Poezie de 1 iunie

 Copil

Mereu pentru cel mic
faci totul ca pentru un voinic.
Il amuzi intotdeauna ca la carte
si ii doresti numai sanatate.


Perle ca cel mic
nu scoate nici macar un voinic.
Cu drag de tot ne amintim
Insa zilnic ne mai jelim.


Timpul pare asa de mic
nu asteapta nici pe cel voinic.
Nostalgia amintirilor este mare
si ne incearca mereu foarte tare.

Pentru mamici

  Rasfoind "pagini de net" a descoperit un blog foarte interesant - http://ralucaloteanu.ro si foate util pentru cele sau cei in viata carora exista deja micii nazdravani, ingerasii vii- copiii.
  Cititi cu incredere si cu mare curiozitate, nu veti regreta! Mereu avem nevoie de exemple si de experienta impartasita din mai multe parti pentru a ne intelege noi copiii.

Andreea

Irina Petrea- un om extraordinar

  Imi plac oamenii de unde poti invata ceva, oamenii care vor sa impartaseasca cu tine ceva nou, ceva care sa te ajute la un moment dat. In meseria de mama este foarte important sa stii sa gestionezi anumite conflicte, sa treci peste anumite clipe grele sau sa te bucuri alaturi de copii intr-un moment de fericire. Am citit cartea acestui om nemaipomenit, psihopedagog si femeie minunata in primul rand si am invatat foarte multe lucruri bune, frumoase si folositoare mie. Vreau sa va impartasesc doar cuvantul de incheiere al cartii ei (" Si tu poti fi Supernanny" - Irina Petrea), foarte sugestiv de altfel pentru toata lumea.


  "Privesc inapoi si mi se face frica de cat de repede trece timpul. Nu stiu cand au trecut toate vacantele mele serbarile scoalare, uniformele, ghiozdanele... Cand m-a invatat tata  sa merg pe bicicleta, cand mi-a daruit mama primul ceas, primul stilou, cand am invatat sa citesc, cand am dat bacalaureatul. Vorbeam nu de mult cu mama si imi spunea ca parca mai ieri m-a  adus de la maternitate acasa- un ghem de om ce incapea intr- o maneca de palton.
  Ziua de ieri si cuvantul rostit nu le mai poti aduce inapoi.Copilul creste si nicio zi din viata lui nu este la fel cu cealalta.Orice ai pierdut ramane pierdut. Cand nu ai fost langa el sa-i tii pumnii la vreun concurs avand treaba acasa, cand nu l -ai vazut facand primii pasi fiind plecat in delagatie, cand nu te-ai jucat cu el de obosit ce erai, cand nu l-ai luat in brate fiind prea grabit, cand a cazut si nu l-ai auzit plangand, cand , enervat fiind, nu i-ai purtat mana scriind, cand nu l -ai aplaudat la serbari mai emotionat decat el, cand nu i- ai alinat durerea neimpatasitelor iubiri de adolescent, ai pierdut o farama din viata lui. Din asemena clipe se compune copilarie lui si, cand timpul pare sa treaca atat de grabit , spune, e ceva ce ai vrea sa ratezi? "

 Este extraordinar ce scrie si cum scrie Irina aici, toata cartea fiind plina de sfaturi bune si lucruri utile, este extraordinar ca a impartasit acestea cu noi, nu doar pentru ca suntem parinti ci si pentru copiii din noi, pentru a intelege mai bine cum ne-au crescut parintii nostrii si cu ce sacrificii. Va sfatuiesc cu mare drag sa o ciiti, sa incercati sa retineti sfaturile si pildele si sa le dati si urmasilor. Merita!Meseria de mama nu are manual, are doar experienta de viata a celor dinaintea noastra si prezentul pe care il traim chiar noi cu copiii nostri.Trebuie apreciata la adevarata ei valoare.
  Va pup, Andreea.

Ramas bun, om cu suflet de aur!

