere e mai bine sa renunte la  fericirea ei pentru ca lui sa i fie bine si sa aiba liniste. Facusera atatea impreuna, se plimbasera in atatea locuri, se iubisera ca in filme, se respectara enorm, erau facuti unul pt altul, insa un singur lucru rgreta ea ca nu apucase sa l faca  impreuna cu el. Si a dorit mereu sa danseze cu el, macar o data. In bratele lui se simtea ea cel mai bine....  In cateva zile era ziua ei de nastere, si ar fi dorit un singur cadou, un ultim dans, o ultima sansa sa fie langa el, sa l simta cu totul si sa i simta mai ales respiratia, dar era imposibil.  Familia ei alesese pentru ziua cu pricina sa i pregateasca  o petrecere surpriza la un local f elegant de langa oras. Ceea ce nu stiau ei este ca si el isi dorea cu orice pret, desi poate era ultima data, sa i fac ei o surpriza. Stia ca era impotriva dorintei ei, pentru ca l a rugat sa inteleaga  ca trebuie sa se desparta ca este cel mai bine pentru toti si sa nu fie niciun scandal, si probabil asa isi cumparau ei linistea cel mai bine, o despartire fara  cearta si de comun acord, dureroasa dar necesara si cea mai buna solutie din doua solutii rele. Ea era iubirea lui, poate femeia cu care se intelesese cel mai bine, care intr o  vreme scurta devenise o parte din el, ca si cum se cunosteau de o viata. El era aerul ei, era viata, soarele si  zaharul care ii insenina si ii indulcea existenta. Un singur lucru  stia ca  nu i putuse aduce niciodata- sansa sa danseze cu ea, asa cum si a dorit dintotdeauna. In pasii de dans se simte cel mai bine iubirea, in pasii de dans parca plutesti in alta lume plina de bunatate , vise, speranta si dragoste.

           Cu gandurile astea si a luat inima in dinti si a intrat in localul ales pentru petrecerea ei, fara sa stie nimeni. S a indreptat catre orchestra si a vorbit cu solistul.Fara sa fie observat a stat intr o parte pana cand melodia a inceput  avand si o dedicatie ; „Pentru noi doi, te iubesc azi mai mult decat ieri , mai putin decat maine!”  zise cu voce tare  solistul la microfon. In momentul acela el a pornit catre masa unde era ea si familia ei. Ea a tresarit instantaneu la auzirea dedicatiei, a recunoscut ceea ce vorbisera ei doi in intimitatea lor de atatea ori. Nimeni  nu mai dansa fiind curiosi ceea ce se intampla si cine era personajul nou aparut pe ringul de dans. Priveau de pe margine emotionati cum cei doi  se intalnesc, tacere....doar ochii vorbeau si muzica se auzea din ce in ce mai tare. S au intalnit, mainile s au atins, ea a inteles ca era dansul lor, din povestea lor si nimic nu avea sa distruga asta  acum..... A cuprins o de mijloc si au inceput sa pluteasca ....traia, vibra,tresarea la fiecare ocheada pe care el i o tragea.  Ar fi vrut sa il sarute, cu greu se abtinea, insa asa a hotarat, doar sa danseze. Zambeau, se iubeau in continuare cu o asa intensitate incat nu se simtea ca ar mai fi fost cineva in sala decat ei doi. Nu mai conta cine ce rautati ar mai fi zis, era ziua ei, cadoul acesta era singurul care conta.....desi era ultimul si singurul. Acum era fericita si intelesese ca oricine ii desparte si oriunde va pleca unul dintre ei, dragostea lor e asa de puternica ca nimic n o darama si ca vor fi la un moment dat tot ei , doar ei impreuna ....numai ca trebuie nitel timp. Cand sentimentul exista si asa bine conturat si simtit de amandoi, toata relatia  va dainui oriunde va fi, doar ca e mereu pusa la incercare de catre destin. Daca trece de fiecare proba de foc si iubirea tot  ramane , inseamana ca e una adevarata si trainica, vesnica, eterna....

