duminică, 12 iunie 2011

O zi perfecta, o fila de basm

Vremea se arata urata, ploioasa si neprimitoare in acel week -end de vara timpurie. Ma gandeam cu groaza ca, o zi departe de el, va fi foarte greu de suportat. Am hotarat ca nimic sa nu ma faca sa fiu trista. Poate era ultimul ragaz alaturi de copii, prieteni si copilarie. Si am pornit sa colind amintirile...Copilaria este singurul paradis pierdut in pragul maturitatii, dar e singura oaza in care te poti intoarce oricand vrei cu gandul, privind fotografii si necerand voie nimanui. Spectacolul de circ anuntat in oras mi-a dat o idee, am sunat o prietena, prietena mea de 10 ani, si am pornit in parcul mare cu cort si rulote din care se anuntau sosirea animalutelor si clovnilor. Copii multi, numere de trapez, de pantonima si dresaj de serpi. Superb...La final am incercat sa ne distram putin in parcul de distractii, masinutele colorate ne -au atras atentia. Dupa atata ras si tipete am hotarat ca o vizita la Mall ar fi binevenita. Vremea nu tinea cu noi insa si se aratau si stropii de ploaie.
In jurul pranzului am plecat spre locurile natale, unde am copilarit si am simtit prima data ca sunt libera. Am trecut pe aceeasi strada care dupa atati ani era si ea mai batrana si mai trista. Nu mai pastra chicotelile de copii de pe vremea aceea, fuga nazdravana a vecinilor, acum oameni cu familie si cu copii la randul lor. Timpul isi pusese amprenta chiar pe pietre, copaci si casele invechite si parasite. Am pornit apoi spre casa unchiului meu, casa in care am petrecut o buna parte din copilarie, in care am aflat povesti si intamplari care ma faceau mereu sa rad, in jurul careia alergam si adunam flori de Paste, mancam nuci din nucul batran de pe deal sau mure din tufisurile rascolite de caprele batrane ale unchiului. Am oprit masina pe strada prafuita, am privit poarta ponosita, legata cu o bucata de sarma ruginita si am asteptat. Insa nu s-a mai deschis, nimeni nu a mai venit in intampinarea mea ca alta data, nimeni nu m-a mai strigat de vis-a vis unde vecina batrana murise. Nici macar latratul cainelui credincios, Jacques, nu s-a mai auzit deloc. Doar fotografia unchiului meu, agatata cu grija pe veranda in fata glastrei cu flori, imi atragea atentia cu aceeasi privire la fel de calda si primitoare, insa tacerea mi-a adus aminte ca trecusera anii si nimeni nu mai locuia acolo...Oricat as fi vrut sa aduc in prezent o clipa din copilaria mea, nu puteam decat sa stau singura in fata casei, in fata pozei si sa vars o lacrima de ramas bun. Pustietatea aceea m -a speriat si am pornit rapid masina spre alte locuri.
M-am hotarat ca atatea amintiri tristete sunt prea multe pentru o zingura zi, o zi din noua mea viata, in care un om minunat ma asteapta cu dragoste si rabdare. Nu merita decat sa ma uit inainte de acum incolo. Dar mai aveam timp pentru o ultima escapada cu micii mei vrajitori, copiii. O mica serbarica la teatrul din oras. Copiii incepusera deja spectacolul, luminile isi faceau efectul si jovialitatea celor mici m-a facut sa uit pentru o clipa de alte momente urate din viata mea. Am asistat la un spectacol frumos si vesel, pesarat de glumele piticilor umani, de zambetul si ochisorii lor bucurosi. Linistita sufleteste, am plecat fericita ca am fost martora la acest ultim moment din anul scolar.
Mi-am adus aminte de prietenii mei veniti in tara intr-o vizita rapida la batranii lor parinti. Trebuia sa le fac o vizita surpriza, caci poate nu mai aveam ocazia. Simteam ca mai vroiam sa-mi aduc aminte de anii petrecuti la povesti si plimbari pe malul marii, de glumele zise la caldura sobei sau de mesele date la petrecerile de Revelion sau cele aniversare. Nici unele nu se vor mai intoarce, vremea a trecut si fiecare are alt drum, insa o ultima revedere ar fi placuta acum in prag de schimbare totala. Le multumesc pentru tot si le doresc cele bune alaturi de fetita lor nou nascuta, Elena. A fost superb sa stam iar la istorioare, insa acum ninsi de vreme si probleme, griji si responsabilitati. Dar ma bucur ca vedeam in fata mea aceeasi oameni calzi, avand acelasi suflet primitor, care ma facusera de atatea ori sa rad sau sa sper.
Totul a fost frumos in aceasta zi ploioasa de vara, insa seara a cuprins repede natura si nu am mai avut timp sa trag concluziile, pentru ca oboseala m -a cuprins si am adormit.
Dimineata m-a gasit cu o privire implinita si pregatita de o noua viata .Este timpul sa ma intorc in prezent, sa incep viata mea alaturi de el, care poate ma asteapta sau poate s-a saturat de imaturitatea mea, de copilaria mea. Sa incerc sa aflu?! Suna telefonul. Cred ca stiu deja raspunsul. Este el, il iubesc...ma iubeste! Atat mai conteaza, ca restul se va rezolva de la sine. Voi de credeti?
A voastra, Andreea!