    Uneori cuvintele sunt de prisos, poate chiar vor ramane asternute pe hartia ingalbenita ani de zile pt nepoti. Nu-si au rostul, mai ales cand privesc afara soarele si primele semne ale primaverii proaspete si pline de viata. Incerc sa gasesc o alinare in mirosul crud al ierbii, sa gasesc un sprijin in roua diminetii care anunta un an bun si plin de speranta, sa gasesc o explicatie a tot ce s-a intamplat. Toate au un singur raspuns, o unica solutie: asa a fost voia Domnului pentru ca daca EL are nevoie de oameni buni, sufletisti, cinstiti, coboara si ii alege dintre noi. Poate ca putini au aceste calitati si nu are de unde alege asa repede, atunci hotaraste sa se opreasca langa cineva omenos, glumet, destept, muncitor, iubitor, corect.... Si acesta, de data asta, a fost nenea Stelica. M-am rugat de nenumarate ori la Ceruri, la unchiul meu, care deja este acolo Sus, sa nu-l ia pe el, nu inca, mai avea atatea de oferit, de trait, sa ne invete, sa glumeasca cu noi, sa construiasca. Nu s-a putut. 
     Dar acolo, in gradina Raiului, poate isi va mai ridica o data acea casuta calduroasa, primitoare, curata si frumoasa pe care o avea si aici, de care era tare mandru si ne va astepta. As fi onorata sa calc in aceasta constructie plina de iubire, idei inovatoare si viata dupa moarte. Sunt convinsa ca se va descurca si acolo la fel de bine ca aici. Nu renunt la ideea mea, copilareasca dealtfel, ca acolo ne asteapta, iar reuniunea aceea de familie plina de bunatate si multe alte lucruri frumoase si pline de dragoste, pe care am trait o de atatea ori si aici la casa de la tara... la coltul de Rai al nostru va fi din nou plina de veselie si zambete.
D-zeu sa-l aiba in grija si sa fie convins ca are langa EL un om de calitate, unic in felul lui.
Suntem prea mici pt a da vina acum pe EL, ci ar trebui sa -i multumim ca ne- a dat alaturi de noi atata vreme un suflet asa nobil si plin de calitati.

Copilaria, adolescenta si intreaga mea viata au avut ca mentor un singur OM- nenea Stelu. Multumesc, nenea Stelica, pt tot ce m-ai invatat pana acum... Viata e fara culoare fara dvs.! Suntem mai saraci, mai goi, mai pustii...
Pacat ca nu am stiut sa apreciem mai adanc toate povatele ce ni le-a daruit, sa ascultam mai atent toate povestile de la gura sobei pe care ni le-a spus si de care nu te plictiseai niciodata... acum nu mai avem izvorul lor...Timpul s-a oprit in loc si asa va ramane multa vreme...
Andreea

Bine ai venit, primavara!

 Abia am asteptat primavara, caldura, frumusetea, prospetimea, gingasia, veselia, coloritul viu al naturii si de aceea va impartasesc o pilda citita pe internet, un exemplu de cat de frumosi si vii suntem, de cat de minunati si bogati suntem, dar nu realizam la timp, de cat de putin apreciem ce avem langa noi si de cate putem face, nu ne dam seama ca viata e unica, nu vedem valoarea adevarata a prieteniei si bunelor maniere, irosim timpul alocat noua, familiei, simplitatii, sinceritatii, amintirilor nostalgice, rabdarii si voiosiei.

"Într-o zi, un tată care o ducea bine cu banii, s-a hotărât să îşi ducă fiul la ţară, pentru a-i arăta cum trăiesc oamenii săraci, iar astfel băiatul să înţeleagă valoarea lucrurilor, şi să înţeleagă cât de norocoşi sunt ei. Aşa se face că au stat o zi şi o noapte la o familie foarte săracă de la o fermă. La finalul călătoriei lor, pe când se întorceau acasă, tatăl îşi întreabă fiul:
– Ei, băiete, ce crezi despre călătorie?
– A fost excelent, tată!
– Ai văzut cum trăiesc acei oameni săraci şi nevoiaşi?
– Da!
– Şi ce ai învăţat?
Băiatul i-a răspuns:
– Am văzut că noi avem acasă un singur câine, dar ei au patru. Noi avem un uriaş bazin de înot, dar ei au un râu nesfârşit. Noi avem felinare, ei au o mulţime de stele. Curtea noastră se termină la gard, a lor se pierde în linia orizontului. În special, tată, am văzut că ei au timp să stea de vorbă unul cu altul, şi trăiesc ca o familie. Tu şi cu mama trebuie să lucraţi toată ziua, şi cu greu vă văd pe amândoi!
Tatăl a rămas tăcut, iar după o vreme fiul i-a spus:
– Îţi mulţumesc, tată, că mi-ai arătat cât de… bogaţi putem fi!"

