marți, 11 august 2009

Special pentru fanii mei

Si pentru ca toti prietenii mei vroiau sa citeasca povestea vietii mele stransa intr-o carticica de amor ,vreau sa le fac placerea tuturor si mai ales celor care comenteaza mereu articolele mele .Multumesc mult,Paul,Oachi,Biba,me si toti ceilalti anonimi.

Si de azi incep sa public carticica si vreau sa mi spuneti parerea voastra sincera pentru fiecare articol.Nu sunt in totalitate personajul din carte insa am multe puncte comune cu aceea eroina si poate voi o sa le ghiciti ,daca ma cunoasteti cat de cat .(la un an dupa lansarea blogului ). Astept opinii !A voastra Andreea .



IUBIREA,O TRAUMA SAU UN VIS ?






Dedic acest eseu prietenilor mei adevarati
24.august.2003




I. PRIMII 5 PASI …

As putea spune ca dragostea nu e cum vrem noi.E ceva mistic,ceva nedefinit.Iubesc pe cineva,la care nu voi ajunge niciodata,un vis frumos pe care nu cred ca il voi avea.Pesemne faptul ca am atatea pacate,ma face sa ma intreb daca o sa fiu pedepsita mereu.Stiam ca o data o sa sufar pentru ca am mintit atat.Dar nu credeam ca va fi pentru lucrul asta care ma raneste atat de mult!Uit sa zambesc,uit sa plang,uit sa fiu eu.Doar ajungand cineva in viata,voi incerca sa demonstrez ceva atat mie cat si celorlalti.Dar doare foarte tare cand ma gandesc ca nu voi fi fericita asa cum vreau!Uneori sunt confuza,nu mai stiu pe cine iubesc,daca iubesc pe cineva intr-adevar sau nu sau daca cunosc ce e aia dragoste.El e ca un print,ca un Fat Frumos al oricarei fete,dar eu raman doar o umbra,voi fi ceva pe care el nu-l va iubi niciodata.Nu ma voi transforma in printesa ca in basme si nici nu voi fi salvata in ultimul moment.Voi privi povestea ca orice spectator,din sala.
Cel mai mult imi doresc sa joc in propriul meu film,care sa descrie viata mea asa cum a fost ea,simpla,plina de minciuna,cu bucurii,dar si cu lacrimi. »….UN OM…. ».Capitolul « Dragoste » sa aiba cea mai mare lungime.De ce m-am incurcat eu cu aceasta problema?Dar ce m-a facut sa scriu aceste randuri?EL-o mana de om,care stie sa traiasca,sa rada,sa ajute pe cineva si sa spere.
As vrea sa cred ca sunt altfel decat ceilalti,ca am ceva aparte,dar sunt un om normal,un simplu roman,care asteapta ca maine sa fie mai bine decat azi,ca norocul sa-i surada si lui.Tu cum gandesti despre noi,Doamne?Ne privesti urat de acolo de sus sau ne intelegi necazurile umane?Stii ce e aia dragoste?Cred ca cel mai bine.Stii sa iubesti,plangand si sa plangi iubind!Daca ai fi aici cu mine,ce m-ai sfatui?Sa sper la acea sansa,una la o mie,sau sa uit ca EL exista?Sa-mi mai fac iluzii ca pana acum,sa continui sa treaca anii ca pana acum?Timpul vindeca ranile si schimba oamenii,dar oare merita?
As putea afirma ca dragostea secolelor trecute era mult mai colorata.I se acorda mai multa atentie de catre parteneri.As fi vrut sa traiesc atunci si sa fiu o contesa pentru care s-ar fi duelat cavalerii.Dar traiesc in 2003 si trebuie sa ma raportez la vremurile cotidiene.Sa stiu sa sufar si sa stiu daca merita acel cineva sa sufar dupa el!Il iubesc!De ce nu poate sa ma iubeasca si el la fel ?De ce nu pot sa-l uit…. ?


EL…un om, un necunoscut,dar cu un nume devine altcineva.Ma face curioasa sa aflu cine e,cum gandeste,daca e romantic sau nu.Dar stiu ca,daca aflu lucrurile astea,o sa sufar !!Mai bine las imaginatia mea sa lucreze si ma afund intr-un vis frumos din care nu ma mai trezesc.Mi-l inchipui pe printul meu cu ochi albastri si foarte sensibil ca ma saruta si ca traim ca in basme fericiti.Dar totul e insa un vis,printul meu a disparut si iar am ramas singura,incercand sa scriu un nou capitol din viata mea.

Sunt in viata unele momente pe care le doresti doar pentru tine,dar care sunt intrerupte de lacrimi sau prelungite de zambete.

As putea crede ca singura in lumea mea e cel mai bine sa fiu,sa visez cand vreau,sa iubesc pe cine vreau,sa plang cum vreau si as putea continua aceasta enumerare pana la infinit.

2 comentarii:

aceeasi Andreea spunea...

...frumos inceput...

Paul spunea...

Am scris o poezie dar nu o public pana cand nu o ... finisez. Scuze pentru lipsa de timp...

De ce "As putea crede ca singura in lumea mea e cel mai bine sa fiu"? Singuri daca suntem intr-o lume in care se intampla numai ceea ce noi ne dorim, fara suferinte si dezamagiri, o sa putem oare sa cunoastem si sa constientizam dragostea adevarata?