Iar chipul meu tradeaza fericirea ce va urma

Si pentru ca totul sa fie aproape de perfectiune si ca implinirea mea sufleteasca sa fie totala, am aflat ca voi deveni mamica unui baietel, o picatura de fericire in lumea asta rece care sigur imi va smulge o multime de zambete si imbratisari neconditionate. Nu cred ca exista ceva mai frumos pe lume decat sa stii ca tu vei da nastere unui ingeras. Acum incep sa simt aceasta bucurie din interior, sa va impartasesc si voua aceste momente, sa mi le intiparesc in minte si sa nu le uit niciodata. Sunt unice si nicio rautate din lume sau niciun moment trist si intamplator nu mi le poate rapi. Sper ca totul sa fie in regula si sa pot sa va povestesc si alte clipe de bucurie prin care voi trece in viitorul apropiat. O prietena a mea, bloggista si ea, spunea intr-un articol: "nu mai sunt un piticot", eu as continua "nu mai sunt un piticot, dar voi avea un piticot si voi retrai copilaria alaturi de el" si cred ca acesta este cel mai frumos lucru care s-ar putea intampla unei femei mature implinite si fericite. Incercati si voi si nu mai pierdeti timpul aiurea...
Va pup, a voastra, Andreea!

Fericirea are chipul tau...

Dragii mei, m-am hotarat sa va impartasesc si vestea cea mare pentru ca ne cunoastem de atata timp, nu?
La sfarsitul lunii trecute am devenit sotia celui mai simpatic si mai iubitor om si sunt mandra de acest lucru, ma simt bine si implinita cum nu am mai fost niciodata ! In sfarsit simt ca deslusesc definitia familiei si nici nu-mi mai amintesc cum era inainte, cum e sa fii trista si nostalgica. Va pup si va astept sa-mi impartasiti si voi momentele voastre de dragoste si fericire totala pe care le-ati trait.
A  voastra, Andreea.

Pofta

Exista pofta de a trai, de a fi mai bun, de a fi apreciat, de a fi inteles...Imi doresc uneori sa opresc clipa "o secunda" si sa pot respira dreptatea, corectitudinea, exactitatea. Incerc sa urc dealul, sa gasesc solutia cea mai buna, sa adulmec urma cea mai buna, insa nu reusesc sa  fiu privita cum mi-as fi dorit. Atunci simt cum literele tipa inlauntrul meu, cum si-ar dori ca mesajul pe care vreau sa-l transmit sa fie scris si macar inteles mai tarziu. Ma uit in urma, exista umbra sufletului meu care si-ar dori sa fie martorul faptelor proprii. Totul se invarte in jurul axei de echilibru al fiecaruia. Imi place sa-i ascult pe oameni, sa privesc spre iesirea cea mai apropiata, sa poposesc intre pofta de a gusta viata, de a suspina sau de a zambi in fata zborului unui fluture. Am uneori o dorinta ascunsa de a pofti sa fiu ascultata, de a fi inteleasa cum trebuie, de a incerca sa mi se dea sau nu dreptate, de a avea curajul sa mi se zica nu sau da. Insa e prea mult pentru unii sa faca un efort corect, just si sa se recunoasca rezultatul cel mai bun. Nu are rost de multe ori o lupta fara final intre mai multe solutii perfecte si cu nicio pofta de a invinge, in niciun caz. As putea sa caut si sa primesc un sfat si cel mai potrivit este sa las o unda de liniste intre toate aceste rataciri si acel zbucium launtric al sufletului propriu. De atatea ori am cautat picaturi de forta cu care sa continui in pofta de a respira, de a ma plimba, de a interactiona cu activitati noi. Cea mai dulce mi s-a parut pofta de a iubi si de a avea grija de cei dragi. Si pe de alta parte, cand mi se ofera o lacrima de dragoste, realizez ca sunt mai formata, mai sensibila si ies victorioasa in interiorul meu. Si asta incerc sa invat din ce in ce mai bine si mai rapid, insa cred ca voi reusi numai cu ajutorul celorlalti si cu speranta ca drumul este deja schitat pentru fiecare si trebuie sa-l urmez cu ce mijloc de locomotie am la indemana. Nu mai caut acum nimic nou pentru ca am obosit cand trebuie sa reiau fiecare explicatie sau inceput de logica, fiecare pofta de simetrie, de neant, de meticulozitate...
Va pup, aceeasi Andreea.