 Va pup! Ganditi-va bine! Andreea. 
 La multi ani, viata! La multi ani, mama! La multi ani, fata mea!

Ce simpla este iubirea...

      Cateva zile la patinoar.... feerie, zbor, muzica si ralaxare. Priveam linistita cum cei doi tineri se plimbau pe gheata lucie si rece, incalziti de cateva raze de soare razlete, in mijloc de iarna frumoasa, concediu, libertate. Se tineau de mana, zambeau si alergau in ritm de dans tineresc cu o pofta de viata iesita din comun. Pur si simplu se iubesc, se strang in brate, fac doua piruete si iar isi soptesc ceva. Impartasesc acelasi hobby placut, de iarna, vacanta si vis, patinajul. Privesc cu ochii plini de bucurie si speranta fiecare particica de gheata libera, tanjind dupa o clipa de dragoste din nou in doi. Isi fac planuri impreuna si isi povestesc amintiri nostalgice de acum cateva zile. Imi dau seama ca iubirea este foarte simpla, cinstita si plina de veselie. Doar ca noi, oamenii grabiti si obositi deja, ne-o complicam fara sa realizam. Si astfel ostenim in fata acestui sentiment liber si usor, ne facem probleme si ne punem intrebari inutile, fara rost. Pacat... pierdem timp. Viata este scurta, dragostea intretine viata si e unica. Trebuie sa-i simtim gustul autentic, nu cel prefacut si sintetizat. Iubiti clipa!
 Va pup, Andreea.

Cartile, o amintire sau o schimbare a viitorului ?!

     Pacat ca in ziua de azi nu se mai citeste si ca tineretul acorda importanta mai mult tehnicii, telefoniei, IT- ului si a tot ce reprezinta materialul audio. Mi-amintesc cu drag cum imi citea bunica povesti, cum istorioarele de odinioara cu exemple bune si demne de luat in seama ne umpleau serile reci de iarna, cum vocea bunicului comentand de langa soba ma amuza intotdeauna. Imi placea cand aveam ceva nou de citit la scoala pentru ca asa puteam afla iar o nazbatie sau o poveste hilara a vreunui copil de varsta mea- (Amintiri din Copilarie- Ion Creanga sau D-ul Goe- I.L.Caragiale)
     Acum se asteapta decernarea premiilor Oscar pentru a afla o legenda sau un basm repus in scena intr-un fel modernism sau se cumpara un dvd pentru a descoperi ceva interesant si mult mai rapid. Mare greseala, creierul omului se sterge si toti devenim masinarii si prizonieri ai tehnicii si aparatelor moderne de redare a povestilor clasice intr-o postura total ironica si eronata. Timpul si frumusetea viselor dispar ...
     Chiar m-am gandit zilele astea la cine este Lev Tolstoi, am citit cateva opere ale lui cand eram mai mica- Anna Karenina, razboi si pace. Cati dintre noi mai stiu asta?! Mai jos am selectat un citat, poate starnesc curiozitatea cuiva:

"Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi." (Lev Tolstoi)

    Cat adevar in aceste randuri! Oare cate filme  pot cuprinde acest mesaj mai clar decat in aceste cuvinte asternute pe hartie si care raman intiparite in minte o data ce le parcurgi si le poti reparcurge cand doresti, cand simti sau cand ai nevoie? Sunt acolo intre paginile cartii prafuite din biblioteca... Eu cred ca sunt cel mai frumos cadou al vietii in fiecare zi...
Va pup, Andreea.