          Dansul acela era feeric, plin de magie, nu stia daca pasii erau corecti, dar nu mai conta decat ca era in bratele lui.... desi doar putin, se putea bucura iar de mirosul, de  atingerea lui , de privirea si parfumul lui. Era  a lui si el al ei. Se potriveau perfect. Orice gest mereu dovedea asta , in ciuda piedicilor puse de familiile lor si situatiile aparute pe parcurs.  

 Viata este scurta, bucura te  de tot ce e unic in jur si nu ezita  sa spui tot ce simti la timp  si cel mai important, nu regreta nimic din trecut, invata sa ierti si sa fi bun, si sa zambesti  mereu, din orice colt poate aparea iubirea adevarata, jumatatea , si o data in viata te indragostesti cu adevarat.  Tristetea si vulnerabilitate  ataca sufletul, il ingradeste, insa puritatea si libertatea sentimentelor  emana veselia si pofta de viata..... Esti viu si plin de jovialitate si buna dispozitie cand iubesti. Orice deceptie, orice slabiciune te fac mai optimist ca ai o speranta ca va rasari  si soarele pe strada ta, ca ti s  a spart ghinionul .  

       Dansul era apogeul, apoi el s a retras fara niciun cuvant, iesind pe aceesi usa pe care intrase , cu aceleasi emotii ca la inceput dar  fara sa se uite in spate. Stia ca ea plangea acum si nu i putea privi ochii frumosi dar innecati in lacrimi. Asta era destinul, cel putin pentru clipa asta, poate viitorul le va aduce alt final frumos, fericit pentru amandoi.....     Conta ca se iubesc oriunde ar fi ei impreuna sau nu! Muzica continua  in surdina.....

 

Fericirea in ochii tristetii

 ....mda, un subiect delicat, rar si neinteles de multi. Este clar ca pandemia sau perioada asta ciudata prin care trecem  a schimbat totul si mai ales a  facut ca lumea sa fie mai reticenta si mai suspicioasa, mai neincrezatoare si fara acea farama de socializare  pe care o aveam noi ca popor  prietenos. Uneori sunt trista si nostalgica, alteori optimista si am speranta ca se va termina, insa oricum va fi, niciodata nu va mai fi la fel ca inainte. Dar am observat o licarire de fericire in unele persoane, in special in cele care au necazuri si  probleme, pesemne cele care gandesc ca mai rau de atat nu va mai fi. Aceste au puterea de a zambi si de a fi vesele....Acestea nu s au inchis in ele si au trait cat au putut de bine tot la fel ca inainte. Aceste ne au dat o lectie de viata mereu in stralucirea privirii lor si din ea ne am luat si noi forta de a rade si de a alunga pesimismul de viata noastra. Mi am dat seama ca degeaba traim daca nu avem puterea sa ne gasim fericirea in orice zi, chiar daca ploua sau e soare, in orice activitate, chiar daca avem succes sau esuam si in orice persoana, chiar daca aceasta ne vorbeste urat sau  ne aplauda si ne sustine.

    Viata este scurta, fericirea si mai scurta. Viata are un gust sublim, daca stii sa o traiesti si mai ales sa stii sa nu pierzi o clipa din ea. Fericirea are miros de primavara in orice anotimp, daca stii sa te opresti in loc sa o simti si mai ales sa ti doresti s o simti.... Este cel mai important lucru, sa ti doresti sa fii fericit, sa iubesti si sa zambesti indiferent de probleme si clipele pe prin care treci. Am intalnit oameni de a lungul timpului  care  emanau o fericire si o pofta de viata nemarginita. Dupa ce le aflam povestea de viata , eu ma intristam mai mult decat ei, ei continuau sa priveasca in fata, vioi si plini de speranta. Ma incarcau pozitiv numai uitandu ma la ei, la veselia si optimismul lor..... Eram la final rusinata tot eu si ingandurata ca nu pot sa i incurajez si sa le dau o solutie la posibilele lor probleme. Paream un mic copil pe langa taria  de caracter si energia lor. 

