Iarasi castigatoare!!!

Ati putea sa-mi spuneti ca am mare noroc, ca a inceput sa-mi mearga bine sau ca cineva acolo sus ma iubeste. Insa nu e chiar asa. Am muncit, v-am delectat cu diverse povesti, v-am informat despre variate produse si v-am amuzat cu fel de fel de patanii. Acum, din nou, am castigat un premiu lunar aici. Daca vreti cititi si in continuare urmariti-mi blogul. In viitor va astept cu noi povesti!
Pupici!
A voastra Andreea!

Drumuri mai sigure cu Optimal Auto

      Aveam lunar tot felul de transporturi de dus la capat. Eram foarte obosita, pentru o masina de transport, atatea rute interne sau externe, lungi, istovitoare ma dadeau peste cap.

      Zilele astea sefu avea un transport catre Anglia de facut, foarte important, il tot auzeam negociind la telefon diversi termeni ai contractului si eram curioasa ce va iesi pana la urma . Era o zi incarcata din toate punctele de vedere, nervi, nerabdare, emotii, totul se adunase acum. Si eu obositaaaaa chiar si plictisitaaaaa! Of ce viata de masina! Acum eram atenta la conditiile drumului, pareau mai interesante decat data trecuta: firma respectiva, Optimal Auto, oferea servicii complete de transport de masini Anglia- Romania si retur in judetul Arad, unde eram in momentul acela, cat si in intreaga tara. Sefu lucra cu aceasta firma pentru ca ii conveneau preturile si modul de lucru, serios si punctual. Erau o firma de specialisti in transport, iar cursele se faceau in orice zi la cererea clientului. Cat se calatorea, autoturismul repsectiv era in perfecta siguranta, de asta ma ocup eu, nu? Exista si o platforma auto, iar preturile sunt cele mai avantajoase aici. Aceste tractari auto non stop sunt foarte bune pentru ca la firma respectiva clientul beneficieaza de toate serviciile la preturi mici si dispune de comoditate, lasand pe altcineva sa se ocupe de serviciile pentru transport autoturisme Anglia.

         “Dar noi nu avem doar o marca de autoturism de transportat! ”am auzit la telefon spunandu-se. „Oferim transport pe platforma specializata din Anglia pentru orice tip de autoturism, orice marca, noi sau second hand, limuzine, dubite sau autoturisme de teren. Capacitatea de transport este intr-e 1 si 12 masini simultan, desigur tinand cont si de dimensiunea autoturismelor. Este ok? ”
“Da. Perfect.” a confirmat sefu’.
Deci era clar ca aveam iar treaba in week end-ul care se apropia.
“Alte detalii?! ” s-a continuat discutia.
“Asiguram consultanta in alegerea celei mai bune variante de transport a masinii dvs din Anglia catre  Romania, servicii disponibile la orice ora si in orice zi la preturi competitive adaptate  la cerintele fiecarui client in parte. Problemele aparute pe parcursul transportului cade in  sarcina noastra sa o rezolvam. Traseul il stabilim impreuna cu clientul, adica cu dvs, incercand sa cream costul optim al transportului si traseul cel mai bun din Anglia pana in Romania. ”
“Despre soferi sa nu-mi fac probeleme, nu?“ 
“Toti soferii nostri sunt inteligenti, profesionisti și foarte experimentati. Mulți au fost cu noi timp de 10 – 15 ani sau mai mult și sunt experți în domeniul de transporturi auto Anglia- Romania si retur. Soferii nostri sunt formati pentru a lucra cu un vehicul specific pentru a asigura cele mai înalte standarde, care sunt menținute în orice moment. Transportam toate tipurile de vehicule pentru diversi clienți, care variaza de la corporații internaționale la cluburi auto si persoane fizice. Toate transporturile sunt atent monitorizate de catre tot personalul de la sediul companiei, clientii putand obtine informatii despre locatia masinii comandate apeland la numarul de telefon afisat pe site sau venind personal la sediul Optimal Auto Srl. “ s-a auzit raspunsul.
“Da. E foarte bine. Din ce aud e totul in maxima siguranta. Asigurarea o faceti tot la firma acolo? “
“Avem asigurare de răspundere deplină pentru a purta de grija vehiculului dumneavoastră în timp ce acesta este în grija noastră. “
 Totul suna perfect si mai ales avantajos pentru sefu'. Doar eu eram istovita deja si acum trebuia sa mi incarc bateriile pentru ca ma astepta inca o zi de munca pe drumurile celor doua tari.

