vineri, 10 decembrie 2010

Doi ochi caprui...

Credeti in noroc? O intrebare des intalnita la care raspunsul poate fi afirmativ sau negativ. Insa in soarta? As putea discuta mult pe tema asta. Insa as primi pareri pro si contra. Nu are rost. Mai bine v-as povesti o legenda: povestea Anei. Ea, blonda, ochi albastri, el inalt, matur, serios si prea constiincios. Lucru bun de altfel, dar care o face pe ea sa viseze si sa- i dea tarcoale , sa-l ademeneasca intr-un joc al seductiei, pe axa riscului , intr-un abis al sexualitatii. Nu -i lasa nimic sa scape. In noaptea asta, ea poarta un val negru si-si ascunde linia corpului sau, el e tandru dar rece. Asta o atrage mai mult , il saruta si aluneca usor pe langa corpul lui, parca vrand ca el sa o adulmece ...Parfumul dulce , petale de trandafiri, roua diminetii , picaturi de sudoare ,un cuvant romantic, totul se petrece in noaptea asta friguroasa de iarna...Dar ce importanta are, daca pentru ei , caldura trupurilor lor ii face sa se topeasca pe deplin.
Ce parere aveti?Cum au petrecut ei noaptea?
Va pup, Andreea.

marți, 23 noiembrie 2010

La multi ani Ioana, verisoara mea, familia mea!

Felicitarile, in ziua de azi, nu mai sunt considerate superbe sau necesare datorita existentei tehnicii si calculatorului care au avansat foarte repede. Insa eu cred ca cel mai frumos este sa deschizi o felicitare colorata, sa-ti arunci privirea pe literele jucause si pe culorile vii, pe imaginea comica sau plina de respect de pe prima pagina a felicitarii. Eu acum nu vreau sa va dau definitia felicitarii sau sa va instruiesc in a scrie asa ceva , pentru ca trecerea timpului si modernitatea aparatelor din jurul nostru mi-au luat-o inainte. Doar vreau sa transcriu aici o astfel de felicitare cu ajutorului computerului performant al erei noastre si sa-i urez verisoarei mele, celei mai bune prietene ale mele LA MULTI ANI! si stiu ca va avea multi ani fericiti alaturi de cine vrea ea si cum vrea ea. Daca este cineva pe acest pamant care merita un strop de fericire si liniste sunt parintii mei si verisoara mea, Ioana. Ei au rabdare sa ma suporte, sa ma inteleaga si cel mai bine sa ma asculte. Este cea mai grea meserie : PRIETENIA si cred ca ei au trecut testul acesta din prima zi in care i-am cunoscut. In afara de aceste urari de bine, as putea sa-i doresc sa ramana aceeasi persoana calda si draguta, buna si intelegatoare ca pana acum, desi uneori se cam enerveaza cu mine. Ii cer scuze daca am suparat-o si nu e niciodata prea tarziu sa spuneti asta apropiatilor. Maine este alta zi... Sper sa nu uite momentele din copilaria noastra, vor fi cele mai vii in inima mea si pe care nu mi le va lua nimeni , oriunde vom fi in viitor. Nu am cadouri impresionante sa-i ofer, desi ar merita, insa cred ca un gand bun si un zambet, o gluma spusa la telefon sau un sfat aruncat cateodata, este uneori deajuns. SA NE TRAIESTI INCA DE 2 ori varsta pe care ai facut-o acum, pentru ca apoi vin ridurile. Cred ca ajung 90 de ani, nu?
Va pup, Andreea.

duminică, 21 noiembrie 2010

Cum poti trece pe malul celalalt ?

Buna din nou! Ne intrebam mereu de ce exista cuvantul soarta in viata fiecaruia? Eu cred ca e o legatura invizibila intre soarta, destin si vointa noastra de a face ceva zilnic. De exemplu incercam sa definim anumite cuvinte existente in viata noastra. Incercam sa uitam anumite fapte de zi cu zi, care ni s-au intamplat sau care ne-au facut sa suferim. E scris acolo undeva in praful de stele sau in umbrele norilor de ce si cum ar trebui sa facem anumite lucruri. Doar ca, noi in graba cotidiana, uitam sa citim sau sa ne oprim putin sa cugetam. Cand ne este greu, putem privi inapoi doar la ceea ce a fost frumos. Daca suferim si asa, putem sa ne uitam iar in spate la ceea ce a fost urat si asa vom trece mai usor pe malul celalalt. Simt ca exista aceasta roata, aceasta viata este ciclica si ni se vor intoarce spitele si de pe partea curata a rotii. Doar trebuie sa asteptam , sa speram si sa ne adunam puterile ca sa continuam, desi pe jos este inca noroi... Sufletul va ramane curat si va astepta momentul de glorie, ranit, istovit si epuizat. Apoi, prea tarziu fiind va sufla cu nadejde ceva, va sopti ... Va incepe sa retraiasca din nou, sa deschida ochii spre vise. Suferintele trecute vor sterge multe amintiri frumoase si durerea va reveni, insa pe partea cealalta. Pentru ca noi vom fi vindecati pe jumatate. Va trebui sa stim sa ajutam si pe ceilalti sa se vindece... sa uite ca doare si sa poata sa-si continue drumul.
Va pup, Andreea.

