Pofta

Exista pofta de a trai, de a fi mai bun, de a fi apreciat, de a fi inteles...Imi doresc uneori sa opresc clipa "o secunda" si sa pot respira dreptatea, corectitudinea, exactitatea. Incerc sa urc dealul, sa gasesc solutia cea mai buna, sa adulmec urma cea mai buna, insa nu reusesc sa  fiu privita cum mi-as fi dorit. Atunci simt cum literele tipa inlauntrul meu, cum si-ar dori ca mesajul pe care vreau sa-l transmit sa fie scris si macar inteles mai tarziu. Ma uit in urma, exista umbra sufletului meu care si-ar dori sa fie martorul faptelor proprii. Totul se invarte in jurul axei de echilibru al fiecaruia. Imi place sa-i ascult pe oameni, sa privesc spre iesirea cea mai apropiata, sa poposesc intre pofta de a gusta viata, de a suspina sau de a zambi in fata zborului unui fluture. Am uneori o dorinta ascunsa de a pofti sa fiu ascultata, de a fi inteleasa cum trebuie, de a incerca sa mi se dea sau nu dreptate, de a avea curajul sa mi se zica nu sau da. Insa e prea mult pentru unii sa faca un efort corect, just si sa se recunoasca rezultatul cel mai bun. Nu are rost de multe ori o lupta fara final intre mai multe solutii perfecte si cu nicio pofta de a invinge, in niciun caz. As putea sa caut si sa primesc un sfat si cel mai potrivit este sa las o unda de liniste intre toate aceste rataciri si acel zbucium launtric al sufletului propriu. De atatea ori am cautat picaturi de forta cu care sa continui in pofta de a respira, de a ma plimba, de a interactiona cu activitati noi. Cea mai dulce mi s-a parut pofta de a iubi si de a avea grija de cei dragi. Si pe de alta parte, cand mi se ofera o lacrima de dragoste, realizez ca sunt mai formata, mai sensibila si ies victorioasa in interiorul meu. Si asta incerc sa invat din ce in ce mai bine si mai rapid, insa cred ca voi reusi numai cu ajutorul celorlalti si cu speranta ca drumul este deja schitat pentru fiecare si trebuie sa-l urmez cu ce mijloc de locomotie am la indemana. Nu mai caut acum nimic nou pentru ca am obosit cand trebuie sa reiau fiecare explicatie sau inceput de logica, fiecare pofta de simetrie, de neant, de meticulozitate...
Va pup, aceeasi Andreea.

Radu Beligan-"Constiinta curata a teatrului romanesc"