    Am inteles atunci ca, doar fiind ca ei, pot trece de multe necazuri sau depresii. Este dificil la inceput dar nu imposibil si doar cu perseverenta si rabdare voi  reusi.

A voastra , Andreea

Diverse despre iubire

    M am tot gandit  mereu despre ce sa scriu aici ca sa atrag cititori curiosi si raman la opinia mea ca cel mai frumos subiect este dragostea si multitudinea de subcapitole la acest subiect. As putea vorbi si scrie la infinit despre vaccin, un subiect actual pentru vremea asta, pandemia covid, insa devine plictitsitor  si parerile sunt impartite. Mi as dori sa pot da sfaturi in dragoste, ca fiecare sa fie fericit, pentru ca, fara fericire, nu ai satisfactia aia minunata ca ai trait frumos si ca ai simtit ca zbori. Oamenii sunt preocupati mai mult  de a si castiga bani si inteleg, este o nevoie acerba de a si asigura un trai mai bun, dar oare noaptea, cand pun capul pe perna, ce simt: puterea banilor sau forta dragostei....Nu mi as permite sa dau un sfat in iubire, si eu am invatat de la altii, nu am fost eu cea care sa si gaseasca singura fericirea, am avut ajutor, mici ingerasi, ii numesc eu, dar v as putea doar sugera o singura povata: nu renuntati in a va gasi fericirea adevarata, dragostea, iubirea reala, sincera! Merita orice efort. Si pentru un singur fluturas care iti strabate corpul cand esti indragostit, merita sa lupti sa ti l dobandesti oriunde ai fi....

   Fericirea , ce este?! Mda... Este un concept mai larg, insa in toate definitiile este ceva frumos, mirific, de vis. Iubirea?! O completeaza, se completeaza reciproc. Si numai impreuna au putere absoluta. Stiu doar ca le am cunoscut , uneori am crezut ca le cunosc, ca le am intalnit pe amandoua, dar erau doar niste impresii eronate, apoi chiar le am intalnit, nu am stiut sigur, insa am simtit ...  Dupa ce le intalnesti, treb sa stii sa le traiesti si mai ales sa le pastrezi cat mai mult in viata ta. Aici ai nevoie de nitica experienta de viata, altfel le pierzi intr o secunda... In fiecare zi trebuie sa zambesti, sa fii vesel, poate le intalnesti, sa te gaseasca intr o dispozitie buna, ca sa poti sa le primesti usor in viata ta, sa le recunosti. Iar cel mai frumos lucru pe care l am invatat eu pana acum este ca dragostea nu are varsta, este inocenta si neasteptata. Si daca se intampla sa nu le ai niciodata, ori nu ai luptat si nu ti ai dorit sa le intalnesti, ori ai avut ghinion , ori chiar ai trecut pe langa ele si nu le ai vazut, fiind preocupat de alte probleme. Din acest motiv ma gandesc eu acum ca oamenii azi, in loc sa fie interesati de covid mai mult, ar trebui sa iubeasca si sa fie fericiti, sa fie veseli si sa simta ca traiesc. Pierd esenta vietii lor....

     Iubiti tot ce va inconjoara, iubiti va pe voi insiva, iubiti pe ceilalti, iubiti clipa, iubiti sublimul infinit la maxim!

Aceeasi Andreea

Legenda lu' Mos Nicolae

Ca toate poveştile şi aceasta începe cu a fost odată… un băieţel pe nume Nicolae. Despre Moş Nicolae s-au scris multe legende şi povestiri, dar iată ce a ajuns la urechile noastre!

Se spune că Nicolae locuia într-un satuc cu oameni de tot felul. El era tare bun şi special, iar dorinţa sa cea mai mare era să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi, aşa că, atunci când a crescut, a făcut tot posibilul să transforme visurile celor din jur în realitate. Pentru că rămăsese orfan şi mostenise o avere destul de mare, în fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi le oferea oamenilor din satul său mâncare, haine şi ce mai aveau nevoie.

