Ce ziceti, e frumos?

De azi voi cere iertare usilor pe care uit sa le deschid, telefoanelor la care nu raspund, viselor uitate intr-un colt de suflet, zambetelor incremenite intr-un rid, bucuriilor incorsetate de teama ca va trebui sa platesc un pret pentru ele, plimbarilor amanate si in special gandului ratacit in capul meu rebel. Asa sunt eu...si cu mine.

Vis de iarna in Hunedoara, la nasii mei

O seara frumoasa de decembrie, ger, oboseala insa dor de duca. Unde? In calatorie....Rapidul de Budapesta, lumini ,cald si fete noi... calatoria te duce intr-un vis. Crezi ca viata se opreste putin in loc si tu ai prioritate sa visezi, sa- ti inchipui noi idei. Un drum lung insa speranta ca voi fi acolo sa ma odihnesc, sa vad alte taramuri imi da putere. Vacanta, Craciun si multa iubire. Eu cu gandurile mele am calatorit rapid spre Hunedoara. Necunoscut, insa multumirea ca am ajuns in tinuturile lui Decebal imi da putere. Aici poti gasi usor cea mai frumoasa definitie a prieteniei si omeniei. La Buni si la Bunu totul este de vis, dulce, cu zahar si multa rabdare ...Cetatea e splendida, insa drumul dificil. Povestim tot felul printre mici partide de somn, parca energia este si mai mare. Linistea orasului iti da pacea sufleteascaa de care avem nevoie toti in acest timp. Va iubesc mult NASII si va multumesc pentru tot, pentru rabdarea si dovada de dragoste pe care mereu mi le impartasiti. Maine va fi o alta zi, la fel de nesigura si incerta, insa pot simti prezentul si unic este insusi minutul. Viata intr-o clipa este ca oul fara coaja: indispensabili....Caut in continuare solutia la problema traiului nostru si nu gasesc decat iubirea. Asta sa fie oare raspunsul?

La multi ani, Andreea !

Tot ce -ti doresti si multe impliniri! O simpla urare, dar din inima si cu ocazia asta va pup pe toti, cei care imi scrieti si nu ma uitati! Va multumesc mult!

Un an plin de iubire...asta e cel mai importnat!
Semnat: o prietena.

Orice Început este greu, însă Sfârşitul este imposibil!

ARTICOL DEDICAT SPECIAL BUNICII MELE, ALEXANDRINA COJOCARU- NU TE VOI UITA NICIODATA!

Scuze ca nu mai pot continua deocamdata povestea Andreei, insa momentan nu pot scrie alte ganduri decat acestea de tristete. Am pierdut un om drag mie si doare. Credeam ca aceasta durere trece, insa persista zilnic, mai pregnant, mai accentuat. Unii ar spune ca "Asta e viata", ca e normal ca fiecare sa fim la un moment dat pe drumul fara intoarcere. Eu nu inteleg si nici nu vreau sa inteleg aceasta acceptare a mortii, nu admit sa simt durere mereu cand cineva nu mai e...Stiu ca e egoist daca spun ca eu vreau ca toti cei dragi sa ramana aici cu mine, insa daca ar exista o alta metoda, sa mi-o spuneti. Nu sunt cuvinte de imbarbatare pentru niciun moment de tristete, nu sunt incurajari pentru nicio pierdere, cred ca momentul, acela cand simti un gol imens ar trebui sa ramana asa, pustiu, linistit si tainic. Nimic si nimeni nu ar putea sa te scoata din starea aceea, orice ar spune. Atunci lumea ti se pare altfel, fara culoare si umbra amintitrilor te umple...Intr-un fel esti mai fericit singur in acele clipe in acea cupola a trecutului, cu acele vise proprii, pe acel drum al neintoarcerii ,pe care esti doar un calator pentru 3 zile. Da, 3 zile tine durerea asta acida, apoi totul se transforma intr-o viata amara, goala, cu sarbatori pustii sau onomastici solitare. Asta e viata? Nu. Asta e pedeapsa pe care trebuie sa o induram pentru ca suntem muritori, sa simtim intotdeauna de acum incolo aceasta durere si lipsa infinita a celui drag! Si nu sunt lacrimi deajuns pentru a spune inca un TE IUBESC acelei persoane care a plecat fara sa mai intoarca privirea, fara o imbratisare sau un ramas bun! De acolo din cer, se spune ca te mai indruma pe pamant atat timp cat mai esti chirias aici jos, are grija mai mult de tine si nu te lasa la greu. Insa preferam sa fie aici cu mine, sa mai povestim la o cana de ceai cald, sa mai radem la o chisea de dulceata sau sa mai petrecem la o bucata de tort. Raman ganduri nedestainuite si regrete ca mai puteai face ceva ca sa mai stea cu tine. Doar faptul ca nu se mai chinuie in viata asta anosta si nesigura pe care o traim si ca ai totusi o poza in care poti sa o mai privesti seara inainte de culcare te mai intareste in momentele astea...