Ghinion sau noroc?!

      Nimic nu parea sa ne disturbe vacanta de vara. Al meu prieten tocmai cumparase o masina noua si eram tare mandri de ea, pentru ca ea consuma foarte putin. Ne doream ca in aceasta vacanta sa-i facem si rodajul. Eram convinsi ca va merge super!  Si asa a fost in prima parte a calatoriei. Eram incarcati de bagaje, o geanta frigorifica, chiar si un cort si multe jocuri pentru fratiorul meu, Andrei. Plecasem noi trei, fara parinti: eu, Mara, o tipa de 17 ani nu prea plmbareata, insa dornica de noi cuceriri in orice domeniu, Virgil, prietenul meu, proaspat absolvent al Facultatii de Studii Economice si Andrei, fratele meu de 6 anisori. Peisajul era superb, muntii ne faceau cu ochiul sa ii escaladam nitel. Vremea tinea cu noi. Ne doream sa ajungem la cabana unde rezervasem pentru 5 zile un sejur minunat in inima muntelui. Insa mai era de mers, drum cu serpentine, caldura si nervi in trafic. Pe la mijlocul calatoriei am auzit un zgomot ciudat si deodata motorul s-a oprit si toti am ramas incremeniti, uimiti si nu stiam ce se intamplase. Am tras cu chiu cu vai pe dreapta si am inceput sa ne dam cu parerea. Niciunul dintre noi nu se pricepea la mecanica asa ca am incercat  sa gasim niste solutii adiacente. Cea mai buna ni se parea sa mergem la cea mai apropiata benzinarie sa intrebam acolo unde e cel mai apropiat service auto. Pentru ca eram intr-o pustietate si nimic de genul asta nu se zarea mai aproape, am plecat spre restaurantul pe care il vedeam la 100 m in fata. Nu aveau nimic in comun restaurantul cu un service, dar macar intrebam si aflam o solutie. Aici, un domn amabil, ne-a intampinat cu un pahar cu apa rece, pentru ca era foarte cald. Dupa ce i-am spus problema noastra, ne-a spus ca are o mica rezolvare, de inceput.   

       “Fratele meu e aici si e mecanic, va veni cu voi sa vada despre ce este vorba. Apoi vom comanda de la un magazin super AutoHut tot ce va trebuie, pentru ca va livreaza piese auto imediat in 24 ore si oriunde. Cel mai apropiat service este la 50 km si noi nu avem momentan aici vreo masina disponibila cu care sa mergeti acolo. Plus ca azi e duminica si sigur nu gasiti pe nimeni acolo la service decat maine dimineata. ”

            Am acceptat pentru ca era singura si cea mai buna rezolvare pentru moment. Fratele domnului amabil ne-a spus care e buba masinii: motorul se facuse praf. Nu stiam de la ce, insa era grav.

            “Bine ca AutoHut este si magazin online. Trebuie sa stiti ca magazinul AutoHut ofera livrare in 24 ore, are preturi mici, ofera posibilitatea de a compara preturile online si de a face o comanda rapida fara inregistrare, ofera garantie pentru produsele comercializate, are stoc de peste 200.000 de piese pentru orice marca de masina si ofera livrare gratuita pentru comenzi peste 399 lei. ” ne-a mai informat domnul acela dragut.

           Intr-adevar am cautat pe site, am gasit toate informatiile necesare, o gama variata de marci si am putut comanda usor ce ne trebuia. Imediat ne-a venit raspunsul si comanda a fost inaintata. Aveam doar de asteptat. Ne-am cazat la acel restaurant, care avea si cateva camere in spate pentru angajati. Au fost draguti sa ne inchirieze una si astfel a trecut o zi din vacanta noastra. Imediat ce au venit piesele, a doua zi, fratele patronului dragut, mecanicul, ne-a ajutat cu montarea si puteam zice ca eram iesiti din incurcatura si ca mai puteam salva inca 4 zile de vacanta. Le-am multumit mult si lor si celor de la AutoHut si ne-am continuat drumul spre munte.