Timpul a trecut, iar într-una din zile Nicolae a aflat că un tată din satul său era gata să îşi piardă cele 3 fete din cauza faptului că era foarte sărac şi nu avea să le dea moştenire. Un negustor pusese ochii pe ele şi voia să le ia ca să îi fie sclave.

– Nu se poate aşa ceva, s-a gândit Nicolae. Aşa că s-a furisat într-o noapte în casa lor şi a aruncat o pungă plină cu bani în camera fetei celei mai mari.

– Uite, tată, cineva ne-a trimis aceşti bani şi voi putea să mă mărit! Si aşa a fost. Fata s-a măritat cu un băiat care îi era drag şi a fost fericită.

La fel s-a întâmplat şi cu fata mijlocie. Bătranul tată era foarte fericit, dar şi foarte curios să vadă cine era binefăcătorul familiei sale. Aşa că, peste încă un an, s-a hotarât ca, înainte de căsătoria celei mici, să pândească noaptea ca să vadă cine era cel care îi ajuta familia.

Ca să nu fie descoperit, Nicolae s-a suit încet pe acoperiş şi a aruncat săculeţul cu bani pe hornul casei. Acesta a căzut într-un ciorap care era pus la uscat la gura focului. De aici şi obiceiul ca micuţii să primească multe cadouri în şosetele agăţate la sobă sau in pantofiori, lângă uşă, pentru cei care stau la bloc şi nu au sobă.

– Om bun, cum te numeşti? Vreau să ştiu şi eu cine este cel care mi-a adus atât de multă bucurie, să-ţi multumesc pentru salvarea fetelor mele! a spus bătrânul tată.

 – Nicolae este numele meu, dar te rog să nu mai spui nimănui ce am facut! Pentru o faptă bună nu se aşteaptă răsplată.

Atunci bătrânul s-a întors la copilele sale, multumindu-i în gând zilnic lui Nicolae pentru bunătatea sa. Iar Nicolae, a continuat toata viata sa sa faca bine de fiecare data cand a putut.

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu li se arată niciodată copiilor. Se spune că este bătrân şi, când îşi scutură barba deasă, cad şi primii fulgi de zăpadă pe pământ. El îşi dă seama cine a fost cuminte şi cine nu printr-o simplă privire pe fereastra casei şi are cadouri pentru toţi copiii. Cu o singură conditie. Aceştia să-şi lustruiască ghetuţele şi cizmuliţele, să le lase noaptea la uşă şi să spere ca Moşul le aduce mere, nuci, portocale, jucarii şi chiar şi câte o bombonică, deşi dulciurile se manâncă doar cu măsură. Cei neascultători primesc o nuieluşă de măr şi trebuie să aştepte până anul următor ca să găsească în pantofi daruri frumoase.

Dar Moş Nicolae este aşteptat în întreaga lume.

De exemplu, în Germania, pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc o scrisoare pentru Moş şi câţiva morcovi pentru caii care îl aduc pe simpaticul bătrânel. In Franţa se spune că vine călare pe un măgăruş, alături de Moş Nuieluşă, iar la copiii olandezi, moşul ajunge pe mare. In România, de Sfântul Nicolae unii copii pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească şi sa le aduca noroc.

Selecţie de legende şi povestiri din întreaga lume, Interpretare – Claudia Lungu

Dimineata mea....

    Ma sperie din ce in ce mai mult tot ce citesc, tot ce aflu pe net, tot ce aud la tv sau radio, de fapt  e grav ca nu aud ce trebuie ca sa ne fie bine. Si nu doar ca nu aud ceva frumos, ci si vad lucruri si povesti duse la o extrema exagerata, observ priviri care imi intuneca sufletul linistit, constat ca sunt martor la discutii interminabile despre statistici, morti sau imbolnaviri grave, internari la ATI sau  chiar sinucideri.... Unde e optimismul si bucuria sosirii sarabatorilor de iarna, unde e euforia vacantelor de iarna, unde e speranta ca vine Mos Craciun si nerabdarea cu care cantam colinde?! Incerc sa privesc altfel lucrurile, zilele. Diminetile mi -s cele mai frumoase, zambesc, ies la magazin cu bicicleta si salut fericita pe cei care imi ies in cale. Nimic....Primesc inapoi grimase triste, priviri intunecate, oameni garboviti, ingandurati, plini de griji, parca uitand sa rada, sa fie veseli sau optimisti. Nu e nimic, nu ma sperii, merg mai departe, dau exact peste episodul care te implineste ca om, o imagine simpla, modesta dar plina de iubire. Toate aceste imagini poarta si ele masti, sa nu uitam ca e perioada oamenilor cu botnita (le zic eu), dar in ciuda acestui accesoriu, ar trebui ca zambetul sa ti umple fata, privirea.... 

