duminică, 24 mai 2009

Doar eu ,asa cum sunt

Ma intreb uneori unde si cand vine multumirea aceea sufleteasca ca ai fost tu si ca te -a salutat pe tine cineva ,ca ti -a zambit cineva pentru simplul fapt ca si tu i -ai aratat o fata multumita!Nu se vrea sa se deranjeze pe nimeni cu ganduri aleatorii ,insa doare cand esti uitat sau nebagat in seama ,jignit sau ironizat.Durerea se simte acum dar isi lasa in timp o amprenta mai adanca .Uneori nu doresti sa primesti in schimb nimic mai mult decat echivalentul a ce ai oferit tu!Sau macar pe jumatate .Iti pierzi increderea in tine ,iti pierzi echilibrul doar la cateva vorbe aruncate aiurea exact de cel de la care te astepti sa-ti zambeasca sau sa te imbratiseze ,sa te ajute la greu si sa te sfatuiasca .Atunci te trezesti in lumea asta mare si rece ,goala si fara un scop ,simti ca totul este pierdut si nu mai vrei sa lupti.te mai tine un fir ,gandul ca mai sunt cateva suflete care iti ofera un salut macar in diminetile singuratice ! Atat doar ... dar nu e totul pierdut.
Intrebarea mea pentru voi este :Oare se va schimba ceva sau cum se va schimba in viata acestor persoane uitate si triste ,va aparea noutatea si cand ?

5 comentarii:

insasi Andreea spunea...

Acum as vrea un moment de liniste !

Anonim spunea...

Uneori ranim tocmai persoanele pe care le iubim mai mult...doar pentru ca in adancul sufletului stim ca acea prsoana o sa ierte si nici prin minte nu ne trece ca lasam rani atat de adanci...
Problema noastra e ca ne indragostim de o imagine care nu corespunde in totalitate cu realitatea si atunci inceram sa schimbam persoana pe care am ales-o,dar...Eu am renuntat...incerc doar sa fiu eu si sa nu mai lupt cu morile de vant,oamenii nu se schimba!
"Ramai ce esti nimic mai mult urmeaza-ti drumul in tacere chiar daca lacrimi de durere,te poticnesc nu te opri,nu spune nu,si nu uita ca esti doar tu!"

(nu stiu cine a spus asta il invit pe Paul sa ne spuna :))

Oachi spunea...

Am invatat sa nu mai astept nimic de la oameni....le multumesc pentru ce imi ofera: un zambet, tacere, companie, prietenie, ura, dusmanie...fiecare ofera cat poate....Chiar daca in jurul tau nu e decat umbra ta, iti poti gasi echilibrul in suflet, in ganduri, in amintiri.....ele sunt oaza care ne ajuta sa trecem prin desertul singuratatii, atunci cand drumul ne duce pe acolo. Totul depinde doar de tine cum si ce inveti din fiecare clipa pe care viata ti-o aduce. Daca ai perioade in care te simti asaltat de o multime de asa zisi prieteni, cu siguranta vine o perioada in care doar tu iti esti prieten si doar tu te poti ajuta....cum bine spune Anonim....."si nu uita ca esti doar tu" cum nu se poate mai adevarat !!!

Paul spunea...

Andreea, eu cred ca:
- Trebuie sa avem o masura in tot ceea ce vrem sa obtinem de la o persoana.
- Trebuie sa tinem cont si de ceea ce doreste acea persoana de la noi.
- Nu e bine sa incercam sa luam toata mana unei persoane daca ea ne-a oferit un deget si degetul ala ne-a placut la nebunie.
- Nu trebuie sa profitam de dorintele, slabiciunile, posibilitatile de daruire ale unei persoane pentru a obtine noi ceea ce dorim de la ea.
- Trebuie sa facem diferenta dintre ceea ce am fi dorit sa obtinem de la cineva si nu am reusit si ceea ce dorim sa obtinem de la alta persoana. Uneori cred ca ne dorim un lucru atat de mult de la cineva incat, pe oricine altcineva intalnim in viata, incepem sa-i cerem acel lucru. Adica, daca esti mahnit si dezamagit ca cineva nu ti-a oferit ceea ce iti doresti, atunci nu cred ca e bine ca, intalnind ulterior o persoana asemenatoare, sa vrei din tot sufletul sa obtii lucrul pe care nu l-ai avut , de la acea persoana. Altfel spus, poate ca uneori avem intiparita in minte o dorinta fantastica de o avea o ciocolata de la o persoana anume si persoana aceea nu a putut sa ne-o ofere. Atunci, nu cred ca trebuie sa ne fixam in minte dorinta aceasta si, pe oricine am intalni apoi, sa incepem sa-i cerem ciocolata pe care, pana atunci, nu am obtinut-o.
- Da, uneori, unele vorbe pot parea aiurea. Pot rani. Insa, inainte de a ne simti raniti, ar trebui sa punem in balanta si sa analizam de ce tocmai noua ni s-au aruncat astfel de vorbe in fata. Nu doar de bine trebuie sa auzim de la o persoana anume. Uneori, vorbele rele sunt cele care ne invata mult mai mult despre noi insine.
- E bine sa ai pe cineva care sa te ajute si sa te sfatuiasca. Insa, nu e bine sa vrem sa obtinem sfaturi de la cineva doar din placerea de a fi sfatuit, de a simti ca esti bagat in seama si ca nu esti uitat. De sfaturile alea cred ca ar trebui sa mai si tinem cont uneori. Si, invers, nu cred ca e bine sa dam numai noi sfaturi de care sa se tina cont.

