duminică, 17 iulie 2011

Un vechi capitol nou

Vacanta, un nou inceput, concediul, o noua incercare, eu, o noua persoana...Un nou iz de libertate sau in sfarsit mi se indeplineste o dorinta mai veche: sa gust si eu viata asa cum trebuie sa fie ea: calma, feerica si vesela. Nu stiu ce sa zic sau ce concluzii sa iau, dar uneori sunt momente in viata fiecaruia cand se trezeste la realitate si memoreaza altfel trecutul, mai matur, nostalgic, plin de diverse ganduri. Cand iti doresti sa te rogi , mergi la biserica, cand iti doresti sa dansezi, mergi la scoala de dans, daca vrei sa citesti, te indrepti spre biblioteca, ma intreb acum, cand iti doresti sa schimbi ceva in viata, unde ai putea merge si cum stii daca ai luat decizia cea buna!? Nu exista nici un serviciu care sa te ajute la asta. Ma gandesc in unele zile la cei mici, care mi-au inseninat atat zilele triste, in alte momente, gandul imi zboara spre rudele mele, familie si prieteni, oriunde as locui, nimic si nimeni nu poate sa-i inlocuiasca. Oriunde voi fi, nimeni altcineva decat mama mea nu ma va invata de bine, nimeni altcineva decat tatal meu nu ma va privi la fel de iubitor, nimeni altcineva nu ma va face sa zambesc decat elevii mei si nimeni altcineva decat prietenele mele nu ma va ajuta mai mult. Insa am ales - un nou inceput alaturi de el, de iubirea mea. Simt ca mi va fi bine si voi incerca sa imi fie. Sper sa aiba rabdare cu mine, cu ratacirile mele si cu ideile mele nastrusnice. Trecutul este si imi va ramane in suflet nu ca ceva trist, a avut momentele lui frumoase, pe care le -as retrai cu drag oricand, insa trebuie sa invatam sa lasam in urma tot ce ne impiedica sa inaintam, sa zambim, sa iubim... Oamenii pe care i-am intalnit mi-au calauzit pasii pe un drum frumos si m-au invatat de bine, insa acum la intersectie am ales sa cotesc...si am ocolit pe o strada impreuna cu prietenul meu de cativa ani buni, Spiky, catelusul meu fidel, ca sa-mi fie mai bine. Am ales sa ma gandesc la mine mai intai si apoi la ceilalti cum faceam pana acum. Sper ca ulita pe care am apucat sa fie cea potrivita si favorabila vietii mele viitoare.
Iar cu voi ma mai intalnesc pe aici si mai schimbam o idee, doua, ce ziceti?!
Va pup, a voastra Andreea!

2 comentarii:

Andreea spunea...

Nu e un artiol trist, sa stiti, sunt fericita!!!va pup!

Anonim spunea...

si noi suntem fericiti pentru tine!