Sa definesti notiunea de familie e usor, sa te sacrifici pentru ea este greu...insa nu imposibil

Buna tuturor! In fiecare zi sunt fericita ca ma trezesc si pot zambi din nou, pot sa -mi aud mama sau tatal sanatosi, pot sa spun buna copiilor mei, adica elevilor mei. Un te uibesc spus in soapta sotului meu e cel mai frumos moment din zi. Insa mereu exista riscul sa apara neprevazutul si sa suferi enorm fara sa te astepti. Cunosc un singur lucru: nu suport egoismul si necomunicarea. Sefii mei au aceasta problema mereu. Nu dau sfaturi nimanui, insa e greu sa faci un lucru doar de dragul prietenului tau sau al altcuiva si sa nu te gandesti la tine sau la familia ta. Cui trebuie sa-i fie bine? Pe primul loc ce ati pune mai intai? Familia sau prietenii?
Niciodata nu mi- a placut sa stau deoparte si sa nu ajut, insa sa o fac cu cap. Cui ii mai pasa de tine azi? Doar familiei tale in primul rand, si apoi celorlalti care se gandesc doar la un interes. Sa stiti ca exista un interes mereu....Nu fiti naivi!
Doare nepasarea, insa pentru ca mereu am ocazia sa iubesc si sa fiu iubita, mai uit ca nu sunt apreciata si ajutata mereu. Iert pentru ca iubesc, iubesc iertand....Tristetea este un sentiment prezent mereu in inima Andreei, insa surprizele exista, speranta este printre noi, optimismul e viu....Mi-e frica de pedepsele de Sus pentru cei care ranesc, jignesc sau se poarta urat. Mi-e teama de ziua aia in care dam toti socoteala, in care toti suferim. Am fi putut sa o ocolim, insa omul e dat sa se bage mai adanc in necaz, sa nu gandeasca corect.... Si atunci ce facem? Ce solutie avem? Sa gandim de doua ori? E prea tarziu pentru unii, pierd ceva sau pe cineva fara sa -si dea seama! Asa ca mai bine sa facem totul cum trebuie, cand trebuie si pentru cine trebuie! Sa evitam lacrimile inca de pe acum...Ce ziceti?!
va pup!

BINE V-AM REGASIT IN 2010 ! (special pentru familia si sotul meu)

Buna tuturor si sa aveti parte de un an nou feicit si implinit! A inceput un an nou si plin de sperante pentru toti. Eu va doresc doar sa aveti parte de sanatate si de o familie ca a mea>unita si unica! Nici un alt sentiment nu e mai frumos decat sa ai pe cei dragi langa tine, sanatosi si deschisi la orice. Sotului meu pe care am inceput sa -l apreciez si mai mult, ii doresc (stiu ca nu va citi nicodata pentru ca nu are obiceiul asta) multa pace sufleteasa si intelepciune, rabdare si noroc. Stiu ca astea sunt cele mai importante pentru el! Eu sunt fericita cu el si il iubesc mult!
Cat pentru cititorii mei, le urez o viata lunga pe langa blogul meu si pe langa povestea Andreei si un mic sfat> Traieste clipa la maxim ca si cand ar fi ultima!

Va pup! O sa revin in curand dar acum mai am putin concediu pe care vreau sa-l petrec langa familia mea! E cea mai importanta!

Ce ziceti, e frumos?

De azi voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate si in special gandului ratacit in capul meu rebel. Asa sunt eu...si cu mine.

Vis de iarna in Hunedoara, la nasii mei

O seara frumoasa de decembrie, ger, oboseala insa dor de duca. Unde? In calatorie....Rapidul de Budapesta, lumini ,cald si fete noi... calatoria te duce intr-un vis. Crezi ca viata se opreste putin in loc si tu ai prioritate sa visezi, sa- ti inchipui noi idei. Un drum lung insa speranta ca voi fi acolo sa ma odihnesc, sa vad alte taramuri imi da putere. Vacanta, Craciun si multa iubire. Eu cu gandurile mele am calatorit rapid spre Hunedoara. Necunoscut, insa multumirea ca am ajuns in tinuturile lui Decebal imi da putere. Aici poti gasi usor cea mai frumoasa definitie a prieteniei si omeniei. La Buni si la Bunu totul este de vis, dulce, cu zahar si multa rabdare ...Cetatea e splendida, insa drumul dificil. Povestim tot felul printre mici partide de somn, parca energia este si mai mare. Linistea orasului iti da pacea sufleteascaa de care avem nevoie toti in acest timp. Va iubesc mult NASII si va multumesc pentru tot, pentru rabdarea si dovada de dragoste pe care mereu mi le impartasiti. Maine va fi o alta zi, la fel de nesigura si incerta, insa pot simti prezentul si unic este insusi minutul. Viata intr-o clipa este ca oul fara coaja: indispensabili....Caut in continuare solutia la problema traiului nostru si nu gasesc decat iubirea. Asta sa fie oare raspunsul?