2 comentarii:

Andreea spunea...

Cine imi povesteste o zi perfecta din viata lui?

Anonim spunea...

Multumesc frumos pentru urare, iti scriu aici pentru ca te-am sunat pe numarul de pe care am primit sms-ul cu urari de la tine cu ocazia zilei mele de onomastica si nu ai raspuns, iar un sms inapoi sa-ti trimit nu-mi ajungea cu siguranta sa-ti scriu. (am vrut sa-ti mai raspund la sms-uri, dar ceva ma oprea - vorbe care le-ai spus/simtit si care m-au durut cu privire la cat de prietena am fost eu pentru tine - asta pentru ca nu intelegeai de ce noi nu am mai vb, nu m-ai simtit prietena adevarata, si de aceea am incetat sa mai vorbesc- poate te-ai convins ca n-am fost o prefacuta si o interesata)
Am ales sa scriu aici pentru ca are oarecum legatura si cu tema postata de tine - este una din zilele perfecte din viata mea si o petrec cu toti cei dragi sufletului meu (mai ales alaturi de viitorul meu sot, de fratele meu si cu a sa viitoare sotie)si in fiecare an cu mai multa maturitate si intelepciune. iti multumesc pentru fiecare mesaj si gand transmis, nu stiu de ce dar azi am putut scrie inapoi tie direct- poate nu am raspuns la toate mesajele trimise, dar am simtit sa pastrez o oarecare legatura cu tine prin intermediul acestui blog (nu doar tu ai pastrat in suflet si momentele frumoase, ci si eu), il citesc din cand in cand -poate ca ai mai simtit cateodata prezenta mea p-aici cand iti mai luam apararea in fata unor anonimi lasi care nu pot vedea pana acolo unde privesti tu - iubiri si trairi unice, ale tale in viziunea si crezurile tale, asa esti tu si cine nu te place sa stea deoparte si sa-si vada de ale sale.
Sper ca ce vine nou in viata ta, dupa cum mi-ai scris in sms, sa fie plin de fericire si iubire si multa sanatate. Si eu te pup si tu la fel - sa ai grija de tine.
Ps. stiu ca a fost ziua ta de Sf. Constantin si Elena, n-am putut sa-ti scriu (mai sus te-ai lamurit de ce)dar am avut un gand bun pentru tine, la fel si de 12 octombrie - in cinstea momentelor frumoase petrecute de noi doua.
Semnat de stii tu cine!