             Concediul a fost frumos in continuare, vremea a fost minunata, amintirea ghinionului departe, insa ce ne-a bucurat a fost ca am cunoscut oameni amabili cu aceasta "ocazie" si firma AutoHut si-a facut datoria pe deplin.

Drum Bun!

Si ca sa va lamuriti mai bine de acest magazin de piese auto, de seriozitatea si promptitudinea lui, intrati pe facebook.

Drumul unui permis de conducere

       Mda, drumul acesta este lung. Rezultatul este un cartonas colorat, plastifiat si cu fotografia personala. Metoda obtinerii lui este anevoioasa si uneori plictisitoare pentru unii, iar pentru altii super incantatoare, o adevarata aventura. De obicei barbatii sunt soferi ambitiosi, femeile lasa sofatul mai mult pe seama hobby-ului. Mi-aduc aminte cand eu am incercat, cu ceva vreme inainte, cat de dificila mi s –a parut calea obtinerii acestui cartonas plastifiat.

        Primul pas era inscrierea la o scoala de soferi, alegerea uneia performanta si mai ales accesibila financiar, pentru ca piata era astupata de oferte variate si chiar de pacaleli multe. Eu am mers pe mana unui bun prieten si vecin care mi-a recomandat cursurile unei scoli de soferi, unde m-am inscris si am primit orarul cursurilor de predare, adica practica, cat si sfatul de a merge sa exersez testele scrise la sala. Am facut cunostinta cu profesorul meu auto, adica instructorul, si prima lectie a fost o introducere in aceasta lume a conducerii vehiculului pe patru roti. Eram uneori obosita de la invatat, pentru ca eram in anul cand trebuia sa invat si pentru admiterea la facultate si nu-mi ardea deloc de sofat dupa amiaza. Cel mai mult imi displaceau orele de condus pe ploaie sau cele noaptea, insa erau toate obligatorii.

          Al doilea pas a fost cumpararea cartii de teorie pentru tinerii soferi care avea si teste pe care le rezolvam de mai  multe ori. Practic uneori invatam pe dinafara tot ce trebuia sa stiu pe sosele. Apoi mergeam la sala unde faceam diverse chestionare si ma incurcam in raspunsuri, ma enervam ca nu imi iese numarul exact de raspunsuri bune la intrebari, ma grabeam mereu sa ajung acasa sa mai deschid si cartile penttru examenul de admitere la facultate. Tot asa o tineam zilnic pana cand, fericita, rezolvam bine testele si faceam o zi pauza de relaxare ca recompensa.

          Al treilea pas era sa imi perfectionez orele de condus, mai ales parcarile laterale. Aveam oroare de aceste parcari si de ele mi-era frica. Va impartasesc un mic secret: acum tocmai aceste parcari imi plac. Dar de ce ti-e teama, nu scapi. Asa a fost si la mine. La examen o parcare laterala am avut de efectuat si bineinteles ca m-am incurcat.  Dupa mesele cand sofam prin centrul orasului erau cele mai placute, eram cea mai mandra, atingeam cote maxime de concentrare cand vedeam un politist si ma relaxam la final cand primeam observatiile si sfaturile pe ziua respectiva.

           Al patrulea pas aparea cand trebuia sa -mi infrang emotiile la auzul anuntului instructorului: “Esti pregatita pentru examen. Mergi maine sa te inscri! ” Trebuia sa nu uit de testarile medicale si psihologice, pe care, tot incarcata de teama, le treceam, o teama aparuta la impactul cu noutatea. Apoi venea momentul sa ma inscriu la sala, unde sustineam examenul scris, testele, adica chestionarele auto, atat exersate pana atunci, apoi vorbeam cu instructorul cand sa punem: “orasul” , adica testarea prospriu zisa, practica, “plimbarica” prin oras alaturi de un politist, profesorul meu pentru o zi la examen. Totul culmina cu examnul alaturi de domnul politist si concentrata fiind, greseam de multe ori la capcanele lui. Cedam uneori si tresaream la indicatiile sale sau la sfaturile nevinovate. Atmosfera in masina era apasatoare, deloc relaxata si, din acest motiv, se mai gresea, se mai ierta  si chiar se mai si glumea. Nimeni nu isi dorea un esec.