Am urmarit in seara aceasta un spectacol de teatru unic, avandu-l in prim plan pe celebrul actor ajuns la varsta de 93 ani, Radu Beligan. As putea sa apelez la cuvinte marete ca sa va introduc in atmosfera miraculoasa a unui astfel de spectacol maret. Insa sunt prea mica si nu as gasi cuvintele suficiente pentru a descrie acest moment. Mi-au ramas in minte si in suflet cateva intamplari pe care le voi pastra in sertarul meu secret- adevarate pilde pentru noi, oamenii de rand, simpli.
Am fost insa dezamagita pentru cei care nu respecta un astfel de spectacol, pentru ca exista oameni, pe care un actor ii stimeaza mult si care nu stiu definitia relatiei actor -spectator. Pe cand eu nici macar nu aveam puterea sa aplaud, din cauza emotiilor, aveam doar lacrimi in ochi, existau anumite persoane care nu renuntasera la telefoanele mobile si care nu aveau bunul simt, pe parcursul a celor 90 de minute, sa inchida aparatele secolului XX.
Trecand peste aceste clipe urate, in care eu insasi m-am simtit prost pentru altii si plina de rusine lasam capul in jos, spectacolul a avut farmecul sau unic, dat de un singur om, un om a carui viata a fost teatrul vietii sale, de cand cortina s-a ridicat. Ne-a impartasit toate clipele petrecute de cand viata sa s-a intersectat cu lumea teatrului si pana in prezent. Ne-a dat definitia talentului, care nu este decat "rabdarea indvidului". A fi actor nu este doar o meserie, este puterea de a interpreta diverse roluri din viata noastra in relatie stransa cu epoca respectiva.
Ce m-au impresionat mai mult erau momentele pline de de umor, intamplari diferite din viata maestrului de-a lungul timpului. Nu as putea sa imit cuvintele pline de har ale actorului care descriau aceste intamplari, pentru ca nu au aceeasi putere asupra sufletului vostru. Trebuie sa fi prezent acolo langa scena ca sa simti tot mesajul marelui personaj.
Finalul spectacolului a fost ca un testament viu catre noi, spectatorii, fara de care ei, actorii, nu ar exista si nu ar transmite atatea simtiri profunde..."Viata trebuie traita insa mereu la clasa intai," cu asta a incheiat Radu Beligan monologul sau catre noi, "muritorii". Ne-a lasat o mostenire vitala pentru a-i invata pe cei de dupa noi: "Intotdeauna e nevoie de iubire. Suntem pe pamant pentru a iubi: iubeste orice, iubeste aerul, natura, prietenii si chiar si dusmanii, dar iubeste! Nu avem timp si nici forta pentru a detine o inima infirma."
Ar fi multe de spus, insa nu stiu cati si cum ar intelege mesajul corect al maestrului, cel mai bine ar fi sa inchideti ochii pentru o clipa si sa alegeti un personaj in pielea caruia ati vrea sa fiti si sa incercati sa simtiti cu adevarat viata si trairile acestuia. Ar fi perfect daca ati reusi, insa cu greu se va ajunge la perfectiune si astfel ati intelege acum cat de important este macar sa te afli in aceeasi sala cu marele om de cultura si teatru, Radu Beligan, pe care il venerez si ii multumesc pentru tot ce mi-a trasmis pana acum, o intreaga eternitate pe scena. Respectul pe care il port este prea mic pentru o asa mare personalitate cum este DANSUL. Imi pare rau insa ca noi nu putem sa-i respectam pe actori in alt fel, decat cu acele aplaude, de care ei se bucura nespus, dar care sunt prea sarace pentru cat fac ei pentru noi, privitorii.
Va pup, Andreea.

Miracolul din interiorul nostru

Buna dragii mei, am pastrat pentru luna martie, cea mai importanta pentru mine, o frumoasa declaratie personajelor din viata mea si descoperirii exteriorului splendid in care traim sau pe care il privim cu ochii sufletului. Luna florilor, luna primaverii mi-aduce mereu aminte de prezenta celor mai importante persoane in viata mea. Ne gandim toti ca martie e luna in care trebuie sa multumim in primul rand celei care ne-a dat viata, Mamei. Este fiinta care iti daruieste tot ce poate fara nicio conditie, te invata ce este iubirea si repectul, te face sa zambesti in orice moment si este mereu alaturi de tine cand ti- e greu."La multi ani si multa sanatate Maicuta buna! Iti multumesc pentru tot!"
Am cunoscut anul trecut o persoana care mi-a schimbat viata si care imi va deveni sot in cateva zile, un inger, Dendu. Luna asta a fost ziua lui, nu stiu daca as putea gasi un cadou potrivit pentru un om asa special. "La multi ani si te iubesk mult!"
Bunicul, personaj aparut de curand in viata mea este o fiinta plina de umor, spontaneitate si voie buna. Te face sa fii vesel, orice s-ar intampla in ziua respectiva, este un om unic, care doar prin privirea si zambetul din coltul gurii, ti-a redat jumatate din energia de care aveai nevoie chiar atunci. "La multi ani, Bunicule!"
Dar nu as vrea sa-l uit pe bunul si fidelul meu prieten, Spike, patrupedul care la venirea acasa, face tumbe bucuros si asteapta sa-i intinzi un os delicios. Ma iubeste neconditionat, langa el nu pot plange niciodata si mi-a oferit atatea momente frumoase si plimbari sigure! "La multi ani Pike!"
Intotdeauna ar trebui sa existe timp pentru a le face o declaratie celor iubiti, pentru a le da un sarut de ziua lor sau pentru a povesti ceva drag despre ei. Un telefon, o felicitare sau o vedere trimisa ca o surpriza, ii bucura si le ofera amintiri de neuitat pentru viitor.
Va pup, a voastra Andreea.

Sa ne rugam pentru cei afectati in perioada asta grea de iarna!