Paul spunea...

Anonim, eu cred ca:
- Ranile adanci raman adanci. Putem doar sa le bandajam cat mai bine ca sa nu mai simtim durerea lor. Si bandajul costa, costa mult. De aici putem sa invatam ca e mult mai usor sa facem rau decat bine.
- Problema noastra e ca ne indragostim de o imagine care nu corespunde in totalitate cu realitatea noastra, realitatea asa cum vrem noi sa fie. Daca mie imi place un magar si, neintalnind nici un magar de care sa ma indragostesc dar, in schimb, intalnesc un cal, pai cred ca ar fi bine ca pe calul acela sa il vad cal si sa nu am in minte iluzia ca am gasit magarul de care sa ma indragostesc. Pentru ca, mai apoi, putem sa capatam o rana adanca in suflet descoperind faptul ca acel cal nu are urechile lungi si ca nu e magar.
- Oamenii se schimba. Intr-o anume masura. Calului nu poti sa ii tragi de urechi pentru a i le lungi si magarului nu poti sa ii tai urechile pentru a i le scurta. Insa, si calul si magarul pot fi invatati sa traga la acelasi tip de caruta daca pana in momentul ala au fost salbatici si nu au stiut sa poarte un ham.

Inainte de a incerca sa schimbam pe cineva, cred ca ar trebui, mai intai, sa incercam sa ne schimbam pe noi insine.
"Ramai ce esti nimic mai mult urmeaza-ti drumul in tacere chiar daca lacrimi de durere,te poticnesc nu te opri,nu spune nu,si nu uita ca esti doar tu!" – asta cred ca e rezultatul unei dezamagiri si apoi a unei abandonari. Inainte sa abandonam, cred ca ar fi bine sa stam si sa analizam de ce am fost dezamagiti. „...si nu uita ca esti doar tu!” – da, doar tu esti cel care stii cu adevarat ce vrei (sau care ar trebui sa stii). Oamenii nu iti ofera niciodata solutii complete la problemele tale. Oamenii iti pot oferi doar proptele. Multumeste-te si bucura-te de proptelele care ti se ofera. Daca asteptam tot timpul solutii complete, e destul de probabil sa capatam dezamagiri. Si mai cred ca nu e bine sa devenim dependenti de proptelele oamenilor si in acelasi timp cred ca e bine sa fim si noi in stare sa oferim proptele altora.

Apoi cred ca mai e un lucru: in singuratatea noastra, gandim prea mult si ne facem felurite posibile scenarii pe care, mai apoi, incercam sa ni le explicam. In loc sa intrebam si sa spunem totul verde in fata, ne imaginam cauzele si scopurile actiunilor pe care unii oameni le intreprind. Si de aici, daca intr-un final, in realitate nu e asa cum am gasit noi in imaginatia noastra, vine si dezamagirea.
Oachi spune: „Daca ai perioade in care te simti asaltat de o multime de asa zisi prieteni, cu siguranta vine o perioada in care doar tu iti esti prieten si doar tu te poti ajuta...”. Eu as continua: „...si cu siguranta vine o perioada in care si tu trebuie sa fii prieten si sa ajuti.”

Eu as mai scrie, insa, va invit si pe voi sa mai raspundeti.