            Ultima etapa, a cincea, era cea mai placuta: “venirea pe lume” a cartonasului plastifiat, carnetul de conducere, permisul, asta daca aveai norocul si taria sa treci examenele de mai sus, scris si practica. Nu era isna o etapa usoara, doar placuta, ca nu te mai punea nimeni sa inveti nimic, ci doar sa stai la coada, sa astepti, sa completezi formulare, sa platesti taxe si iar sa astepti. Nu in ultimul rand, dupa formarea dosarului acesta pentru obtinerea permisului, sosea momentul cand faceai poza, dovada sigura ca era actul tau personal, pentru care te muncisei atat, pentru care pierdusei numeroase dupa amieze de adolescent, de distractie. 

            Merita insa tot efortul: aveai la final un cartonas care iti dadea puterea sa visezi, sa zbori parca oriunde iti doreai, asta daca aveai obiectul “muncii tale” : vehiculul pe patru roti. Va spun din proprie experienta ca, prima data cand experimentai singur detinerea acestui permis de conducere o faceai chiar daca aveai doar o masina pricajita, la mana a doua, ruginita si uitata de bunicul in garaj, pentru ca iti doreai sa fii liber si sa sarbatoresti astfel fericirea momentului, emotia obtinerii acestui carnet de conducere, disparitia chinului atator ore de sofat tulburatoare. Cel putin in cazul meu, asa s -a intamplat! Si de atunci au trecut 16 ani, in care "nasterea" acestui cartonas colorat, plastifiat, a fost cea mai buna alegere si cea mai utila din viata mea.

Un nou castig, o noua speranta....CARPISA

Da, e adevarat. am castigat din nou! Si pentru ca ador sa scriu, sa tes povesti si istorioare de tot felul pentru voi, si pentru ca blogawards.ro mi-a dat aceasta oportunitate, si pentru ca se ivesc noi sanse si produse care trebuie promovate intr-o maniera interesanta pentru a va atrage, nu?
Intrati pe link si cititi ca sa va convingeti daca eu sunt sau nu castigatoarea!!!
Va pup!
Aceeasi Andreea.

Floraria cu povesti sau povestea din florarie

            Crescusem intre prietenele mele, garoafele, impreuna cu vecinii mei, crinii, in sera, si nimic nu prevestea ce va urma. Masina venise si un domn galant si chipes ne incarca in lazi mari si colorate, fiecare cu biletelul ei. Drumul nu a fost foarte lung, am simtit ca ne-am oprit si ca s-a facut lumina in dubita. Soarele inca stralucea desi era sfarsitul verii, o vara torida si insorita. Lazile au fost depozitate in spatele unui magazin frumos decorat, ca de poveste, cred ca o florarie. La pranz am aflat unde eram: ne-au scos din lazi si ne-a dus in fata, in florarie, “Floraria cu povesti”, vedeam scris sus pe banner. Pesemne fiecare floare aducea in prim plan o poveste, cum va fi si in cazul meu, o poveste care merita sa fie cunoscuta de toti.

Am fost toti aranjati in glastre mari si elegante, ba pe jos printre dulapioare, ba in fata mesei de receptie, peste tot erau buchete trandafiri. Eu, un trandafir rosu si foarte mare, am nimenrit cu alti trandafiri dar mai mici, simpatici si foarte frumos mirositori.

