luni, 22 ianuarie 2018

Din copilarie....

     Nu stiu daca ceilalti din jur isi doresc aceste amintiri despre copilarie, aceste franturi din memorie despre trecutul inocent, insa eu mi- amintesc cu drag despre momentele cand eram copila, fetita rebela, care strabateam strada la bunici dand ordine celor mai mici, tragand cu ochiul la vecini sau punand la cale siretlicuri si farse nevinovate.
     Acum, in iuresul vietii, in era modernitatii si rapiditatii tehnicii, care obosesc mai mult sufletul boem, care pun frau viselor si ideilor marete de copil "mare", nu mai avem timp sa ne amintim. Am uitat sa privim fotografiile ingalbenite ale strabunicilor sau sa citim oracolele de la scoala. Nu mai avem timp sa rasfoim o carte veche sau un album si nici sa vorbim cu un vechi si batran prieten. Ne grabim intotdeauna catre o zi in care computerele si tabletele, gadgeturile si laptopurile ne conduc spre un final cu dureri de cap, migrene si o totala istovire a corpului si mintii.
     Mi-aduc aminte cu drag de dupa amiezile pline de arsita, zilele toride de vara, in care alergam la chisc la bunici si abia asteptam sa mananc punga cu pufuleti si sa beau un Brifcor rece, apoi, cu o pofta imensa, mestecam rapid guma cu surprize cu fotbalisti sau cu masini. Dupa aceea, tot in fuga, abia asteptam sa revin pe strada, unde ne intreceam cu bicicletele sau jucam "tara,tara, vrem osteni!" . Dupa masa, obosita, mancam cu pofta friganelele de la bunica, dulci, calde si parfumate si beam o cana mare cu ceai. La ora 20, pe seara, aveam 10 minute de desene animate la televiziunea nationala. Era o bucurie imensa.
       Ma intreb cu nostalgie, daca as vrea sa retraiesc o zi din acea perioada superba si unica, unde si ce film mi -ar reda exact aceste momente minunate?! As da cativa ani din viata mea sa mai fiu acolo pe strada - copil, inca o data, fara griji si vesela mereu...
      Poate imposibilul devine realitate intr- o zi.
Andreea

Un comentariu:

Andreea spunea...

voi ce simtiti?