Te voi iubi mereu, Buni! Sa te odihnesti in pace! Ai lasat un gol imens, insa iti multumesc ca m-ai lasat sa te iubesc si ca m-ai invatat atatea...

Multa sanatate Buni!

Va iubesc mult, Buni si stiu ca desi nu puteti citi aici randurile mele, vreau sa ramana scris ca va multumesc pentru ca ati avut grija de bunica Steluta, de mama si de familia mea, inclusiv de mine, ca m-ati sfatuit de bine si ca ne-ati fost mereu aproape. Vreau sa se stie ca fac tot posibilul sa stati cat mai mult cu noi aici pe pamant, ma rog si il implor pe D-zeu sa nu va cheme acum. Mai avem nevoie de dvs! Dar nu depinde de mine niciodata! Stiti doar! Sa-si opreasca putin privirea asupra dvs si sa aiba grija de Buni a mea ,sa va mai dea putere pentru ca meritati mult mai mult! Nu pot judeca pe nimeni ca nu sunt in masura. Uneori sunt prea egoista ca imi doresc sa ramana oamenii buni cu mine aici si nu inteleg de ce trebuie sa plecam sus acolo pe rand si mai ales de ce cei pe care ii iubesc! Din acest motiv scriu si vreau sa cititi si voi, sa luptati pentru viata si impotriva bolilor. Mi se par cele mai crude, care nu intreaba, ci doar actioneaza...si ne ranesc mereu! Va iubesc, Buni! Multa sanatate!

La multi ani Hellene!

Buna tuturor! Azi fac o pauza de la romanul meu si vreau sa-i urez lui Hellene La multi ani si multe impliniri pe toate planurile! Viitorul sa-i aduca satisfactii si iubire din partea tuturor, de la prieteni sau rude! Am aflat ca anul acesta nu a uitat-o nimeni si a fost cea mai frumoasa aniversare de pana acum, cu surprize si cadouri! Pupicuri dulci! Si la cat mai multe carti si articole pe blog!
Andreea

Bine v-am regasit!

(In amintirea vacantei de la Monte Carlo de anul acesta)

Stiu ca nu am scris demult, dar a trecut timpul fara sa-mi dau seama. Am avut cateva aniversari in familie si nu mi-am dat seama cum a trecut si septembrie! Personajul nostru din carte nu a fost uitat si-si continua povestea de vis...Dar inainte vreau sa-i urez sotului meu inca un La multi ani si sa-i spun ca petrecerea surpriza a fost bestiala! Sper ca ti-a placut,Ciuci!

VI.