Buna tuturor. M-am gandit ca din moment ce nu pot face nimic pentru cei care sunt "ingropati in zapada" in sudul tarii, macar sa scriu un gand bun pentru ei, sa le adresez o rugaciune si macar un minut din timpul meu zilnic sa ma gandesc la ei si la ce necazuri au acum. Nu pot sa-mi inchipui cum trec prin momentele astea greu incercate, fara provozii si fara ajutor. Stiu ca romanii sunt solidari, dar sunt zone unde nu se poate ajunge si unde oamenii sunt bolnavi si infometati. Sper ca ninsoarea asta sa se opreasca, ca mania bunului D-zeu pe noi, pacatosii, sa se mai astampere si sa lase loc sperantelor si zambetelor in lumina soarelui. Nu vreau sa ma gandesc ca un soare arzator, la fel de bun cum ar fi in momentele astea, la fel ar fi de nimicitor in privinta zapezii care s-ar topi si ar produce inundatii mari in aceleasi gospodarii incercate acum. Sa ne fereasca cel de Sus de alte napaste!
As vrea acum doar sa ma rog pentru toti oamenii tristi din aceasta perioada si gandul meu sa le dea curaj si rabdare sa treaca peste toate necazurile si momentele ghinioniste din prezent.
Putere si sanatate pentru toata lumea, asa sa ne ajute bunul D -zeu!
Va pup, Andreea!

Un an nou, un inceput diferit, un sentiment de implinire totala...

Servus tuturor si la multi ani voua si familiilor voastre! Sa aveti parte de un an bun si plin de bucurii!
Eu l-am inceput cu o vacanta alba pe muntii plini de zapada si de schiori ai tarii noastre. A fost superb, o stare de entuziasm ca poti face lucruri noi m-a invadat imediat. Aer curat, priveliste minunata, o adevarata aventura alaturi de cei dragi mie. Nu am avut timp sa traiesc profund fiecare moment, pentru ca timpul trecea rapid. Nu mi-am permis sa opresc nicio clipa timpul in loc. In fiecare zi dimineata, priveam partiile de schi, albe si pline de viata, ma bucuram de fiecare lectie de schi alaturi de copiii incepatori si mai imi trageam rasuflarea la un ceai cald in taverna incalzita de la baza partiei. Daca as fi putut, as fi poposit un pic mai mult sus pe varful muntelui ingropat de zapada proaspata si pufoasa si as fi facut o poza in sufletul meu pe care s-o pastrez acolo pentru totdeauna. Insa voi ramane cu fotografiile facute de uby al meu, pe care le-am pus in albumul meu de familie si pe care le vad saptamanal cand am un moment de ragaz.
Ar fi multe de povestit, dar nimic nu va mai aduce din nou langa mine acea atmosfera frumoasa, unica si stralucitoare din varful muntilor. Cel putin nu acum, asa repede. Ma multumesc doar cu amintirea unor momente perfecte, pe "ulita "alba pe care zburam incaltata cu " ghetele cu sine".
Ce mi-as dori mai frumos decat acest inceput de an alb si mirific langa cel pe care il ador in fiecare zi mai mult...
Va pup si va las sa va ganditi la cele mai frumoase amintiri ale voastre de iarna si sa mi le impartasiti pe blog!
Aceeasi Andreea

Poveste de Craciun

Bijutierul era aşezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin.
O fetiţă se apropie şi-şi lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaştri cum este cerul se luminară. Intră hotarâtă în magazin şi arătă cu degetul spre un splendid colier de perle albe.
"E pentru sora mea. Puteţi să mi-l împachetaţi frumos pentru un cadou?"
Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuţa clienta şi o întreba: "Câţi bani ai?"
Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetiţa puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise şi o goli. Căzură câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici şi nişte figurine.
Ajung?" întrebă ea cu mândrie.
"Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este, ea e cea care-i ţine locul şi niciodata nu are nici macar o clipă pentru ea. Astăzi e ziua ei şi sunt sigura că o voi face foarte fericită cu acest cadou. Culoarea alba este preferata ei."
Omul se duse în spate şi reveni cu o hârtie de impachetat nemaipomenit de frumoasă, roşie cu auriu, cu care împachetă cu grija cutia.
"Ia-o", spuse el fetiţei. "Şi du-o cu grijă."
Fetiţa plecă foarte mândră, ţinând pachetul ca pe un trofeu.
O oră după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu parul de culoarea mierii şi cu nişte ochi albaştri minunaţi. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă şi spuse:
"Colierul acesta a fost cumparat de aici?"
"Da, domnişoară."
"Şi cât a costat?"
"Preţurile praticate în acest magazin sunt confidenţiale: nu privesc decât pe client şi pe mine."
"Dar sora mea avea doar câţiva bănuţi. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta!"
Bijutierul luă cutia cu preţiosul ei conţinut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului şi-l înapoie fetei.
"Sora dumneavoastră a plătit. A plătit preţul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea."