      Vad deodata in fata mea, mergand agale, incet si ezitant, o pereche de batranei, el un batran simpatic si inca in putere tinandu o pe a sa jumatate de mana strans si tragand o usor dupa el, dansa, o femeie la o etate inaintata, pasind mai greoi, poate din cauza vreunei suferinte mai vechi.... nu stiu. Nu mi dau seama, insa acea strangere de mana puternica si acel mers unul langa celalalt iti ofera un tablou unic, plin de iubire a celei ce numim noi  DRAGOSTE, sau cel putin ceva sincer, mai rar de gasit in prezentul asta agitat..... Acea secventa  m a  facut cea mai bogata privind o, le am multumit in gand ca am fost partasa pentru cateva clipe la povestea lor, la iubirea lor, m am incarcat pozitiv si am trecut mai departe, zambind si cu ochii umezi de emotie, simtind ca undeva departe si eu am iubirea mea  si o simt oriunde doar daca e adevarata. O imagine simpla peste care dam (cred eu) zilnic, dar la care nu suntem niciodata asa atenti, iar acum, in contextul de azi, e mai important decat inainte sa observam aceste mici si modeste gesturi, care ne umple inima de fericire, dragoste si bunatate umana. Doar privindu le subtil vom putea sa trecem peste ce ni se intampla acum mai usor.

     A fost o dimineata splendida, minunata, superba, calda, desi afara se apropia un decembrie rece si gol....dimineata mea, o dimineata, in care m am bucurat ca macar eu am sesizat ca mai exista dragoste printre atatea necazuri si nenorociri mondiale.

A voastra, Andreea.

Ganduri, cifre,sentimente....

    Viata e scurta si uneori are multe surprize, pentru fiecare chiar adevarate cumpene, dar sigur pentru fiecare are rezervat ceva .... Destinul are si el rolul lui, dar cel mai important cred ca e mana lui D zeu in orice patim. Desi e ceva placut, chiar daca e ceva trist, ne e menit sa ni se intample neaparat. Nu putem nimic schimba din cartea LUI. Finalul e acelasi la fiecare, cu o moarte suntem datori toti, important e cum e drumul pana la ea, printre ciulini, printre flori, pe ploaie sau soare, destinatia e aceeasi. M am gandit mereu in ultimul timp, urmarind cifre si statistici aiurea la tv sau la radio, mi am dat seama ca gresim cu totii. Trebuie traite zilele, fiecare ca fiind ultima din viata noastra, trebuie sa ne bucuram privirea in fiecare dimineata  cu lumina si stralucire. Trebuie sa multumim tuturor pentru ca avem norocul sa traim acea zi. Si cel mai important e sa stim sa spunem in fiecare zi celui care ne e alaturi si tine la  noi ca il iubim si ca ne pasa....

  Hai sa traim frumos clipele, sa pretuim mult ce avem in prezent si chiar si ce ne dorim, sa impartasim visele cu ceilalti, sa uitam ce e invidia si rautatea si sa invatam sa radem mai des la tot ce ne inconjoara. Chiar de mai avem o zi de trait sau 10 ani, nu conteaza, triam si atat, zambim, ne bucuram de orice, nu barfim si nu purtam ranchiuna! Fiti fericiti ca meritati! IUBITI ca asa veti fi mai buni si frumosi si in interior si in exterior! Credeti in minuni! 

  A  voastra , Andreea.