           Floraria avea multi clienti, vechi sau noi, indragostiti sau reci, grabiti sau mai inceti, toti ne admirau si ne miroseau, apoi intrebau pretul si se hotarau daca sa ne ia sau nu. Deja trecuse ceva timp si nimeni nu se interesa de trandafiri, pesemne era o zi ca oricare alta si nicio sarbatoare ca sa fim acaparati devreme. Se intuneca si nimic. Eram trist. Nu mai speram nimic: o casa calduroasa la o fereastra mare. Se auzi deodata clopotelul de la intrare si o voce de barbat vesela:

“Iubita mea, am venit. In sfarsit am reusit sa fug de la treaba sa vin sa te vad! ”

             Si trecu pe langa galeata cu trandafiri, ma insfaca fara sa priveasca si alerga intr-un suflet la vanzatoare, sarutand-o cu foc si dandu-i floarea, adica pe mine, tantos si mandru, tot numai “ochi si urechi” . Aceasta ma privi o secunda, ma mirosi si apoi il saruta cu foc pe barbat.

“Mergem, iubire? ”

“Da, sa-mi iau haina! ”

Amandoi au iesit din florarie si, tinandu-ma strans, au alergat spre masina lui. Au pornit rapid si au oprit repede la un restaurant.

“Iau si trandafirul. Nu vreau sa ramana singur in masina! ” zise ea.

“Cum doresti. Este aniversarea ta si iti indeplinesc orice dorinta! ”

Au intrat si s –au asezat la o masa eleganta. Au stat de vorba, au servit tot felul de bunatati si au ras foarte mult. Imi ajungeau la nas diverse arome si mirosuri ciudate, dar apetisante de pe masa.

„Maine e evenimentul fericit, nu? Vii la mine acasa, da? Abia astept.“ intreba ea.

„Da. Giulietta! Insa port o teama mica in suflet, sa-ti marturisesc drept. “

„Lasa prostiile, Romeo! Nu se va intampla nimic rau, nimic din ce nu am vrea sa se intample, nu? “

             Zis si facut! Dupa un sarut tandru, am plecat iute cu ea acasa, pentru ca ziua urmatoare se parea a fi o zi plina de surprize. Stateam tantos in vaza albastra din living, intr-o casa frumos decorata, parfumata si foarte saptioasa. Asteptam momentul venirii lui. Chiar adoram astfel de clipe, in  care iubirea este pe primul plan si se intampla lucruri superbe intre indragostiti. La ora stabilita, incarcat de cadouri a sosit Romeo la casa viitorilor socri.

                A fost o masa placuta, s-a intretinut atmosfera, s-a glumit si parea ca totul era bine, chiar super. Romeo le-a a prezentat intentiile serioase cu iubita lui. Nu le-a smuls niciun zambet gazdelor in acel moment, dar nici nu s-au incins spiritele. Parea ca se acceptase dorinta lui. Dupa plecarea tanarului insa, parintii Giuliettei au chemat-o in living si i-au dat vestea cea proasta: ea nu putea fi cu acest baiat pentru ca tatal lui il daduse in judecata pe tatal ei de ani buni si erau certati la cutite. 

                Eu, din glastra mea, auzeam si nu credeam “urechilor”. Imi parea cunoscuta istorioara acestor tineri cu o alta, mai veche, faimoasa “Romeo si Julieta". O cunoasteti, nu? Parca si numele le erau predestinate esecului in dragoste. Ma intristasem, nu aveam cum sa plang pentru ca sunt un trandafir demn de numele meu, floare cu spini, insa mi-era mila de tanara care incerca totusi sa-si induplece parintii, sa gaseasca o cale de mijloc pentru ca ei doi sa fie impreuna. Nu as vrea sa ma gandesc acum ca finalul acestei povesti va fi acelasi cu al celebrei stiuta de toata lumea. Nu aveam cum sa ajut sau sa dau un sfat, pentru ca eu eram doar un trandafirm o floare, menit numai sa incante privirile celor prezenti. Ce as fi putut sa fac?! Nu ma intelegea si nici nu ma auzea nimeni, de aici din lumea mea, din universul meu restrans. Puteam doar sa astept sfarsitul de aici, din glastra mea albastra.

