miercuri, 31 octombrie 2012

Schimbari,curbe,nelinisti (dedicat celui mai drag "bunic" din viata mea)

Buna tuturor,
am vrut de mult sa ma asez in fata calculatorului si sa va impartasesc cateva ganduri, insa perioada a fost nepotrivita, au fost clipe grele pentru mine,care mi-au schimbat cursul vietii complet. Singura mea liniste este ingerasul care-mi da putere sa continui. Il privesc uneori cum zambeste si inca nu realizez ca e asa pur si frumos...si ca mi-a adus atata bucurie in viata, si atata caldura si in viata familiei mele.
 Sunt sigura ca viata nu poate fi roz mereu si ca tot aparea un moment in care trebuia sa ne maturizam.Noi devenim indrumatorii, asa cum sunt acum parintii nostri pe drumul vietii. Insa mi-e teama ca nu o sa fac fata asa bine cum ei au facut-o pentru noi, ca nu o sa stiu raspunsurile pe care ei le stiu oricand ii intrebi.
Am inceput sa realizez ca este un alt inceput pentru mine si ca ma asteapta tot ce este nou si nu mereu primitor. Alaturi de cei dragi voi reusi si voi gasi solutiile cele mai bune. Cand sunt trista sau melancolica, privesc ochii ingerasului meu si ma pierd toata in claritatea si in vioiciunea lor. Stiu ca este cea mai frumoasa perioada a lui: copilaria si nu as vrea sa-i lipseasca nimic sau nicio persoana apropiata. Mi-as dori ca macar o clipa sa oprim timpul si sa mai fim toti copii sau sa privim totul prin ochi de copil inocent, am realiza ca maturitatea este mult mai usoara, lipsita de griji, pura si unica.
Mi-este dor de serile de iarna friguroasa, cand stateam la bunici la gura semineului si spuneam povesti sau acultam diverse intamplari din viata lor. Acum inteleg ca a venit si vremea mea si, poate intr-o zi o sa joc eu rolul bunicii obosite cu ochelarii pe nas, care stia atatea povestioare frumoase si le impartasea cu noi, nazdravanii ei nepoti. Nu simt ca as vrea sa vina momentul acela mai repede sau sa ma mai bucur de aceasta perioada a copilariei ingerasului meu si nu a nepoteilor...
Ma gandesc in fiecare zi daca sunt potrivita rolului acesta sau o sa esuez. Las timpul insa sa lucreze in locul gandurilor mele si o sa va impartasesc in viitorul apropiat daca am ales calea cea mai buna. Am invatat totusi ca iubirea ne da aripi, ne face mai puternici si ca ceea ce facem devine mai usor daca esti inconjurat de dragostea, care trebuie traita la maxim, ca si cum ar fi ultima zi...
Va pup, Andreea.

Un comentariu:

Andreea spunea...

Ramas bun...te voi iubi mereu!