Dar inevitabilul s-a produs.Ca in orice poveste,nu existau doar zambete in viata,ci si lacrimi.Trenul vietii te poarta prin diferite statii si pe vreme frumoasa,dar si pe vreme ploioasa.Fericirea,cu cat e mai mare,cu atat e mai scurta !Provocarea iubirii e imensa,dar poti pica si in capcane.
« Eroii nostrii se simteau ca doua suflete pereche,insa a venit iar dracusorul despre care v-am mai povestit.Familia Andreei a intampinat cateva greutati si parintii ei nu s-au mai inteles.
Ea,care nu intelegea de ce i se intamplau toate astea,nu-si dorea decat sa aiba doi parinti fericiti si indragostiti.Cerea prea mult ?Vedea cum prietenii si colegii ei aveau familii unite si nu pricepea de ce,daca nu-ti lipseste nimic de pe masa,poti ajunge sa te desparti de persoana pe care o iubesti,careia i-ai jurat credinta pana la sfarsitul vietii ?!Nu a mai putut suporta si a devenit vulnerabila exact atunci,pe celelalte planuri.S-a speriat la un moment dat si nu a mai stiut ce sa faca.Nu avea pe nimeni cu care sa discute,cui sa-i ceara parerea si a gresit.
Sub clar de luna isi aducea amintea cum,cu cateva zile inainte a trait cel mai frumos vis al vietii ei,a simtit picaturile dragostei si imbratisarile patimase ale iubitului ei.Acum totul era un cosmar.A considerat ca acum trebuia sa-si salveze familia si a trecut pe locul doi chemarea iubirii.Totusi nu se intampla niciodata chiar cum vrem noi,nu ?Parintii ei au divortat,nemaicalculand ca cea mai afectata va fi Andreea.Ea a devenit nervoasa si s-a certat cu Stefan.Mirajul dragostei disparuse parca pentru un moment si ea se simtea pustiita,confuza,prea mica in lumea asta enorma.
Lucrurile au scapat de sub control de tot.Cea mai grea lovitura,la care Andreea nu se astepta,a fost aflarea unei alte vesti :purta in pantece rodul iubirii ei cu Stefan.Un copil….. Se pot spune multe despre asta :si bune si rele.De obicei un copil e ceva frumos,ceva care te face sa infloresti o data cu el.Dar Andreei i s-a facut teama si singura solutie pe care a intrezarit-o in momentul acela a fost sa fuga.Parintii ei nu trebuiau sa stie,Stefan nici atat.Pur si simplu a fugit de acasa in alt oras si nu s-a mai gandit la consecinte.N-a mai vrut sa stie de nimic si de nimeni,incercand sa-si construiasca un univers al ei departe de trecut.Cat despre Stefan,a crezut ca amintirea lui se va estompa odata cu trecerea timpului si o sa si-l scoata din minte,uitand ca poarta mereu cu ea cea mai actuala dovada a iubirii lor :copilul,un OMulet nevinovat,care venea pe lume,langa o mama total derutata si singura.
Intr-adevar timpul a vindecat o mare parte din rani,Andreea a reusit sa-si canalizeze atentia doar asupra copilului,care ii aducea multumiri si multe zambete,chiar inainte de nastere.A fost sa fie un baietel,un « Iliuţă »,cum l-a numit ea.A facut ochi langa o mama parca mai puternica si mai optimista.Andreea s-a simtit atunci pentru a doua oara femeie,a fost cea mai fericita si a plans,dar de fericire.Era sansa ei,data de cel de Sus,de a avea un motiv de a trai de acum incolo.Fara sa fie sotie neaparat .
Si oare Stefan nu a simtit nimic in ziua aceea ?Poate ca da ,poate ca nu !Dar eroul nostru,obosit sa tot o caute pe Andreea,s-a asezat la casa lui,la 5 luni de cand iubita lui a disparut,desi amintirea ei nu-i dadea pace.S-a casatorit cu alta fata,Carla.Speranta lui de o avea pe Andreea murise,parca prea devreme.Stefan a avut o fetita frumoasa si grasunica ca el, Angela a numit -o .Totul parea sa urmeze un drum drept de acum incolo.Oare a fost perceput mesajul iubirii,a fost inteleasa drama acestor tineri,sacrificiul facut de Andreea pentru un ideal ?»

Astept comentarii in special de la prietena mea, Oachi si vechiul si devotatul meu amic, Paul!