marți, 1 septembrie 2009

Capitolul IV

Continui cartea pe care am inceput-o ,si repet ,capitolul III face parte din carte ,nu e spalatul rufelor in public ,e o poveste pe mai multe capitole .

"...............Nu vroia decat un alt DA.

IV.



« Unora le place riscul » ,am putea afirma.Chiar ar fi un titlu de film,nu ?Povestea noastra s-ar sfarsi aici cu acel happy-end,dar va spun ca totul e tesut intr-o lume fara barierele timpului,fara legile firii.Te prinzi intr-un joc al intamplarii,al curiozitatii.
« Eroina noastra a simtit ca e ireal ce traieste si,desi trecusera anii,ea se simtea ca o adolescenta,careia i se faceau toate poftele.Vroia sa simta gustul dulce al fericirii,orice atinge sa se transforme in ceva bun,onest si unic.
A facut pasul.S-a lasat purtata in acest basm,cu toate ca nu stia sigur daca era personajul principal si risca sa intalneasca zmeii si vrajitoarele.Vreti sa stiti concret ce s-a intamplat de nu-mi mai gasesc eu cuvintele ca sa descriu fericirea acesta a Andreei ?Va spun,dar nu este la fel daca nu o traiti pe viu !
Au fost doar ei doi la mare,s-au privit doar ei doi,s-au atins doar ei doi,s-au simtit impreuna un singur OM.Plimbarile erau prietenele lor,vegetatia era colega lor,cerul si mirosul sarat al apei erau amprentele nevazute ale iubirii lor,iar stelele le-au fost martorii zambetelor lor inocente.Timpul nu le-a fost dusman.Daca au simtit ca vor sa fie copii,au facut-o ;daca au vrut sa fie iubiti,nimic nu i-a oprit,legea naturii nu parea sa-i impiedice cu nimic.
Andreea s-a simtit asa de bine,incat ii era frica ca totul e un vis si ca trebuia sa se trezeasca si sa se reintoarca la aceleasi probleme si la rutina devastatoare din trecut.Ii era teama parca sa-si deschida larg portile inimii,pentru ca stia ca,ce e frumos va dura putin si va disparea repede.Amintirile i-ar fi ramas si ar fi putut sa se hraneasca cu ele,dar durerea ar fi batut la usa iar.Ar fi deranjat-o !Nu ar fi avut decat doua solutii la intoarcerea acasa:sa se faca ca nu il cunoaste pe Stefan,invatand sa-l uite sau sa renunte la tot ce era si facea acasa la parintii ei,plecand in lumea aceea a bucuriei si zambetelor.
Stefan insa nu ar fi vrut decat o solutie:sa o ia pe Andreea si s-o faca fericita oriunde in tara sau pe globul acesta.Nu se gandea la nici o consecinta.Traia,plangea si suspina pentru cea care ii furase inima acum sapte ani.DA ,trecusera sapte ani chiar acum,pe 23 august.Era timpul ca dragostea lor,nedorita de altii,sa faca primii pasi la Scoala Vietii,la scoala la care erai propriul director,elev sau administrator.Aici nu aveai teze sau lucrari,ci trairi sau sentimente,lacrimi sau un ras cristalin de fetita.Ce le-ar rezerva viitorul celor doi eroi ?Riscul isi juca iarasi bine rolul in acest capitol alaturi de destin .»

5 comentarii:

aceeasi Andreea spunea...

..... da

Anonim spunea...

Ma doare capul! Ce rataciri....esti pe camp?

acceasi Andreea spunea...

Daca vreti sa faceti un comentariu la cartea mea ,va rog sa cititi toate celelalte capitole (mai ales I,II),pentru ca altfel nu intelegeti nimic din prezentul articol !Capitolele au legatura intre ele ,normal !Va multumesc !

Anonim spunea...

da, cu siguranta, numai in mintea ta...nu se intelege absolut nimic....suferi mult...iti lipseste fericirea!!!

Anonim spunea...

Andreea, nimic nou? Cand ne mai delectezi cu o noua postare? ;) Oachi