Radu Beligan-"Constiinta curata a teatrului romanesc"

Am urmarit in seara aceasta un spectacol de teatru unic, avandu-l in prim plan pe celebrul actor ajuns la varsta de 93 ani, Radu Beligan. As putea sa apelez la cuvinte marete ca sa va introduc in atmosfera miraculoasa a unui astfel de spectacol maret. Insa sunt prea mica si nu as gasi cuvintele suficiente pentru a descrie acest moment. Mi-au ramas in minte si in suflet cateva intamplari pe care le voi pastra in sertarul meu secret- adevarate pilde pentru noi, oamenii de rand, simpli.
Am fost insa dezamagita pentru cei care nu respecta un astfel de spectacol, pentru ca exista oameni, pe care un actor ii stimeaza mult si care nu stiu definitia relatiei actor -spectator. Pe cand eu nici macar nu aveam puterea sa aplaud, din cauza emotiilor, aveam doar lacrimi in ochi, existau anumite persoane care nu renuntasera la telefoanele mobile si care nu aveau bunul simt, pe parcursul a celor 90 de minute, sa inchida aparatele secolului XX.
Trecand peste aceste clipe urate, in care eu insasi m-am simtit prost pentru altii si plina de rusine lasam capul in jos, spectacolul a avut farmecul sau unic, dat de un singur om, un om a carui viata a fost teatrul vietii sale, de cand cortina s-a ridicat. Ne-a impartasit toate clipele petrecute de cand viata sa s-a intersectat cu lumea teatrului si pana in prezent. Ne-a dat definitia talentului, care nu este decat "rabdarea indvidului". A fi actor nu este doar o meserie, este puterea de a interpreta diverse roluri din viata noastra in relatie stransa cu epoca respectiva.
Ce m-au impresionat mai mult erau momentele pline de de umor, intamplari diferite din viata maestrului de-a lungul timpului. Nu as putea sa imit cuvintele pline de har ale actorului care descriau aceste intamplari, pentru ca nu au aceeasi putere asupra sufletului vostru. Trebuie sa fi prezent acolo langa scena ca sa simti tot mesajul marelui personaj.
Finalul spectacolului a fost ca un testament viu catre noi, spectatorii, fara de care ei, actorii, nu ar exista si nu ar transmite atatea simtiri profunde..."Viata trebuie traita insa mereu la clasa intai," cu asta a incheiat Radu Beligan monologul sau catre noi, "muritorii". Ne-a lasat o mostenire vitala pentru a-i invata pe cei de dupa noi: "Intotdeauna e nevoie de iubire. Suntem pe pamant pentru a iubi: iubeste orice, iubeste aerul, natura, prietenii si chiar si dusmanii, dar iubeste! Nu avem timp si nici forta pentru a detine o inima infirma."
Ar fi multe de spus, insa nu stiu cati si cum ar intelege mesajul corect al maestrului, cel mai bine ar fi sa inchideti ochii pentru o clipa si sa alegeti un personaj in pielea caruia ati vrea sa fiti si sa incercati sa simtiti cu adevarat viata si trairile acestuia. Ar fi perfect daca ati reusi, insa cu greu se va ajunge la perfectiune si astfel ati intelege acum cat de important este macar sa te afli in aceeasi sala cu marele om de cultura si teatru, Radu Beligan, pe care il venerez si ii multumesc pentru tot ce mi-a trasmis pana acum, o intreaga eternitate pe scena. Respectul pe care il port este prea mic pentru o asa mare personalitate cum este DANSUL. Imi pare rau insa ca noi nu putem sa-i respectam pe actori in alt fel, decat cu acele aplaude, de care ei se bucura nespus, dar care sunt prea sarace pentru cat fac ei pentru noi, privitorii.
Va pup, Andreea.

