joi, 16 iulie 2009

Noi, cei de departe

Da,poti sa te gandesti ca, daca esti departe si pe meleaguri frumoase ,e super .Nu e chiar asa!Toti suntem uniti la un moment dat si ne simtitm bine cu fratii nostri.Vreau sa va povestesc despre doi prieteni de-ai mei:Adriana si Sandel.Pot spune ca sunt doua personaje dintr-un film italian,care te fac sa te simti bine in orice moment: in fata spaghetelor gustoase, in fata statuilor reci din Italia lui Traian, in cafenele si pizzeriile mari,pe strazile inguste sau chiar pe plaja calda din San Remo!Cel mai amuzant la ei este cum vorbesc amandoi:unul serios in italiano-romana si ea in romana noastra melodioasa prsarata de influente italiene .Ce iese nu pot sa va descriu,ceva de genul :Que zici fata ? io no voglio mangeare ciorba !E ca pe scena unui film ,dar fara spectatori.
Da,poti spune ca ei au totul si chiar si aceasta sansa de a vedea lumea .Nu e chiar asa.Ii vezi bucurandu-se mereu de musafiri,de povesti depanate in fata semineului.Le stralucesc ochii la istorioarele noasre copilaresti, nu la stralucirile stirilor de printre straini. Cand esti acolo ,departe,esti mai solidar,mai visator ,mai sincer ,mai trist si nu este mereu bine .Away ,away ......
Va iubesc mult si va multumesc pentru tot ,A & S !

Un comentariu:

insasi andreea spunea...

Va astept opiniile ! Departarea te schimba ?