joi, 21 ianuarie 2016

Cartile, o amintire sau o schimbare a viitorului ?!


     Pacat ca in ziua de azi nu se mai citeste si ca tineretul acorda importanta mai mult tehnicii, telefoniei, IT- ului si a tot ce reprezinta materialul audio. Mi-amintesc cu drag cum imi citea bunica povesti, cum istorioarele de odinioara cu exemple bune si demne de luat in seama ne umpleau serile reci de iarna, cum vocea bunicului comentand de langa soba ma amuza intotdeauna. Imi placea cand aveam ceva nou de citit la scoala pentru ca asa puteam afla iar o nazbatie sau o poveste hilara a vreunui copil de varsta mea- (Amintiri din Copilarie- Ion Creanga sau D-ul Goe- I.L.Caragiale)
     Acum se asteapta decernarea premiilor Oscar pentru a afla o legenda sau un basm repus in scena intr-un fel modernism sau se cumpara un dvd pentru a descoperi ceva interesant si mult mai rapid. Mare greseala, creierul omului se sterge si toti devenim masinarii si prizonieri ai tehnicii si aparatelor moderne de redare a povestilor clasice intr-o postura total ironica si eronata. Timpul si frumusetea viselor dispar ...
     Chiar m-am gandit zilele astea la cine este Lev Tolstoi, am citit cateva opere ale lui cand eram mai mica- Anna Karenina, razboi si pace. Cati dintre noi mai stiu asta?! Mai jos am selectat un citat, poate starnesc curiozitatea cuiva:

"Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi." (Lev Tolstoi)

    Cat adevar in aceste randuri! Oare cate filme  pot cuprinde acest mesaj mai clar decat in aceste cuvinte asternute pe hartie si care raman intiparite in minte o data ce le parcurgi si le poti reparcurge cand doresti, cand simti sau cand ai nevoie? Sunt acolo intre paginile cartii prafuite din biblioteca... Eu cred ca sunt cel mai frumos cadou al vietii in fiecare zi...
Va pup, Andreea.