vineri, 5 noiembrie 2010

Gradinita Ducky-Duck - Ploiesti

Buna tuturor! As putea sa va intreb: va mai doriti sa fiti copii? Eu as vrea sa mai merg la gradi, sa ma joc cu papusile sau sa alerg prin curte fara nicio grija. Voi? V-ati pus intrebarea ce culoare are soarele, de ce merele sunt rotunde sau de ce numai mama coace cea mai buna prajitura? Daca ascultati un copil si incercati sa ii intelegeti raspunsurile, ati vedea altfel lumea. Gradinita Ducky Duck e super, e o intoarcere calda in timp, e nostalgia amintirilor noastre, a adultilor, a celor nelinistiti, e un popas unde avem timp sa ne adunam gandurile si sa ne revedem copilaria. Un colt de rai infantil, unde pana si ursuletul de plus zambeste, toti primim acceasi masuta si aceeasi carticica de colorat. Ati vrea sa vizitati acest loc?
Va pup, Andreea

vineri, 29 octombrie 2010

Ascultati Radio Whsiper si soptiti ce vreti apoi!

Buna dragii mei!
Azi am cunoscut niste tipi, adica mai bine zis, o voce si cateva zgomote de taste, placute de altfel. E interesant sa asculti pe cineva care macar in alea 5 secunde, cand pronunta numele cuiva, se si gandeste la ceea ce poate fi acea persoana, cum arata si cum gandeste, ce viseaza, unde traieste... Eu am ascultat si am inceput sa visez la fel de frumos ca in basmele acelea cand eram mici. Pacat ca realitatea ma trezeste mereu, ciocane la geam asa nerabdatoare. Nu ma lasa nici sa rasuflu...Of... As vrea sa am mai mult timp pentru a va scrie, a continua intrebarile noastre, insa viata imi rapeste mai multe minute decat voi. Oricum va lansez si azi o intrebare: credeti ca, daca ascultati muzica, asta v-ar putea schimba viata in bine sau in rau?
M-am gandit la asta pentru ca sunt doua idei aici: omul acela care sta si pune mereu muzica la radio sau la disco si cel din studio care inregistreaza muzica. Nu stiu in pielea cui as vrea sa fiu! Ca in ambele situatii trebuie sa am voce... Voi?

sâmbătă, 16 octombrie 2010

LA MULTI ANI - 12 Octombrie

Dedicat celor dragi mie...(se stiu ei)
Va multumesc tuturor care mi-ati scris un mesaj de felicitare sau un mail de ziua mea. Ma bucur ca nu m-ati uitat. Uneori sunt trista ca a mai trecut un an, dar trebuie sa fiu optimista ca sa rezist in noianul asta de probleme pe care mi-l rezerva viata. Sper sa fiu mai vesela in urmatoarele zile si sa mai comunicam, insa asta depinde de D-zeu si de destin. Nu am dat petrecere si nici nu am dansat asa mult in ziua aceasta, doar am inchis ochii si am privit in trecut la ceea ce a fost frumos, in prezent la ceea ce este mirific si in viitor la ceea ce vreau sa fie sublim. Am realizat ca familia este comuna in toate aceste dorinte si ca superb este sa ai cu cine impartasi un necaz sau o bucurie si sa stii ca iubirea si rabdarea vindeca toate ranile.
Va pup, Andreea.

vineri, 1 octombrie 2010

un vis...

Toti traim viata in speranta sa avem vise mai frumoase, asteptari optimiste si trairi mai intense. Acel vis al fiecaruia din adancul sufletului este mereu personal, mirific si cel mai frumos. Imi doresc mereu sa mi se indeplineasca visele si aceea sa fie perioada cea mai frumoasa din viata mea. Nu-mi doresc mult, decat ceva obisnuit: o viata normala si linistita alaturi de cei dragi. Nu e un vis, cred ca e ceva obisnuit, nu cer mult dar pentru mine este cea mai frumoasa implinire de pana acum. Cel mai important este sa realizezi asta pana nu este prea tarziu si sa nu -ti fie rusine sa o recunosti.