La multi ani, Andreea !

Tot ce -ti doresti si multe impliniri! O simpla urare, dar din inima si cu ocazia asta va pup pe toti, cei care imi scrieti si nu ma uitati! Va multumesc mult!

Un an plin de iubire...asta e cel mai importnat!
Semnat: o prietena.

Orice Început este greu, însă Sfârşitul este imposibil!

ARTICOL DEDICAT SPECIAL BUNICII MELE, ALEXANDRINA COJOCARU- NU TE VOI UITA NICIODATA!

Scuze ca nu mai pot continua deocamdata povestea Andreei, insa momentan nu pot scrie alte ganduri decat acestea de tristete. Am pierdut un om drag mie si doare. Credeam ca aceasta durere trece, insa persista zilnic, mai pregnant, mai accentuat. Unii ar spune ca "Asta e viata", ca e normal ca fiecare sa fim la un moment dat pe drumul fara intoarcere. Eu nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg aceasta acceptare a mortii, nu admit sa simt durere mereu cand cineva nu mai e...Stiu ca e egoist daca spun ca eu vreau ca toti cei dragi sa ramana aici cu mine, insa daca ar exista o alta metoda, sa mi-o spuneti. Nu sunt cuvinte de imbarbatare pentru niciun moment de tristete, nu sunt incurajari pentru nicio pierdere, cred ca momentul, acela cand simti un gol imens ar trebui sa ramana asa, pustiu, linistit si tainic. Nimic si nimeni nu ar putea sa te scoata din starea aceea, orice ar spune. Atunci lumea ti se pare altfel, fara culoare si umbra amintitrilor te umple...Intr-un fel esti mai fericit singur in acele clipe in acea cupola a trecutului, cu acele vise proprii, pe acel drum al neintoarcerii ,pe care esti doar un calator pentru 3 zile. Da, 3 zile tine durerea asta acida, apoi totul se transforma intr-o viata amara, goala, cu sarbatori pustii sau onomastici solitare. Asta e viata? Nu. Asta e pedeapsa pe care trebuie sa o induram pentru ca suntem muritori, sa simtim intotdeauna de acum incolo aceasta durere si lipsa infinita a celui drag! Si nu sunt lacrimi deajuns pentru a spune inca un TE IUBESC acelei persoane care a plecat fara sa mai intoarca privirea, fara o imbratisare sau un ramas bun! De acolo din cer, se spune ca te mai indruma pe pamant atat timp cat mai esti chirias aici jos, are grija mai mult de tine si nu te lasa la greu. Insa preferam sa fie aici cu mine, sa mai povestim la o cana de ceai cald, sa mai radem la o chisea de dulceata sau sa mai petrecem la o bucata de tort. Raman ganduri nedestainuite si regrete ca mai puteai face ceva ca sa mai stea cu tine. Doar faptul ca nu se mai chinuie in viata asta anosta si nesigura pe care o traim si ca ai totusi o poza in care poti sa o mai privesti seara inainte de culcare te mai intareste in momentele astea...

Te voi iubi mereu, Buni! Sa te odihnesti in pace! Ai lasat un gol imens, insa iti multumesc ca m-ai lasat sa te iubesc si ca m-ai invatat atatea...

Multa sanatate Buni!

Va iubesc mult, Buni si stiu ca desi nu puteti citi aici randurile mele, vreau sa ramana scris ca va multumesc pentru ca ati avut grija de bunica Steluta, de mama si de familia mea, inclusiv de mine, ca m-ati sfatuit de bine si ca ne-ati fost mereu aproape. Vreau sa se stie ca fac tot posibilul sa stati cat mai mult cu noi aici pe pamant, ma rog si il implor pe D-zeu sa nu va cheme acum. Mai avem nevoie de dvs! Dar nu depinde de mine niciodata! Stiti doar! Sa-si opreasca putin privirea asupra dvs si sa aiba grija de Buni a mea ,sa va mai dea putere pentru ca meritati mult mai mult! Nu pot judeca pe nimeni ca nu sunt in masura. Uneori sunt prea egoista ca imi doresc sa ramana oamenii buni cu mine aici si nu inteleg de ce trebuie sa plecam sus acolo pe rand si mai ales de ce cei pe care ii iubesc! Din acest motiv scriu si vreau sa cititi si voi, sa luptati pentru viata si impotriva bolilor. Mi se par cele mai crude, care nu intreaba, ci doar actioneaza...si ne ranesc mereu! Va iubesc, Buni! Multa sanatate!