Dragii mei, important este sa dati tot ce aveti voi pentru a face o surpriza celui drag, iar voi, cei care primiti cadouri, sa apreciati ce primiti pentru ca este daruit din inima. Uneori poate nu va place acel cadou, poate nu va bucura o simpla felicitare, poate un telefon primit la o ora tarzie va deranjeaza, insa orice este un gand de la cel iubit pentru voi. Daca nu-l apreciati acum, cand totul este bine, mai tarziu poate va fi prea tarziu pentru unii... CRACIUN FERICIT, DRAGII MEI ! A voastra, Andreea.

Obiceiuri de sfarsit de an in Germania

Ca sa incheiem anul frumos si in spirit de sarbatoare cum se fac mai toate lucrurile acum la final, ma gandeam sa va impartasesc ce mai stiu eu despre datinile de Anul Nou.
Sa luam de exemplu Germania. Pentru ca ei sunt majoritatea catolici, au acel frumos obicei sa faca o coronita din brad si sa aprinda cu 4 saptamani inainte de Craciun cate o lumanare in mijlocul ei in fiecare saptamana. Astfel, in ziua de Craciun, veti avea pe masa o frumoasa coronita din brad si 4 lumanari inauntru. Se numeste Adventskranz. Lumanarile acestea simbolizeaza renasterea luminii dupa solstitiul de iarna.
Ca alimente celebre nemtesti amintesc aici painile coapte, nucile prajite si faimoasele Lebkuchen-turte dulci acoperite cu scortisoara si zahar. In Bavaria este popular crapul servit cu un sos de turta dulce, numit Pfeferkuchen. La masa de Craciun se serveste de multe ori carne de purcel de lapte, caltabos si salata de macaroane. In prima zi de Craciun se serveste mai ales gasca la cuptor si Stollen-un fel de cozonac cu martipan, ghimbir si fructe.
Alt semn caracteristic sarbatorii acesteia este bradul de Craciun. Se vehiculeaza doua legende ale bradului de Craciun.
Una dintre legende susţine ca Isus a fost pierdut în pădure, şi un tăietor de lemne şi soţia sa l-au luat şi i-au dat hrană şi adăpost. Pentru a le recompensa pentru faptele lor bune, Copilul Hristos a rupt o ramura a unei brad vesnic verde şi a spus că în fiecare an la data de Crăciun acea ramura va face fructe. În fiecare an după aceea, ramura a purtat mere de aur şi nuci de argint. Asa s-a nascut pomul de Craciun.
Legenda a doua a bradului de Craciun din Germania implică pe tatăl Reformei protestante, Martin Luther. Pe drumul spre casa într-o seară, Martin Luther a fost impresionat de frumusetea unui brad de sub stele.El l-a taiat şi l-a adus acasă pentru a impartasi cu familia sa aceasta frumusete. Pentru a imita stelele de sub brad si care pluteau deasupra ieslei unde Hristos s-a născut, Martin Luther a decorat bradul cu lumânări subţiri. Voila! Pomul de Craciun s-a nascut! Astfel Tannenbaum a devenit un simbol puternic al Craciunului.
La serbarea de sfarsit de an din scoli, de Craciun, purtatoarea de cadouri este o fetita, numita Christkind. Aceasta este imbracata intr-o haina alba si are pe cap o coronita aurita.
Urarea de Craciun in Germania este: Frohe Weihnachten!
Si eu va doresc sa aveti sarbatori fericite si pline de caldura sufleteasca alaturi de cei dragi, multa iubire in case si bunataturi pe mese!
Va pup si sa ne revedem cu bine la anul!
Andreea