vineri, 7 august 2009

Gustul amar al dezamagirilor



Buna prieteni!Nu as mai fi vrut sa va scriu ceva trist dar daca eu de asta am parte in viata nu am de ales,nu?De mult ,acum cateva luni eram toti intr-o oarecare masura fericiti ,linistiti ,calmi si cu vise inca frumoase .Eram o echipa.Ne plimbam ,radeam ,ne intalneam si petreceam .Mi -aduc aminte de ziua cand am fost toti la Salina .Care toti ?NOI.Nu conteaza cine .Ne plimbam si cunosteam locuri noi .Cu rele ,cu bune ,eram NOI.
Excursiile la Brasov ma lasa fara cuvinte .Era totul minunat !
Mi-amintesc din nou ,cum asteptam ziua de nastere a fiecaruia si cumparam mici cadouri ,apoi ieseam in oras la o pizza .Nu e mare lucru,ar spune altii ,insa eram NOI .
Revelionul a fost superb .Am plecat in Bulgaria,la mare ,jucam remy ,ne plimbam pe faleza si am dansat toata noaptea .Tot NOI ,cei patru . De ce va scriu acum despre asta ?De ce va plictisesc cu astea acum? Pentru ca NOI nu mai exista . Suntem FIECARE acum ,ascunsi ,misteriosi ,mincinosi si tulburi ,indecisi si dezamagiti .
As spune impietriti de durere ,cum i-ar place lu iubi al meu ! Ce pot eu sa fac ?Nimic !Doar sa va relatez toate astea ca sa invatati ceva din ele si sa nu patiti la fel .Sa nu credeti in cineva mult de tot ,sa nu bagati mana in foc pentru nimeni ,sa nu visati prea mult ,sa sperati ca ce e frumos dureaza ,ca o sa va inselati amarnic .
Tot ce e frumos e scurt si o sa va lase un gust amar ,o dezamgire mare in suflet ,pe care nu veti putea sterge si o veti pastra langa toate aceste amintiri frumoase . Le va umbri un pic stralucirea ! Si nu va mai fi un NOI ,va fi FIECARE pentru sine ! Pacat ... Or sa apara si regretele ,simt asta ,dar va fi prea tarziu ...

Astept parerile voastre despre dezamagiri suferite de voi si despre regrete tardive ...

A voastra, Andreea !

7 comentarii:

insasi Andreea spunea...

Sper sa nu mai fie tristete in lume !

me spunea...

Daca vei sta si te vei gandi la dezamagirile din trecut, mare greseala vei face - vei suferi inzecit. Trebuie sa traiesti in prezent si-n viitor.
Cine te-a dezamagit, clar nu mai merita atentia si iubirea ta, nici regretele tale si nici suferintele tale.
Fa-ti alti prieteni, alte cercuri in care sa te invarti - te vor ajuta enorm sa treci peste.
Trebuie sa vrei si sa poti, pentru ca dragoste si prietenie cu de-a sila nu se poate... de ce spun asta? raspunsul il ai mai jos.
"Fiecare pentru el" apare in momentul in care se vede si se simte clar ca celalalt nu mai simte si nu mai gandeste la fel ca odinioara, ca nu mai gusta de mult timp din fericire alaturi de tine, fie ca minte, insala, evita si ezita in diverse situatii si discutii - atunci e momentul cel mai greu, pentru ca tu va trebui sa faci ceva - sa-l lasi pe celalalt sa aleaga sa fie langa tine mai departe sau sa fie liber... de tine... ca sa fie iarasi fericit si implinit!
cat despre regretele tardive... vor apare doar la cei care stiu ca au gresit, ca au luat o decizie de moment bazata pe "n" motive care la primul vant au si fost daramate, care n-au gandit cu capul, ci cu picioarele – de unde si zicala :”unde nu-i cap, vai de picioare!”. Daca te incalzeste cu ceva, sa stii ca aceste regrete tardive dor mai rau decat acest gust amar al dezamagirilor, tare-i mai compatimesc pe cei ce se afla in asa situatie...

cand viata-ti ofera amagire
invata sa iei aminte
nu mai trai din amintire
ci-ncearca sa mergi inainte

nu-n pamant, ci cu capul sus
caci tu n-ai gresit cu nimic
celui pentru care-ai apus
din neant si din... nimic!

Paul spunea...

Subscriu la ceea ce spune me. Daca ar fi sa raspund si eu la postul Andreei, probabil ca m-as incurca in cuvinte si nu as face altceva decat sa ma invart in jurul ideilor deja conturate de me. Asa ca mai bine sugerez ca fiecare, in loc de comentarii, sa scrie o poveste cu asemenea fapte care au generat regrete tardive si amagiri, poveste la care au fost sau nu protagonisti. Narator martor sau ... spovedanie.

Imi place mica poezie de la sfarsitul comentariului. Me, tu ai scris-o?

me spunea...

Paul iti multumesc pentru apreciere si da, eu am scris acea mica poezie (nu pierd mult timp compunand, ma bazez pe inspiratia de moment, compun in cateva minute, daca stau mai mult, imi pierd inspiratia si-apoi ma chinui prin jocuri de cuvinte). Ma bucur ca place si ca se simte si se intelege ceea ce am scris eu acolo.
Cineva care m-a dezamagit nu de mult, nu credea in versurile mele. Chiar i-am cumpus odinioara cateva randuri cu multa insemnatate sentimentala si s-a indoit ca le-as fi scris si gandit chiar eu... initial m-a deranjat, dar apoi m-a si bucurat, crezand ca le-am luat de pe undeva, nestiind de aceasta latura a mea pe care o descopar chiar si eu din ce in ce mai mult si care chiar imi place si ma atrage, faptul ca lumea crede ca iau versurile de pe undeva nu ma deranjeaza, caci asta inseamna ca-s chiar reusite.
Andreea, as vrea sa aflu si parerea ta cu privire la commentul meu.

aceeasi Andreea spunea...

Special pentru ME :

Buna ,sunt Andreea .Ma cunosti nu ?Chiar ma bucur ca imi comentezi articolele pentru ca ma simteam singura pe blog.Parerea mea despre dezamgiri ramane aceeasi.Insa nu am spus ca nu pot trece peste ele.Pot uita repede gustul amar al lor ,pentru ca sunt o fire vesela desi scriu trist .(cum ai banuit tu) Imi pare rau doar ca imi pierd increderea in oameni datorita acestor dezamgiri aparute pe parcurs din partea altora .

Astept pareri la romanul meu din partea ta !

me spunea...

Andreea, adevarul este ca nu-i deloc usor sa treci peste o dezamagire din partea unei singure persoane, daramite peste dezamagirea traita de tine din partea a 3 persoane! Ma bucur ca in final gandesti intr-un mod destul de optimist si da, am banuit ca esti totusi o persoana destul de vesela - dupa modul cum arata blogul nu e prea greu sa deduci.

Paul spunea...

Dezamagirile apar in momentul in care nu stim ce asteptari sa avem de la ceilalti, cand punem prea mult suflet, cand vedem o raza de lumina despre care credem ca ne poate lumina putin poteca dar acea raza de lumina, in afara de faptul ca nu este curata, se dovedeste a fi schimbatoare.
Atunci cand vedem o persoana intr-un anume fel si pe parcurs descoperim ca de fapt "felul" acela ne-a fost servit in mod expres doar pentru a vedea ceea ce noi vroiam sa vedem (sau aveam nevoia sa vedem) apar dezamagirile.