Toamna lu' 2020, un an trist, un inceput trist al vietii noastre sau mai bine zis continuarea trista a ceea ce va fi sfarsitul umanitatii....incet incet dar sigur. O toamna frumoasa, calda inca, blanda, insa mereu sub presiunea multicolora a pericolului, a riscului de a te intalni cu virusul ucigas, virus care ne a luat de langa noi parinti, prieteni, rude sau chiar copii. Un an in care educatia a picat testul in fata bolii si indiferentei omului, un an in care stam sub umbra culorilor, ironie sau nu, culorile vii care ar fi putut fi veselie, ar fi putut insemna bucurie, acum se ascund in diferite coduri si scenarii- scanariu rosu de covid, cod galben de ploi, scenariu verde sau cod portocaliu de vant.
Toamna lu' 2020 , o toamna care era mereu o speranta a copiilor ca se reintalnesc si isi povestesc vacanta la bunici, o toamna in care ne bucuram de fructele si legumele proaspete din gradina, o toamna in care ne faceam planuri pentru Revelion si pentru ca ne reintalneam cu totii de Sarbatorile de iarna sau la ski a devenit un anotimp trist, depresiv, plin de teama ca nu vom mai avea fotografiile de grup de pe partia de sanius sau de la serbarile scolare cand sosea Mos Craciun.
Ne trezim zilnic cu frica de a asculta stirile si de a auzi cum trebuie sa ne ferim de virus sau ce trebuie facut in scenariile multicolore stabilite de cei de la conducere, ne sculam mereu cu aceasta repulsie fata de tot ce inseamna desinfectant sau spirt, farmacie sau masca faciala. Privim in oglinda si le multumim celor din linia intai , medici, asistenti, politisti, pompieri, care cu ultimele puteri fac fata nebuniei maladioase pentru ca noi sa mai putem zambi o data si o data. Privim intotdeauna pe fereastra intrebandu-ne : Vom mai avea un viitor cert, sigur, noi sau nepotii nostri? Se va termina vreodata aceasta confuzie si nesiguranta generala? Asteptam tot de la noi un raspuns, pentru ca azi nu mai suntem aici decat noi, persoanele in care sa avem incredere deplina. Noi si Dumnezeu!
Doamne ajuta in ceva mai bun, in ceva mai frumos! Si cu rabdare, poate poate vom trece peste tot raul acesta.....
A voastra. Andreea.
Un comentariu:
f dureros....
Trimiteți un comentariu