Miracolul din interiorul nostru

Buna dragii mei, am pastrat pentru luna martie, cea mai importanta pentru mine, o frumoasa declaratie personajelor din viata mea si descoperirii exteriorului splendid in care traim sau pe care il privim cu ochii sufletului. Luna florilor, luna primaverii mi-aduce mereu aminte de prezenta celor mai importante persoane in viata mea. Ne gandim toti ca martie e luna in care trebuie sa multumim in primul rand celei care ne-a dat viata, Mamei. Este fiinta care iti daruieste tot ce poate fara nicio conditie, te invata ce este iubirea si repectul, te face sa zambesti in orice moment si este mereu alaturi de tine cand ti- e greu."La multi ani si multa sanatate Maicuta buna! Iti multumesc pentru tot!"
Am cunoscut anul trecut o persoana care mi-a schimbat viata si care imi va deveni sot in cateva zile, un inger, Dendu. Luna asta a fost ziua lui, nu stiu daca as putea gasi un cadou potrivit pentru un om asa special. "La multi ani si te iubesk mult!"
Bunicul, personaj aparut de curand in viata mea este o fiinta plina de umor, spontaneitate si voie buna. Te face sa fii vesel, orice s-ar intampla in ziua respectiva, este un om unic, care doar prin privirea si zambetul din coltul gurii, ti-a redat jumatate din energia de care aveai nevoie chiar atunci. "La multi ani, Bunicule!"
Dar nu as vrea sa-l uit pe bunul si fidelul meu prieten, Spike, patrupedul care la venirea acasa, face tumbe bucuros si asteapta sa-i intinzi un os delicios. Ma iubeste neconditionat, langa el nu pot plange niciodata si mi-a oferit atatea momente frumoase si plimbari sigure! "La multi ani Pike!"
Intotdeauna ar trebui sa existe timp pentru a le face o declaratie celor iubiti, pentru a le da un sarut de ziua lor sau pentru a povesti ceva drag despre ei. Un telefon, o felicitare sau o vedere trimisa ca o surpriza, ii bucura si le ofera amintiri de neuitat pentru viitor.
Va pup, a voastra Andreea.

Sa ne rugam pentru cei afectati in perioada asta grea de iarna!

Buna tuturor. M-am gandit ca din moment ce nu pot face nimic pentru cei care sunt "ingropati in zapada" in sudul tarii, macar sa scriu un gand bun pentru ei, sa le adresez o rugaciune si macar un minut din timpul meu zilnic sa ma gandesc la ei si la ce necazuri au acum. Nu pot sa-mi inchipui cum trec prin momentele astea greu incercate, fara provozii si fara ajutor. Stiu ca romanii sunt solidari, dar sunt zone unde nu se poate ajunge si unde oamenii sunt bolnavi si infometati. Sper ca ninsoarea asta sa se opreasca, ca mania bunului D-zeu pe noi, pacatosii, sa se mai astampere si sa lase loc sperantelor si zambetelor in lumina soarelui. Nu vreau sa ma gandesc ca un soare arzator, la fel de bun cum ar fi in momentele astea, la fel ar fi de nimicitor in privinta zapezii care s-ar topi si ar produce inundatii mari in aceleasi gospodarii incercate acum. Sa ne fereasca cel de Sus de alte napaste!
As vrea acum doar sa ma rog pentru toti oamenii tristi din aceasta perioada si gandul meu sa le dea curaj si rabdare sa treaca peste toate necazurile si momentele ghinioniste din prezent.
Putere si sanatate pentru toata lumea, asa sa ne ajute bunul D -zeu!
Va pup, Andreea!

Un an nou, un inceput diferit, un sentiment de implinire totala...

Servus tuturor si la multi ani voua si familiilor voastre! Sa aveti parte de un an bun si plin de bucurii!
Eu l-am inceput cu o vacanta alba pe muntii plini de zapada si de schiori ai tarii noastre. A fost superb, o stare de entuziasm ca poti face lucruri noi m-a invadat imediat. Aer curat, priveliste minunata, o adevarata aventura alaturi de cei dragi mie. Nu am avut timp sa traiesc profund fiecare moment, pentru ca timpul trecea rapid. Nu mi-am permis sa opresc nicio clipa timpul in loc. In fiecare zi dimineata, priveam partiile de schi, albe si pline de viata, ma bucuram de fiecare lectie de schi alaturi de copiii incepatori si mai imi trageam rasuflarea la un ceai cald in taverna incalzita de la baza partiei. Daca as fi putut, as fi poposit un pic mai mult sus pe varful muntelui ingropat de zapada proaspata si pufoasa si as fi facut o poza in sufletul meu pe care s-o pastrez acolo pentru totdeauna. Insa voi ramane cu fotografiile facute de uby al meu, pe care le-am pus in albumul meu de familie si pe care le vad saptamanal cand am un moment de ragaz.
Ar fi multe de povestit, dar nimic nu va mai aduce din nou langa mine acea atmosfera frumoasa, unica si stralucitoare din varful muntilor. Cel putin nu acum, asa repede. Ma multumesc doar cu amintirea unor momente perfecte, pe "ulita "alba pe care zburam incaltata cu " ghetele cu sine".
Ce mi-as dori mai frumos decat acest inceput de an alb si mirific langa cel pe care il ador in fiecare zi mai mult...
Va pup si va las sa va ganditi la cele mai frumoase amintiri ale voastre de iarna si sa mi le impartasiti pe blog!
Aceeasi Andreea