Bijuteriile sufletului

    Ne gandim uneori ce norocos esti daca ai bijuterii frumoase si le porti la petreceri sau la sarbatori. Dar niciodata nu realizam ca toti detinem aceste bijuterii si ar trebui sa fim mandri de ele cat mai putem. Mi-aduc aminte de bunicul, care mereu se mandrea cu "bijuteria lui", masina sa veche, pe care o spala saptamanal si o stergea foarte atent ca pe un bibelou. Sotia lui, bunica mea, in schimb se mandrea cu "bijuteria curtii", cocosul cel rosu, falnicul mascul si pazitor al gainilor, care ne dadeau oua zilnic. Cu drag imi amintesc apoi de unchiul meu, fratele lu' tata, care avea o "bijuterie" rara, un pistol de colectie si implicit si un permis de port arma. Il avea de mult de la strabunicul lui si il tinea intr-o cutie incuiata intr-un dulapior pe hol.
     Dar cel mai mandru era fratele meu cu a lui colectie de carti istorice, era pasionat de acest domeniu. Intotdeauna imi zicea:
"Vai ce bijuterii am, ce biblioteca stufoasa mi-am format dincolo! "
     Sotia unchiului, matusa Geta, se falea cu "bijuteriile" ei: cele doua haine de nurca primite in dar de la unchiu' din Rusia, din calatoriile lui. Le pastra in doua huse de protectie si nu lasa pe nimeni sa se apropie de ele. Tata s-a rezumat la o "bijuterie" mai aparte: isi adora colectia de timbre din generatie in generatie, pe care le tinea cu sfintenie in doua clasoare mari albastre.. Insa mama era cea mai norocoasa cu colectia ei de bijuterii. Cel mai mult imi placeau acele bijuterii placate cu aur si la care trageam mereu cu ochiul ori de cate ori ea deschidea cutia cu bijuterii si incerca un colier sau o pereche de cercei pentru ziua respectiva. De mica mi-au placut podoabele si mai ales cele care straluceau. Avea mama un colier din aur la baza gatului care atragea atentia oricui si pe care eu il probam de fiecare data cand ea nu era acasa, pentru a scapa de certurile iscate din cauza atentiei acordate acestei bijuterii. Imi placea sa ma visez a fi o printesa din basme si imi doream sa plutesc pe un nor din vata de zahar. Primisem si eu cadou un inel din argint placat cu rodiu si cu aspect diamantat. Mereu il purtam cand mergeam la plimbare pentru a iesi in evidenta in ochii celorlalte fete, prietene. Culoarea sa atragea nu doar privirile invidioaselor ci chiar si lumina soarelui.
     Acum, dupa ceva timp, cand preferintele feminine se schimba, imi doresc sa primesc aceleasi bijuterii stralucitoare cu care sa ies in oras si sa atrag priviri curioase. Mai ales inelul acesta ce-mi aducea aminte de copilarie...