                    A doua zi nicio miscare. Giulietta a plecat la servici ca in fiecare zi si din acel moment eu nu am mai vazut-o. Spre seara doar am observat un pachet cadou cu un biletel. I-am vazut pe ai ei parinti in lacrimi, citind bucatica aceea de hartie: 

                  “Am vrut doar sa fiti langa noi, dar nu ati dat nicio sansa dragostei noastre, nu ati avut incredere in noi, ciocniti si pentru noi un pahar de vin. Noi ne-am casatorit si am plecat din oras. O sa va sun cand voi putea. Imi pare rau ca nu va am aproape la inceput de drum, in acest moment fericit din viata mea, unic, sublim! Va iubesc! Giulietta ”. 

                    Lacrimile celor doi nu puteau sa o aduca inapoi acum. Era prea tarziu. Acum nu puteau decat sa astepte un semn de la ea si sa spere ca va fi fericita si ca nimic nu va umbri iubirea ei.

                    Eu atat stiu, atat va impartasesc! Iubiti florile, iubiti povestile! Intr-un cuvant: indragostiti-va de orice, de oricine! Dragostea merita orice sacrificiu, iti da aripi!

MIRCEA IONESCU

     Un nume comun, nu!? Sau un nume care va aduce aminte de ceva, nu? Mie mi s-a parut un nume care ascunde un secret, o falsitate, o minciuna. As putea tese o poveste pe langa el sau chiar mai multe, dar nu v-ar interesa, as putea sa nu sciru nimic si altfel nu v-as mai da de gandit, nu? Am ales sa port un dialog cu voi sa va stiu parerea. Nu am visat, nu e imaginatie, e doar un adevar: acest nume e predestinat minciunii si inselaciunii. Suna melodios alaturarea prenumelui si numelui, nu? Eu m-am gandit ca el ar putea ascunde o istorioara, de fapt un nume feminin, care sa aiba si el un secret, nu? Cu ce l-am putea asocia? Sa meditam un pic.... Gata, mi-a venit o idee: Camelia, ar fi perfect. Chiar se potrivesc. Camelia si Mircea Ionescu au plecat in calatorie.... Camelia si Mircea Ionescu au luat micul dejun.....Camelia si Mircea Ionescu participa la spectacol.....etc. As putea sa-i aleg si o poza acestui nume masculin, cea mai potrivita este:

Acum ma intrebati de ce Gepetto a ales numele de Pinocchio si nu Mircea Ionescu, nu? Pentru ca suna mult mai bine Pinocchio, nu? Dar schimbam noi povestea nitel: il va chema Mircea Ionescu Pinocchio. Perfect. Dar pe ea cum s-o numim? Gata stiu: Rappunzel.Are si fotografie:

Chiar am rasfatat-o, nu? Urata nu este deloc, doar privire de vipera are... Asta e! Asa ca am alcatuit perechea: Mircea Ionescu Pinocchio si Camelia Rappunzel. Ideal. Se potrivesc de minune, nu? Cum sa nu?
Aaaa, da, asa e: nu se poate! Pentru ca sunt una si aceeasi persoana. Mircea Ionescu Pinocchio Camelia Rappunzel.Dar poza nu am mai gasit!!! Ar fi fost o caricatura, nu? S-a intors lumea cu dosul in sus, nu?
Aici e falsitatea si minciuna in ziua de azi. Crezi ca exista ceva si pana la urma nu e ceea ce ti-ai fi imaginat. Sau sa o luam altfel: ai incredere in cineva si acel cineva este chair "lupul", nu ma mira faptul ca Scufita Rosie a fost inghitita asa repede: a platit prin naivitatea sa, si chiar din partea unui prieten, asa zis prieten.
         Am putea scrie la nesfarsit despre aceste personaje ale copilariei, am putea spune adevaruri usturatoare cu ajutorul lor, insa mi s-ar face mila de ele: ne-au oferit atatea povesti frumoase, ne-au alinat atatea nopti si noi sa le luam in ras?! Pentru cine?! Nu merita nimeni asta! Asa ca ma las batuta si dau drumul falsitatii si secretelor sa faca ce vrea. M-am saturat de acest joc murdar. Am obosit! Voi nu?
Va pup!
Aceeasi Andreea.