luni, 22 decembrie 2008

Iarna secolului vostru

Cade câte-un fulg de ceară
Şi vă gâdilă atinsul.
Nu vedeţi, nu vă-mpresoară
Nici măreţul, nici învinsul.

Cocoloş de parafină
Vi se-aşterne la picioare.
Nimeni lui nu i se-nchină
Doar se vaită că îl doare.

Toţi priviţi tălâmb la dânsul –
Cocoloş ce-ntruna creşte.
Până să muşcaţi dintrânsul
El deja se şi topeşte.

O să cadă apoi, pe-ntinsul,
Un alt fulg, de-o altă ceară.
Vă jucaţi cu el de-a prinsul
Neştiind c-o să dispară.

Cu căciulile întinse
Vreţi să prindeţi fulgii noi.
De vă sunt labele prinse
Nu de vină sunteţi voi.

Uşa trebuie împinsă!...
Şi secunda-n voi se zbate
Căci, în mintea voastră-ncinsă,
Mult aţi vrea să se dilate.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Versurile iti ung sufletul uneori ...Sper sa va placa ce scriu pe blog !Astept comentarii !

Anonim spunea...

A fost odata ca niciodata
O ciocolata.

Si era una la parinti,
Parintii ei prea mult iubiti
Care-i vroia de multe ori
Nemuritori.

De-o vreme, langa ciocolata,
A aparut, cu gand nebun,
Un simplu om pe-un simplu drum,
Prieten bun.

Acum, in prag de sarbatori
Iti spun de foarte multe ori
Sa fii iubita, sa ai multi fani
Si LA MULTI ANI!

Anonim spunea...

Haplea
(Mircea Dinescu)
Vine Haplea dă cu lingura-n sate
soarbe clopote pe nerăsuflate
ară biserici seamănă panică
şi-apoi o seceră cu limba mecanică.
Ştia ce spune grecu săracu:
nu-ţi lua turcoaică - il iei pe dracu,
nici casă-n Vlahia - fereşte Doamne
că-i cad ferestrele după trei toamne
că vin cumanii şi pecenegii
şi gugumanii şi viceregii
şi-n fruntea oştii săltând buricu
Haplea al nostru cu polonicu.

Anonim spunea...

i like chocholate....