luni, 6 septembrie 2010

Lovestory, yesterday and today

Buna dragilor, ce mai faceti? Vreau sa va povestesc ceva frumos azi. O poveste de dragoste, desi v-am obisnuit cu ceva trist mereu... Insa e o poveste veche, peste care a nins timpul, dar azi a fost regasita si rescrisa...

Acum 15 ani: EL, un tanar timid si simpatic, sperand ca sa-si intalneasca iubirea. EA o fata rusinoasa, inocenta si visatoare...Poate ca visa prea mult si prea multe, mai bine lasa simplitatea vietii sa-si puna amprenta pe clipa. Ar fi fost altfel. O noapte de ball, rochii frumoase, muzica si mancare buna. Ea insa vroia sa fie cu el, doar cu el. Varsta de 17 ani iti da uneori aripi, nu? A vrut sa incerce dragostea, sarutul, atingerea, sa fie a lui. Printesa lui. Erau in camera unui hotel mare...Insa un zgomot in usa le-a stricat farmecul momentului. S-au despartit si au ramas cu o imagine neclara in minte, cum ar fi fost, daca ar fi fost...

In prezent: O seara de vara, calda, care nu anunta nimic interesant in micul orasel de provincie.
EL astepta un semn. Dupa atata timp. EA nu banuia ce o sa se intample. A pasit in camera la fel de voioasa si senina. O privire, un salut si acelasi glas. S-au recunoscut... Au simtit parca un impuls , o intoarcere in timp. Gandul lor unde zbura oare? La acelasi sarut uitat de acum 15 ani sau la o atingere matura din prezent? Fiecare avea viata sa, familie sa, departe unul de celalalt. Dar oare dorintele erau acelasi? Visele le-au fost furate? Copilaria ii schimbase intr-un fel? Era bine de aflat! S-au reintalnit a doua zi, intr-un parc, incercand sa traseze in timp ce au pierdut atati ani...Se intrebau mereu in sinea lor daca sentimentele erau acelasi ca la 17 ani, daca sarutul era la fel de inocent. Nu indraznea nici unul sa faca un prim pas. Seara le-a dat curaj. S-au atins, s-au privit, buzele lor s-au contopit, era aceeasi dulceata uitata in sertarul vremii, insa mai puternica, mai aromata in prezent. Erau ei doi, cum fi vrut acum 15 ani... Dar fara multe sperante, fara vise, doar cu petala prezentului, tinandu-se in brate. Sufletele lor plangeau inca, tristetea si necazurile prin care trecusera in acesti ani ii schimbasera...Doar sarutul ramasese acelasi ca in seara din camera de hotel. EL ar fi vrut sa fie a lui si acum, sa o simta aproape, sa o iubeasca cat nu a putut acesti ani lipsa. EA trista, suferind, nostalgica, nu mai isi dorea nimic. Stia ca orice dorinta nu i se va implini. Nu mai avea nici macar o picatura de speranta, doar lacrimi...
Oare va invinge dragostea? Va fi si un viitor in aceasta lovestory?
Astept pareri. Acceasi Andreea va pupa.

3 comentarii:

Andreea spunea...

Beautiful, isn't it?

Alexa spunea...

sure it is beautiful :)

Anonim spunea...

In viata nu se stie niciodata ce rezerva viitorul. Poate aduce fericire dar si dezastru... Intro zii poti intalni true love iar in alta poti sa ai un accident grav sau ceva rau intamplandu-se. Asta e farmecul vietii, nu stii niciodata ce-ti rezerva. Dar cred ca e beautiful sa ai ceva din trecut sa-ti apara in viata pe neasteptate si sentimentele sa fie aceeleasi. E ceva ce nu se intampla in fiecare zi, ceva ce ramane cu tine, care se imprinta in persona ta. Ceva special... PPO